Listă de prețuri 2026 · România

Montaj burlan

Montajul burlanului înseamnă fixarea țevii verticale care duce apa din jgheab departe de casă. Prețul orientativ este 38,40 lei pe metru liniar. Costul depinde mai ales de înălțimea casei, de material și de modul de prindere.

Actualizat 09/2026·11 min read·5 price list items
Prețul lucrării standard
38,40 lei/ ml
Interval orientativ
30,72 lei - 49,92 lei
Preț doar pentru această lucrare specifică - fără material și fără lucrări pregătitoare. Nu este prețul întregii lucrări.
Calculează renovarea mea
Prețuri actualizate
Cuprinsul paginii

Listă de prețuri lucrări de construcții: Montaj burlan

Introduceți cantitățile și prețul se recalculează imediat. Nivel de prețuri: România. Puteți ajusta tarifele în lista de prețuri.

Tinichigerie și accesorii acoperiș5 articole

Toate prețurile afișate nu includ TVA. Prețul manoperei include doar munca. Prețul cu material adaugă materialele auxiliare (adeziv, amorsă, chituri, elemente de prindere). Faianța, gresia, pardoselile, vopseaua și obiectele sanitare le alege și le cumpără clientul, nu sunt incluse în preț.

PozițieUnitatePreț / unitateCantitateTotal

Jgheaburi și burlane preț

Montaj burlanml38,40 lei / mlmlintroduceți cantitatea-
Montaj jgheaburi de streașinăml40,50 lei / mlmlintroduceți cantitatea-
Montaj cârlig jgheabbucbuc-
Montaj colier burlanbuc14,90 lei / bucbucintroduceți cantitatea-
Montaj racord jgheab-burlan (pâlnie)buc51,20 lei / bucbucintroduceți cantitatea-
Total manoperă
- introduceți cantitatea
Creează ofertă din lista de prețuri →

Ce este burlanul și când trebuie montat

Burlanul este ultima parte a sistemului pluvial. Jgheabul colectează apa de pe acoperiș, racordul (pâlnia) o adună într-un singur punct, iar burlanul o duce în jos, la teren, în canalizare sau într-un rezervor. Montajul unui burlan e necesar la o casă nouă și la înlocuirea unui sistem vechi, ruginit. Se face și după termoizolarea fațadei, când brățările vechi nu mai au în ce să se prindă, sau când burlanul existent nu face față la ploi torențiale și apa curge pe perete.

La prima vedere e doar o țeavă pe perete. În realitate, câteva detalii decid dacă ai casa uscată: panta jgheabului, prinderea brățărilor, ordinea îmbinărilor și locul unde ajunge apa. Un burlan montat greșit nu se vede imediat. Problema apare după ani, ca soclu ud, tencuială căzută sau beci umed.

Ce trebuie decis înainte de montaj

Tinichigiul are nevoie de câteva răspunsuri înainte să înceapă. Dacă nu le ai, deciziile se iau în grabă, direct pe schelă, iar rezultatul poate să nu fie cel mai bun. Pentru o imagine de ansamblu asupra meseriei, vezi și secțiunea despre lucrările de tinichigerie.

  • Pe unde trece burlanul: departe de ferestre, corpuri de iluminat, branșamente și uși, ideal pe colțul casei sau pe o porțiune dreaptă de perete.
  • Ce diametru și câte burlane: depinde de suprafața de acoperiș pe care o drenează burlanul.
  • Din ce material și cu ce formă: rotund sau rectangular, tablă, PVC, aluminiu sau cupru.
  • Unde ajunge apa: pe teren, în canalizare, într-un puț de infiltrație sau într-un rezervor.
  • Dacă rămâne jgheabul vechi: dimensiunile jgheabului și ale burlanului trebuie să se potrivească.

Diametrul burlanului

Diametrul nu se alege după vecin, ci după suprafața în plan a acoperișului pe care o drenează burlanul respectiv. Producătorii livrează jgheaburi și burlane în perechi fixe de dimensiuni, iar aceste combinații e bine să fie respectate. O țeavă îngustă sub un jgheab lat devine un punct de strangulare la ploaie torențială, iar apa dă peste marginea jgheabului. Dacă suprafața acoperișului e mare, soluția corectă este de obicei un al doilea burlan în alt loc, nu o țeavă tot mai groasă. La acoperișurile plate și la cele cu multe pante, dimensionarea ține de proiectant, conform standardelor aplicabile.

