Izolație insuflată pentru pod și pereți dubli

Poziția de izolație insuflată din vată de sticlă înseamnă insuflarea materialului cu utilajul pe o suprafață pregătită sau într-un gol închis. Aici intră reglarea utilajului la densitatea prescrisă, întinderea furtunului, marcarea grosimii stratului pe rigle de măsurare, distribuirea uniformă și, la goluri, găurirea și închiderea orificiilor de umplere. La final, executantul trebuie să predea datele despre grosime, suprafață și numărul de saci folosiți, din care se poate verifica densitatea reală.

De regulă, în poziție nu intră repararea tavanului, montarea barierei de vapori, podinele de circulație, îndepărtarea umpluturilor vechi sau schelele. Acestea se rezolvă separat și merită stabilit încă de la vizita în teren cine le execută.

Planșeul de sub podul neîncălzit

Este cea mai avantajoasă aplicație. Podul nu este locuit, căldura se pierde prin planșeu, iar fulgii se întind ușor pe suprafața liberă, în grosimea necesară. Sub un acoperiș înclinat jos, unde nu se poate ajunge nici în genunchi, aceasta este adesea singura cale rezonabilă de a aduce izolația acolo. La un planșeu din lemn nu este întotdeauna nevoie să scoateți vechea umplutură de pământ sau zgură, dacă este uscată și compactă. Ajunge să fie nivelată, iar izolația se insuflă peste ea.

Acoperiș înclinat și mansardă

Într-o mansardă deja placată cu gips-carton sau lambriu, izolația se insuflă în câmpurile închise dintre căpriori. Spațiul trebuie să fie clar delimitat: dedesubt bariera de vapori și placajul, deasupra o membrană difuzivă, iar peste ea un strat de aer ventilat sub învelitoare. Fără această alcătuire, insuflarea nu este recomandată.

Pereți dubli și case pe structură de lemn

Unele case mai vechi au peretele exterior din două straturi de zidărie, cu un gol de aer între ele. Vata insuflată ajunge în acest gol prin găuri date în rosturi, fără demolări. La fel se umplu pereții și planșeele caselor pe structură de lemn, unde înainte de închidere se întinde o plasă sau o folie, iar izolația se insuflă în fiecare câmp. La pereții cu gol de aer contează însă starea golului: trebuie să fie continuu, uscat și fără mult mortar și moloz care să oprească fulgii.

Unde izolația insuflată nu este potrivită

• în elemente umede și sub un acoperiș prin care plouă, până nu se elimină cauza,
• în acoperișuri înclinate fără strat de aer ventilat sub învelitoare, de exemplu sub șindrilă bituminoasă pe astereală continuă fără ventilare,
• în pereți dubli pe latura expusă ploii bătute de vânt, unde apa trece prin stratul exterior, fără evaluarea unui specialist,
• pe suprafețe circulabile fără podine sau structură de susținere, pentru că fulgii se tasează când sunt călcați.

Pe piață întâlniți în principal trei tipuri de izolații insuflate. Vata de sticlă, de exemplu Supafil de la Knauf Insulation, Isover InsulSafe sau Ursa PureFloc, este ușoară, incombustibilă în clasa de reacție la foc A1 și, potrivit producătorilor, practic nu se tasează. Isover indică în fișa tehnică, la insuflarea liberă, o densitate de aproximativ 15 kg/m³, o conductivitate termică de 0,041 W/(m·K) și clasa de tasare S1, adică sub 1 %. Un alt avantaj este că rozătoarele și insectele nu o preferă.

Vata bazaltică este mai grea și rezistă ceva mai bine la temperaturi înalte, de aceea se alege uneori în jurul coșurilor de fum sau unde cerințele de securitate la incendiu sunt mai mari. Celuloza din hârtie reciclată acumulează bine căldura, dar conține aditivi împotriva focului și mucegaiului și, după datele producătorilor de vată minerală, se tasează mai mult. La ea se lucrează deci cu densitate mai mare sau cu o rezervă de grosime. Alegerea materialului depinde de construcție, de cerințele de rezistență la foc și de ce propune proiectantul sau o firmă cu experiență.

Grosimea nu trebuie ghicită, ci trebuie să rezulte dintr-un calcul sau măcar din tabelele producătorului. Pe planșeul de sub un pod neîncălzit se insuflă astăzi de obicei 30 până la 40 cm de vată de sticlă. Orientativ, fișa tehnică Isover InsulSafe indică pentru o rezistență termică de 7,5 m²K/W o grosime de circa 31 cm, iar pentru 10 m²K/W circa 41 cm, la o densitate de 15 kg/m³. La această grosime se consumă pe 100 m² aproximativ 29 până la 38 de saci.

