Înlocuirea acoperișului

Când se vorbește despre înlocuirea acoperișului, fiecare își imaginează altceva. Unii se gândesc doar la o învelitoare nouă, alții la o renovare completă, de la căpriori până la jgheaburi. La acoperișul înclinat al unei case, o înlocuire făcută corect include de obicei tot pachetul de deasupra șarpantei: învelitoarea veche, șipcile, folia anticondens sau membrana difuzivă, contrașipcile, șipcile noi sau astereala, învelitoarea nouă și toate elementele de tinichigerie. Aici intră jgheaburile, burlanele, șorțurile de streașină, bordajul coșului, dolii, coama și bordurile de fronton.

Șarpanta, adică structura portantă din lemn, nu se schimbă automat odată cu învelitoarea. Acoperișul descoperit este însă singurul moment în care șarpanta poate fi verificată temeinic, reparată și, la nevoie, consolidată. Este și cel mai bun moment pentru izolarea termică, dacă mansarda este locuită sau urmează să fie amenajată.

Nu orice acoperiș vechi trebuie înlocuit. Câteva țigle crăpate, o coamă desprinsă sau un bordaj de coș neetanș se pot repara local. Înlocuirea are sens atunci când problemele apar repetat în mai multe locuri sau când învelitoarea este uzată pe toată suprafața.

Semne tipice că acoperișul a ajuns la capătul duratei de viață:

• țiglele se fărâmițează, se exfoliază sau absorb apă și iarna crapă din cauza înghețului,
• tabla este ruginită pe suprafețe mari, nu doar la margini și în jurul șuruburilor,
• plouă în casă în locuri diferite și după fiecare reparație apare o infiltrație nouă,
• sub învelitoare lipsește folia și în pod intră zăpada viscolită,
• șipcile sunt putrede sau se îndoaie sub învelitoare,
• acoperișul este din plăci de azbociment, ondulate sau plane, degradate și acoperite de mușchi.

La țigla ceramică și cea de beton se întâmplă des ca învelitoarea în sine să mai reziste, dar sub ea să lipsească folia, iar șipcile să fie la capăt. Atunci țiglele pot fi uneori demontate, sortate și refolosite. La plăcile vechi de azbociment și la tabla ruginită acest lucru nu are sens.

Șarpanta preia învelitoarea, șipcile, zăpada și vântul. De aceea, la înlocuire, este important de știut dacă noua învelitoare va fi mult mai grea decât cea veche. Țigla ceramică și de beton cântărește aproximativ 40 până la 50 kg pe m², tabla doar în jur de 5 kg pe m², iar tabla cu granule minerale circa 7 până la 8 kg pe m². La trecerea de la tablă sau de la plăci ușoare de azbociment la țiglă, încărcarea șarpantei trebuie verificată de un inginer structurist. În zonele cu zăpadă abundentă și în zonele seismice, greutatea acoperișului contează și mai mult. Sensul invers, de la țiglă la tablă, descarcă structura.

După descoperirea acoperișului, șarpanta se verifică pe toată lungimea. Se urmăresc putrezirea la cosoroabă și la streașină, unde lemnul se udă cel mai des, atacul insectelor xilofage, căpriorii crăpați sau încovoiați, îmbinările slăbite și urmele vechilor infiltrații. Elementele deteriorate se înlocuiesc sau se dublează, iar lemnul sănătos se tratează cu soluție de protecție. Dacă șarpanta s-a lăsat atât de mult încât se vede cu ochiul liber pe coamă sau pe planul acoperișului, este motiv pentru o expertiză tehnică înainte de comanda învelitorii.

Prețurile lucrărilor de dulgherie, precum montajul căpriorilor, înlocuirea șarpantei sau tratarea lemnului, le găsiți în articolul Șarpante din lemn.

Țigla

Țigla ceramică și cea de beton sunt printre cele mai folosite învelitori pe casele din România, cu producători precum Tondach, Bramac și Creaton. Țigla este grea, liniștită pe ploaie și durabilă. Atenuează mai bine zgomotul și supraîncălzirea mansardei vara. Pe de altă parte, are nevoie de o șarpantă dimensionată, de o pantă mai mare, iar montajul durează mai mult. Fiecare model are o pantă minimă stabilită de producător, care depinde de forma țiglei și de folia de sub ea. Pe acoperișurile cu pantă mică, țigla de multe ori nu poate fi folosită deloc sau doar cu o hidroizolație suplimentară.

Tabla

Tabla este ușoară și se montează repede. După formă există țigla metalică, tabla cutată și tabla fălțuită cu fălțuire dublă. Țigla metalică și tabla cutată se prind cu șuruburi pe șipci, tabla fălțuită se montează pe astereală continuă. Tabla suportă și pante mai mici, dar este mai zgomotoasă pe ploaie și sub ea se poate forma condens. De aceea sub tablă se pune folie, un strat de aer ventilat și, la unele produse, un strat anticondens pe partea inferioară. Pe piața din România se găsesc, de exemplu, Lindab, Bilka și Wetterbest.