Materialul

La casele obișnuite întâlnești mai ales aceste materiale:

  • tablă zincată, soluție metalică simplă, dar stratul de zinc trebuie ferit de zgârieturi,
  • tablă vopsită (cu acoperire polimerică), compromisul obișnuit între rezistență și aspect, disponibilă în multe culori,
  • PVC, ușor și nu ruginește, dar se dilată mai mult la căldură și e mai casant pe ger, potrivit mai degrabă pentru clădiri joase, garaje și copertine,
  • aluminiu și cupru, materiale cu durată de viață foarte lungă, care cer un tinichigiu cu experiență.

Materialul burlanului trebuie să se potrivească cu cel al jgheabului. Metale diferite în contact direct, de exemplu cuprul cu tabla zincată, pot provoca coroziune.

Forma profilului

Profilul rotund este standardul. Apa curge prin el cu cea mai mică rezistență și are cele mai multe accesorii. Burlanul rectangular se alege mai ales pentru aspect, la casele moderne. Producătorii îi asociază dimensiuni proprii și perechi cu jgheabul, așa că capacitatea lui trebuie verificată în documentația producătorului, nu estimată după burlanul rotund. Gama de coturi, colectoare și alte accesorii e de obicei mai restrânsă la profilul rectangular.

Unde duci apa din burlan

Burlanul trebuie să se termine undeva, iar aici apar cele mai multe probleme. Apa care iese chiar la baza casei udă ani la rând pământul de lângă fundație, strică soclul și hidroizolația părții îngropate. Dacă soclul sau pereții subsolului au nevoie de protecție, o soluție des folosită este membrana bituminoasă aplicată cu flacără pe suprafață verticală.

Scurgerea liberă pe teren funcționează dacă terenul coboară dinspre casă, sub gura de scurgere e o suprafață pavată sau un trotuar de gardă, iar apa ajunge la cel puțin aproximativ un metru de fundație. Nu îndrepta apa spre terenul vecinului sau spre trotuarul public, unde iarna se face gheață.

Racordul la canalizare e sigur, dar între burlan și conducta îngropată trebuie montat un sifon de curte cu coș pentru reziduuri, care reține frunzele și mușchiul înainte să înfunde conducta. Verifică direct la compania de apă dacă primește apa pluvială în canalizare și în ce condiții.

Infiltrarea pe teren propriu e potrivită acolo unde nu există canalizare sau racordul nu e posibil. Puțul de infiltrație se proiectează după permeabilitatea solului și se amplasează la distanță sigură de fundație și de fântână. Apa de ploaie nu are ce căuta în fosa septică sau în stația de epurare a casei. Într-o fântână cu apă potabilă nu o duce niciodată.

Rezervorul pentru apă pluvială se alimentează printr-un colector montat pe traseul burlanului. Burlanul de sub colector trebuie totuși să aibă unde să se descarce, pentru că surplusul de apă merge mai departe.

La un bloc, discută orice modificare a burlanelor din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari, pentru că burlanele și fațada sunt părți comune ale clădirii.

Cum montează tinichigiul burlanul

Procedura e asemănătoare la sistemele din tablă și din PVC. Diferă mai ales modul de îmbinare a pieselor. Învelitoarea și tinichigeria acoperișului se execută conform normativului NP 069-2014. Tinichigiul lucrează de obicei de sus în jos:

  1. Măsurarea: stabilește poziția burlanului și trasează cu firul cu plumb sau cu laserul verticala de la racord până la teren, departe de ferestre, corpuri de iluminat și branșamente.
  2. Verificarea jgheabului și racordul: verifică panta jgheabului spre racord, de obicei în jur de 3-5 mm pe metru liniar. Montează racordul în punctul cel mai jos al jgheabului, unde apa se scurge natural. Cârligele jgheabului le pune lângă racord, nu direct sub el, ca racordul să stea drept și etanș, iar jgheabul să nu se îndoaie acolo. Dacă jgheabul se montează din nou, detaliile sunt descrise la montajul jgheabului sub streașină.
  3. Ocolirea streașinii: trece de streașină cu o pereche de coturi. Bucata de țeavă dintre ele o taie la lungimea exactă abia după o probă de asamblare pe uscat.
  4. Prinderea brățărilor: fixează brățările în zidăria portantă sau în beton, de obicei la cel mult aproximativ 2 metri distanță, la PVC mai des.
  5. Îmbinarea țevilor: îmbină țevile astfel încât cea de sus să intre mereu în mufa celei de jos. La PVC lasă rostul de dilatare indicat de producător.
  6. Partea de jos: la aproximativ un metru deasupra terenului montează piesa de vizitare, iar sub ea cotul de scurgere sau racordul la conducta îngropată, eventual la sifonul de curte.
  7. Proba: toarnă apă în jgheab și verifică etanșeitatea tuturor îmbinărilor.