În golurile închise se insuflă cu densitate mai mare decât pe planșeul liber, pentru ca fulgii să umple tot spațiul și să nu se compacteze în timp. Valoarea exactă este trecută în fișa tehnică a produsului. O firmă bună poate calcula, din numărul de saci și volumul golului, ce densitate a obținut de fapt.

În practică se întâmplă ca echipa să insufle din ochi, iar după un an stratul să pară mai subțire decât s-a convenit. De aceea merită să insistați pe rigle de măsurare amplasate pe toată suprafața și pe o evidență a numărului de saci.

• goliți podul de lucruri vechi, ca să se poată ajunge până la streașină,
• verificați dacă acoperișul nu plouă nicăieri și reparați țiglele sau tinichigeria deteriorate,
• asigurați-vă că ventilarea acoperișului la streașină și la coamă rămâne liberă,
• aflați pe unde trec cablurile electrice, dozele și spoturile încastrate în tavan,
• hotărâți înainte de insuflare podinele spre instalații, coș și antenă,
• asigurați acces pentru utilaj, care stă de obicei afară lângă casă sau într-o dubă, și o priză conform cerințelor firmei.

Planșeul de sub podul neîncălzit

1. Inspectați planșeul și acoperișul, măsurați suprafața și alegeți grosimea după calcul sau după tabelul producătorului.
2. Verificați etanșeitatea la aer a tavanului. La planșeele din lemn fără strat continuu dedesubt adăugați barieră de vapori sau măcar etanșați trecerile.
3. Delimitați zona din jurul coșului, al trapei și al corpurilor de iluminat care se pot încălzi, după instrucțiunile producătorului și regulile de securitate la incendiu.
4. La streașină montați opritori care să nu lase fulgii să intre în stratul ventilat de sub învelitoare.
5. Amplasați riglele de măsurare cu grosimea marcată, cam la fiecare câțiva metri pătrați.
6. Reglați utilajul la densitatea din fișa tehnică și insuflați de la punctul cel mai îndepărtat spre trapă.
7. Întindeți stratul uniform până la semnele de pe rigle, fără a călca pe suprafața terminată.
8. Izolați și etanșați capacul trapei, ca să nu se piardă căldură pe acolo.
9. Notați suprafața, grosimea și numărul de saci și predați aceste date proprietarului.

Gol închis în perete sau în acoperiș înclinat

1. Verificați cu un endoscop sau o sondă cât de adânc este golul, dacă este continuu și uscat.
2. Stabiliți rețeaua de găuri de umplere astfel încât izolația să ajungă pe toată suprafața.
3. Dați găurile, la zidărie de regulă în rosturi.
4. Insuflați izolația cu densitate mai mare, gaură cu gaură, până când utilajul simte rezistență.
5. Verificați umplerea cu o altă sondă sau cu o cameră termografică, atunci când există diferență de temperatură între interior și exterior.
6. Închideți găurile și refaceți finisajul.

Aerul cald din încăperi poartă umezeală. Când trece prin tavan în izolația rece, poate condensa în ea. De aceea se aplică o regulă simplă: dedesubt, pe partea caldă, construcția trebuie să fie cât mai etanșă, iar deasupra izolația trebuie să respire liber. La un planșeu din beton tencuit etanșeitatea este de obicei suficientă. La planșeele din lemn, la tavanele din scânduri sau gips-carton se adaugă de regulă o barieră de vapori cu îmbinările lipite.

Deasupra izolației trebuie să rămână un spațiu ventilat. Orificiile de ventilare de la streașină și coamă nu au voie să fie astupate, altfel umezeala se adună în pod și pe căpriori apare mucegai. Trecerile prin tavan, precum cabluri, corpuri de iluminat, tubulatura de recuperare a căldurii și coșurile, trebuie etanșate înainte de insuflare. Mai târziu nimeni nu mai ajunge la ele.

• densitate mai mică decât prescrie producătorul: stratul pare gros, dar izolează mai slab și se poate tasa în timp,
• strat neuniform: la margini și în spatele grinzilor rămâne mai puțină izolație și apar benzi reci,
• ventilarea de la streașină astupată: podul nu mai respiră, apa condensează și lemnul se umezește,
• tavan neetanș dedesubt: aerul umed trece în izolație și îi reduce efectul,
• lipsa podinelor: la fiecare verificare a antenei sau a coșului izolația este călcată,
• insuflare sub un acoperiș prin care plouă: vata udă nu mai izolează, iar problema rămâne ascunsă,
• gol plin de mortar și moloz: fulgii se opresc și în perete rămân locuri goale,
• nicio evidență a consumului: mai târziu nu se poate stabili dacă grosimea și densitatea au fost respectate.