Cum alegeți

• la o șarpantă veche și o învelitoare inițială ușoară, tabla este adesea alegerea mai sigură,
• la o mansardă locuită contează liniștea și inerția termică a țiglei,
• la pante mici decid pantele minime din fișele tehnice ale producătorilor,
• în zonele protejate sau cu regulament urbanistic strict, tipul și culoarea învelitorii pot fi impuse.

Sub învelitoare trebuie să existe un strat de protecție, astăzi de cele mai multe ori o membrană difuzivă montată direct pe căpriori sau pe astereală. Peste ea se bat contrașipci, care formează un strat de aer ventilat, și abia apoi șipcile sau astereala pentru învelitoare. Aerul circulă de la streașină spre coamă și elimină umezeala. La streașină se montează un pieptene sau o grilă de protecție împotriva păsărilor și insectelor, iar la coamă o bandă de ventilare.

Înlocuirea acoperișului este momentul ideal pentru izolare. Dacă mansarda este locuită, izolația se pune între și sub căpriori, iar dinspre interior se închide cu barieră de vapori cu îmbinări lipite. Dacă podul rămâne neîncălzit, de multe ori este mai simplu să se izoleze planșeul de sub el, de exemplu cu izolație insuflată. Programele de sprijin pentru eficiența energetică a locuințelor se deschid și se închid periodic, așa că verificați condițiile actuale pe portalul oficial înainte de semnarea contractului.

Multe case și anexe construite în a doua jumătate a secolului trecut au acoperiș din plăci de azbociment, ondulate sau plane. Cât timp plăcile sunt întregi și nedeteriorate, fibrele nu se eliberează. Riscul apare la spargere, tăiere, găurire, spălare cu apă sub presiune și la demontarea făcută fără grijă.

Demontarea plăcilor cu azbest trebuie făcută de o firmă autorizată pentru lucrări cu azbest, care respectă regulile de securitate și de gestionare a deșeurilor periculoase. Plăcile se umezesc, se demontează întregi, se ambalează și se predau unui operator autorizat pentru deșeuri periculoase, iar proprietarul trebuie să primească dovada predării. Nici o persoană fără pregătire, nici o echipă obișnuită de acoperișuri nu ar trebui să intervină pe un acoperiș vechi din azbociment. În caz de îndoială, un laborator poate analiza o probă. Procedura, obligațiile și prețul demontării le găsiți în articolul Demontare și eliminare azbest și azbociment.

Înainte de comandă, verificați la primăria dumneavoastră dacă lucrarea concretă necesită autorizație sau anunț. La bloc, acoperișul este proprietate comună, iar decizia aparține asociației de proprietari. Dacă schela sau containerul ocupă domeniul public, este nevoie de aviz de la primărie.

La un acoperiș obișnuit în două ape al unei case, înlocuirea are o ordine stabilită. Este important ca acoperișul să nu rămână descoperit peste noapte fără protecție și să se lucreze pe porțiuni, în funcție de vreme.

1. Montați schela sau asigurați lucrul la înălțime și aduceți un container pentru moloz.
2. Demontați jgheaburile, burlanele, coamele, bordajul coșului și al fronturilor.
3. Scoateți învelitoarea veche și șipcile, iar la țiglă sortați bucățile reutilizabile.
4. Verificați și reparați șarpanta, înlocuiți elementele deteriorate și tratați lemnul.
5. Montați membrana difuzivă sau astereala cu strat de protecție.
6. Bateți contrașipcile și șipcile noi la distanța cerută de învelitoare, iar la tabla fălțuită executați astereală continuă.
7. Montați șorțurile de streașină, cârligele de jgheab și elementele de ventilare.
8. Montați noua învelitoare, inclusiv dolii, coama și bordurile.
9. Executați bordajul coșului, al ferestrelor de mansardă și al străpungerilor.
10. Montați jgheaburile, burlanele și parazăpezile.
11. Curățați împrejurimile casei și transportați deșeurile.

Pentru o idee despre buget, iată un calcul orientativ pentru o casă tipică cu acoperiș în două ape de 150 m². Se ia în calcul demontarea țiglei vechi, folie nouă și învelitoare nouă. Calculul include doar manopera conform listei de prețuri NUMIQ, cu consumabile mărunte, fără învelitoare, lemn, folii, tablă și alte materiale principale, fără schelă, transportul deșeurilor și reparații ale șarpantei.