Brățara se pune imediat sub mufa îmbinării, nu la mijlocul țevii. La burlanele din PVC se strânge astfel încât țeava să se poată mișca puțin la schimbările de temperatură. PVC-ul se dilată mult la căldură, iar o țeavă strânsă tare se deformează sau crapă la îmbinare. La sistemele metalice brățările se strâng ferm, conform instrucțiunilor producătorului.

Prețul montajului de burlan: de ce depinde

Prețul orientativ al manoperei este 38,40 lei pe metru liniar. Este cazul obișnuit: casă parter, unde ajungi în siguranță la racord de pe scară, fără schelă, burlan rotund din material obișnuit, prindere în zidărie și scurgere liberă pe teren. Prețul real se modifică mai ales din aceste motive:

  • Înălțimea și accesul: când scara nu ajunge, e nevoie de schelă sau de nacelă. Închirierea și montarea lor scumpesc de obicei lucrarea mai mult decât lungimea burlanului.
  • Fațada termoizolată: brățările trebuie prinse prin izolație, în zidăria portantă, cu dibluri prelungite. Fiecare punct de prindere cere mai multă muncă, iar diblurile sunt mai scumpe.
  • Materialul: cuprul și aluminiul cer o prelucrare mai precisă și un tinichigiu mai experimentat, așa că manopera e vizibil mai scumpă decât la tabla zincată sau vopsită.
  • Traseul complicat: fiecare cot sau ocolire a unei cornișe înseamnă tăiere și asamblare în plus. Un burlan scurt cu multe coturi iese mai scump pe metru liniar decât unul lung și drept.
  • Demontarea burlanului vechi: scoaterea lui, a brățărilor vechi și transportul deșeurilor se facturează adesea separat. Burlanele vechi din azbociment se îndepărtează numai de firme care au notificat lucrarea și au autorizație de la inspectoratul teritorial de muncă.
  • Burlan ascuns sau prin atic: la acoperișul plat și la burlanele încastrate în fațadă, fiecare detaliu e mai sensibil la neetanșeități, iar lucrarea durează mai mult.
  • Racordul sub teren: montarea sifonului de curte și racordul la conducta îngropată se facturează ca lucrare separată. Dacă trebuie săpat un șanț, prețul crește în continuare.

Când compari oferte, merită să întrebi ce include exact prețul pe metru liniar. Unele oferte socotesc doar țeava cu brățări, altele și racordul, coturile, piesa de vizitare și cotul de scurgere.

Ce ușurează lucrarea și ce o prelungește

Viteza montajului depinde mult și de cât de pregătită e casa. Ajută să:

  • ai decis dinainte pe unde trece burlanul și unde ajunge apa, ca tinichigiul să nu aștepte răspunsuri,
  • eliberezi spațiul de lângă perete, muți mașina, strângi mobilierul de pe terasă și protejezi straturile de flori de sub traseu,
  • asiguri acces la apă, adică un furtun sau o găleată pentru proba finală,
  • programezi montajul cât timp pe casă stă încă schela de la înlocuirea acoperișului sau de la fațadă, ca să nu mai fie nevoie de o schelă separată doar pentru burlan,
  • la termoizolare pregătești punctele de prindere încă din timpul lucrărilor la fațadă și le fotografiezi poziția. Căutarea ulterioară a zidăriei portante printr-un strat gros de polistiren durează și strică fațada finită.

Vântul puternic, ploaia și gerul prelungesc lucrarea. Piesele din PVC sunt casante pe ger și crapă mai ușor la tăiere și îmbinare, de aceea burlanele din PVC se montează mai bine pe vreme caldă.