În practică se întâmplă ca proprietarul să compare ofertele doar după prețul pe metru pătrat. Diferența stă atunci în grosime sau în densitate, care nu se văd la prima vedere. La comparare merită deci să cereți grosimea, densitatea, produsul și consumul de saci la 100 m².

Insuflarea necesită utilaj și un operator cu experiență, de aceea este bine să o încredințați unei firme înregistrate la Registrul Comerțului cu activitate de construcții sau izolații și cu experiență pe produsul ales. Cereți o ofertă scrisă cu numele produsului, grosimea și densitatea, iar la final factura. Verificați la primăria de care aparțineți dacă intervenția necesită vreun aviz sau autorizație, mai ales dacă se schimbă aspectul exterior al clădirii. Într-un bloc, despre lucrările la acoperiș și la pereții exteriori decide asociația de proprietari.

Administrația Fondului pentru Mediu și unele programe finanțate din fonduri europene au sprijinit în anii trecuți lucrări de eficiență energetică în locuințe, inclusiv izolarea planșeului spre pod, însă bugetele și ghidurile se schimbă de la an la an. Verificați condițiile actuale pe portalul oficial al programului înainte de a semna contractul. De regulă, lucrarea trebuie executată de o firmă, cu factură și documentație.

Insuflarea este o lucrare pentru utilaj și pentru un operator cu experiență. Pregătirea podului o poate face însă și proprietarul, economisind timp echipei și ore suplimentare din buget.

1. Goliți podul și duceți lucrurile vechi, scândurile și cutiile până la trapă.
2. Măturați sau aspirați planșeul și îndepărtați resturile de moloz.
3. Pe o ploaie puternică, verificați acoperișul din interior cu o lanternă și notați locurile unde se vede lumină sau picură apă.
4. Marcați cu bandă colorată dozele, corpurile de iluminat și cablurile care trec prin tavan.
5. Lipiți bandă sau etanșați cu chit rosturile din jurul trecerilor și de la trapă, ca să nu circule aer cald prin ele.
6. Construiți podine simple din rigle și scânduri spre coș și antenă, mai înalte decât viitorul strat.
7. Fotografiați starea pregătită, pozele sunt utile la recepție și la o eventuală cerere de finanțare.

Pe planșeul liber verificarea este simplă. Uitați-vă pe riglele de măsurare dacă stratul ajunge peste tot la semn și măsurați-l cu metrul pliant în câteva locuri. Suprafața trebuie să fie uniformă, fără gropi lângă grinzi și margini. Orificiile de ventilare de la streașină trebuie să fie libere, iar trapa izolată.

Densitatea o verificați prin calcul. Masa unui sac înmulțită cu numărul de saci și împărțită la volumul stratului trebuie să corespundă aproximativ valorii din fișa tehnică. La golurile din pereți și din acoperișul înclinat, cea mai bună verificare este o termografie în primul sezon de încălzire. Petele reci arată unde lipsește izolația, iar firma o poate completa.

Listă de verificare la recepție

• grosimea stratului corespunde înțelegerii pe toată suprafața,
• firma a predat numele produsului, suprafața, grosimea și numărul de saci,
• ventilarea la streașină și la coamă este liberă,
• în jurul coșului și al corpurilor de iluminat s-a respectat distanța indicată de producător,
• trapa este izolată și se închide etanș,
• podinele spre antenă și coș sunt deasupra nivelului izolației,
• găurile de umplere din pereți sunt închise și finisate,
• nicăieri nu există urme de infiltrații sau locuri umede.

În lista de prețuri NUMIQ, izolația insuflată din vată de sticlă apare ca manoperă pe m², cu materiale mărunte de consum. Izolația propriu-zisă, adică sacii de vată, se calculează separat ca material. Prețul orientativ al manoperei este de aproximativ 64 lei pe m². Prețurile diferă în funcție de regiune și oraș, în București și în marile orașe sunt de obicei mai mari decât în localitățile mici.

Prețul manoperei este influențat mai ales de faptul că este vorba de un planșeu liber sau de un gol închis. La goluri se adaugă găurirea, verificarea și închiderea orificiilor. Mai contează accesul în pod, înălțimea de insuflare, distanța utilajului până la locul de lucru și nevoia de podine și de etanșare a tavanului. Materialul depinde de grosime și densitate, cu cât stratul e mai gros, cu atât sunt necesari mai mulți saci. La compararea ofertelor este deci important să comparați aceeași grosime și același produs.

Dacă în același timp lucrați și la acoperiș, merită citit articolul Lucrări de tinichigerie. La o mansardă locuită se alege adesea, în locul insuflării, izolația cu spumă pulverizată, despre care vorbește articolul Izolație cu spumă poliuretanică pulverizată cu celule închise. Dacă plănuiți și termoizolarea fațadei, consultați Termoizolarea fațadei.