Varianta A: țiglă nouă

• demontarea învelitorii vechi din țiglă 150 m² × 36,27 lei = 5.440,50 lei,
• demontarea șipcilor 150 m² × 11,52 lei = 1.728 lei,
• montarea membranei difuzive 150 m² × 12,37 lei = 1.855,50 lei,
• montarea contrașipcilor 150 m² × 16,64 lei = 2.496 lei,
• șipcuirea acoperișului 150 m² × 23,47 lei = 3.520,50 lei,
• montarea țiglei ceramice sau de beton 150 m² × 128,02 lei = 19.203 lei,
• demontarea jgheaburilor și burlanelor vechi 49 m × 19,20 lei = 940,80 lei,
• montarea jgheabului 25 m × 40,54 lei = 1.013,50 lei,
• montarea burlanului 24 m × 38,40 lei = 921,60 lei,
• montarea șorțului de streașină 25 m × 42,67 lei = 1.066,75 lei,
• bordajul coșului cu tablă 4 m × 93,88 lei = 375,52 lei.

În total, manopera ajunge la aproximativ 38.560 lei, adică în jur de 257 lei pe m² de acoperiș. Prețurile diferă de la o regiune la alta și de la un oraș la altul, iar în București, Cluj-Napoca și marile orașe sunt de obicei mai mari.

Varianta B: tablă fălțuită

La tabla fălțuită dispar șipcuirea și montarea țiglei. În locul lor se face astereală din OSB sau scânduri cu 40,54 lei pe m² și învelitoare fălțuită cu 81,08 lei pe m². Pentru același acoperiș, manopera ajunge astfel la aproximativ 34.080 lei. Dacă învelitoarea inițială este din tablă, demontarea ei costă conform listei 24,75 lei pe m² în loc de 36,27 lei la țiglă, adică 3.712,50 lei pentru 150 m².

Calculul este cu adevărat orientativ. Prețul real se schimbă în funcție de forma acoperișului cu patru ape, dolii și lucarne, de numărul ferestrelor de mansardă și al coșurilor, de pantă, de înălțimea casei și de starea șarpantei. La manoperă se adaugă materialele, schela și eliminarea deșeurilor. Țigla veche, de aproximativ 40 până la 50 kg pe m², înseamnă la 150 m² cam 6 până la 7 tone de deșeuri, care se plătesc la greutate. Lucrările de demolare și transportul molozului sunt descrise în articolul Lucrări de demolare, iar toate pozițiile de tinichigerie le găsiți în articolul Lucrări de tinichigerie.

• învelitoare nouă fără verificarea șarpantei: acoperișul nou stă pe o cosoroabă putredă și după câțiva ani se lasă,
• țiglă grea pe o șarpantă dimensionată pentru tablă: căpriorii se încovoaie și crapă,
• lipsa stratului de aer ventilat: sub tablă se formează condens care picură în pod,
• pantă sub minimul producătorului: la ploi puternice și vânt apa intră sub țigle,
• bordaj ieftin la coș: chitul folosit în locul tablei suprapuse crapă și lasă apa să intre,
• ventilarea de la streașină astupată cu izolație: podul nu mai respiră,
• demontarea azbocimentului fără grijă: plăcile sparte eliberează fibre, iar deșeul ajunge unde nu trebuie,
• acoperiș lăsat descoperit peste noapte: o furtună distruge tavanele și tencuielile din casă.

Înlocuirea propriu-zisă este o lucrare pentru acoperișari și tinichigii. Proprietarul poate face însă multe pentru ca lucrările să meargă repede și fără pagube.

1. Goliți podul, ca să existe acces la șarpantă și la cosoroabă pe tot perimetrul.
2. Fotografiați acoperișul din exterior și din interior, mai ales locurile cu urme de infiltrații.
3. Aflați din ce este învelitoarea veche și, dacă bănuiți azbest, anunțați firma din timp.
4. Informați asigurătorul locuinței despre lucrări și stabiliți cu firma cine răspunde de pagube cât timp acoperișul este deschis.
5. Stabiliți cu vecinii locul pentru schelă și container.
6. Acoperiți cu folie lucrurile din pod și de sub acoperiș, pentru a le proteja de praf și murdărie.
7. Decideți asupra izolării și a ferestrelor de mansardă înainte de început, pentru că ulterior se adaugă greu.

• șarpanta a fost verificată și elementele deteriorate au fost înlocuite, există fotografii,
• sub învelitoare este o folie continuă, cu suprapuneri și strat de aer ventilat,
• ventilarea de la streașină și coamă este liberă și protejată cu grilă,
• învelitoarea este în plan, fără bucăți crăpate și prinsă conform instrucțiunilor producătorului,
• coșul, ferestrele de mansardă și străpungerile au bordaje din tablă, nu doar chit,
• jgheaburile au pantă spre burlane, iar la probă apa se scurge,
• firma a predat documentele materialelor și garanția, iar la azbociment dovada predării deșeurilor,
• împrejurimile casei sunt curate, fără cuie și cioburi.