Greșeli tipice și cum se văd mai târziu

Cele mai multe defecte nu apar din cauza materialului prost, ci a unui detail tratat superficial. În practică se repetă des aceste greșeli:

Îmbinarea inversă a țevilor. Țeava de jos intră în cea de sus, iar la fiecare ploaie apa curge prin îmbinare pe fațadă. Pe tencuială apar dungi închise, apoi alge.

Brățări prinse doar în tencuială sau în polistiren. Rezistă prima iarnă, dar sub greutatea zăpezii și a gheții sunt smulse cu tot cu o bucată de fațadă.

Distanță prea mare între brățări. Țeava metalică se îndoaie, cea din PVC se deformează, iar îmbinările încep să se desfacă.

Burlan din PVC fără posibilitate de mișcare. Lipsește rostul de dilatare sau brățările sunt strânse la maximum. Vara țeava se ondulează, iar mai târziu crapă la îmbinări.

Jgheab fără pantă sau cu pantă inversă. Apa stă, se depune murdărie, iarna îngheață, iar jgheabul dă peste margine, deși burlanul e în regulă.

Lipsa piesei de vizitare. La prima înfundare burlanul trebuie demontat sau scos din racordul din pământ. Un burlan înfundat ține și apă, care pe ger îngheață și rupe țeava.

Scurgere la soclu, fără pantă a terenului și fără trotuar de gardă. Apa se infiltrează lângă fundație, soclul se umezește, tencuiala cade, iar în beci apare umezeala.

Racord în pământ fără sifon de curte. Frunzele și mușchiul înfundă conducta îngropată, a cărei curățare e mult mai grea decât scoaterea coșului din sifon.

Dacă un burlan existent dă mereu pe dinafară, cauza e adesea în alt loc decât cel unde se vede problema. De obicei e vorba de un burlan subdimensionat sau de panta greșită a jgheabului.

Cum verifici burlanul gata montat

La recepția lucrării cere să se simuleze ploaia cu o găleată sau cu furtunul de grădină și verifică aceste puncte:

  • apa nu stagnează nicăieri în jgheab și curge continuu spre racord,
  • în racord există o sită contra frunzelor,
  • nicio îmbinare nu picură, mai ales la coturile de sub streașină,
  • țevile de sus sunt introduse în mufele celor de jos,
  • brățările sunt prinse în zidăria portantă și stau sub mufe, iar la burlanul din PVC țeava se poate mișca puțin în ele,
  • burlanul este vertical și nu atinge corpurile de iluminat sau branșamentele,
  • piesa de vizitare este montată și capacul se poate deschide,
  • apa ajunge pe o suprafață pavată, la distanță suficientă de fundație, sau în sifonul de curte,
  • fațada din jurul prinderilor nu e deteriorată, iar găurile de la vechile cârlige sunt reparate, dacă așa s-a convenit.

Ce poți face singur: curățarea și verificarea burlanului

Montajul propriu-zis e bine să-l lași tinichigiului, pentru că e lucru la înălțime, lângă acoperiș. Întreținerea periodică a părții de jos a burlanului o poți face însă de la sol. La jgheab și la racord urci doar de pe o scară stabilă, asigurată, și cu încă o persoană lângă tine. La casele mai înalte e mai bine să lași curățarea jgheabului unui specialist.

  1. Deschide capacul piesei de vizitare și scoate depunerile de frunze și mușchi.
  2. Scoate și curăță coșul sifonului de curte, dacă există.
  3. Spală burlanul cu furtunul prin piesa de vizitare și urmărește dacă apa se scurge liber.
  4. Verifică de la sol dacă brățările țin și dacă pe fațadă nu sunt urme de scurgeri.
  5. La colectorul pentru rezervor, comută înainte de iarnă pe regimul de iarnă.
  6. Închide capacul piesei de vizitare și verifică dacă se potrivește etanș.

Întrebări frecvente

Orientativ 38,40 lei pe metru liniar, la o casă parter cu acces de pe scară și prindere în zidărie. Prețul crește din cauza schelei sau a nacelei, a fațadei termoizolate cu dibluri prelungite, a cuprului sau aluminiului, a multor coturi, a demontării burlanului vechi și a racordului sub teren.

Lucrări similare

Blog

Calculați tot proiectul, nu doar o lucrare

Alegeți poziții din toate meseriile, iar NUMIQ pregătește o ofertă de preț pentru proiectul dumneavoastră sau pentru clientul dumneavoastră.