Montaj jgheab sub streașină

Jgheabul nu este o simplă bucată de tablă. Face parte dintr-un sistem, iar fiecare piesă trebuie să se potrivească cu următoarea:

• cârligele de jgheab, care susțin jgheabul și îi dau panta,
• jgheabul propriu-zis, cu piesele de îmbinare,
• capacele de capăt, care închid jgheabul la margini,
• racordul de burlan, adică orificiul prin care apa trece în burlan,
• colțarele interioare și exterioare, dacă acoperișul nu este o simplă șarpantă în două ape.

Pe casele din România, jgheabul de streașină este soluția obișnuită. Se vede, se curăță ușor, iar dacă apare o problemă, apa dă pe dinafară, nu se infiltrează în structura acoperișului, cum se întâmplă la jgheaburile ascunse. La un acoperiș înclinat cu streașină, este o alegere rezonabilă.

Ordinea pașilor contează. Dacă locul racordului sau lungimea jgheabului se stabilesc abia după ce piesele au fost îmbinate, de multe ori trebuie demontați câțiva metri de sistem.

1. Se măsoară lungimea streșinii și se stabilește locul burlanului. Orientativ, un burlan deservește cam 10 metri de jgheab.
2. Se montează primul cârlig în punctul cel mai înalt, de obicei la capătul aflat departe de burlan.
3. Se calculează diferența de nivel: lungimea jgheabului în metri înmulțită cu panta aleasă, de regulă între 2 și 5 mm pe metru. La 8 metri și o pantă de 3 mm, ies 24 mm.
4. Se montează ultimul cârlig, lângă racord, mai jos cu această valoare, apoi se întinde o sfoară între cele două cârlige de capăt.
5. Se completează cârligele intermediare exact după sfoară. Cârligele lungi se îndoaie cu un dispozitiv de îndoit, nu cu ciocanul, ca să nu se strice stratul de protecție.
6. Se decupează orificiul pentru racord în punctul cel mai jos, la distanța față de capăt indicată de producător, se curăță marginile și se îndoaie ușor în jos.
7. Jgheabul se așază în cârlige de la punctul cel mai înalt spre racord: muchia din spate se introduce sub cârlig, cea din față se fixează cu clema cârligului.
8. Piesele se îmbină cu elementele de îmbinare ale sistemului, cu garnitură de cauciuc, apoi se montează și se etanșează capacele de capăt.
9. Se racordează burlanul și se face proba cu apă.

Cârligele se prind cu cel puțin două șuruburi, iar cele lungi de obicei cu trei. Șuruburile trebuie să fie din inox sau zincate. Șuruburile negre obișnuite pentru lemn ruginesc repede afară.

Ce diametru de jgheab alegi

Diametrul nu se alege după aspect, ci după suprafața de acoperiș pe care o deservește jgheabul. Contează suprafața în plan, adică acoperișul văzut de sus, nu suprafața înclinată. Fiecare producător are un tabel pentru asta. La casele mai mari se folosește des diametrul de 150 mm. Pe acoperișurile abrupte apa curge mai repede, așa că merită un jgheab cu o dimensiune mai mare.

Tablă zincată, aluminiu, cupru sau PVC

• Tabla zincată și vopsită este cea mai răspândită, rezistentă și suportă bine zăpada.
• Aluminiul este ușor și nu ruginește, dar cere o prelucrare atentă din partea tinichigiului.
• Cuprul și titan-zincul se aleg mai degrabă la clădiri cu arhitectură pretențioasă sau la case vechi restaurate.
• PVC-ul este silențios și ușor, potrivit mai ales pentru garaje, copertine și case mici. Se dilată puternic la căldură, deci are nevoie de îmbinări de dilatare. Pe fațadele nordice umbrite din zonele de munte, unde zăpada stă mult, este mai vulnerabil.

Profil semirotund sau rectangular

Jgheabul semirotund se autocurăță mai bine, pentru că nu are colțuri în care să se adune mizeria. Cel rectangular preia mai multă apă la aceeași lățime și se potrivește la casele moderne, dar trebuie curățat mai des. Forma o alegi după casă, diametrul după suprafața acoperișului.

Tipuri de cârlige

Cârligele lungi se prind pe căpriori sau pe șipci înainte de montarea învelitorii și sunt cele mai solide. Cârligele scurte se înșurubează în pazie, așa că pot fi puse și pe un acoperiș gata făcut, însă rezistența lor depinde de starea paziei. Cumpără cârligele de la același producător ca jgheabul. O diferență de câțiva milimetri la profil e suficientă ca jgheabul să nu se așeze bine în cârlig.

Situația cea mai simplă este la un acoperiș nou: cârligele se pun înaintea învelitorii, fațada nu este încă terminată, iar tinichigiul lucrează de pe schela care oricum există pe șantier. Lucrarea devine mai lungă și mai scumpă în schimb când apar:

• o casă cu etaj, pentru care e nevoie de schelă sau platformă,
• un acoperiș complicat, cu coame, lucarne și mai multe niveluri,
• demontarea jgheabului și a cârligelor vechi,
• o pazie putrezită sau strâmbă, care trebuie reparată mai întâi,
• montajul pe o învelitoare existentă, unde cârligele lungi nu mai pot fi folosite,
• acces dificil, de exemplu spre terenul vecinului sau deasupra trotuarului.

Montajul jgheabului înseamnă lucru la înălțime, așa că încredințează-l unui tinichigiu cu echipament și sistem de asigurare potrivite. Dacă locuiești la bloc, de schimbarea jgheaburilor se ocupă asociația de proprietari, prin administrator, nu fiecare proprietar de apartament în parte.

Cele mai multe probleme cu jgheaburile nu țin de material, ci de detaliile de montaj. Cel mai des se întâlnesc acestea:

• Jgheab fără pantă sau cu panta inversă. Apa stă în el, se depune mizerie, iar iarna îngheață.
• Cârlige puse prea rar. Sub zăpada udă, jgheabul se lasă. De obicei cârligele se pun cam la 50 până la 80 cm, la PVC și în zonele cu multă zăpadă mai des; distanța exactă o dă producătorul.
• Jgheab montat prea sus. La ploaie torențială apa sare peste muchia din față și curge pe fațadă. Muchia superioară trebuie să fie puțin sub prelungirea planului învelitorii.
• Îmbinări doar cu silicon. Masticul este doar un ajutor pe lângă garniturile de cauciuc ale sistemului; singur, nu mai etanșează după câteva sezoane.
• Lipsa dilatării la PVC. Vara profilul se umflă și îmbinările se deschid. Pe piesele de îmbinare există de obicei un reper după care se reglează rostul în funcție de temperatura de la montaj.
• Montaj pe ger. Sub aproximativ 5 °C, PVC-ul devine casant, iar masticurile aderă greu.
• Piese de la producători diferiți. O cauză frecventă a scurgerilor.

Înainte de recepție, dă drumul la apă cu furtunul în capătul cel mai îndepărtat al jgheabului, timp de câteva minute, și privește jgheabul de la distanță. Verifică:

• apa curge continuu spre racord și nu rămân bălți în jgheab,
• nu picură de la îmbinări, capace sau racord,
• la debit maxim, apa nu trece peste muchia din față,
• privit de departe, jgheabul este drept, fără burți sau ondulații,
• cârligele sunt la distanțe regulate, inclusiv la capete și de o parte și de alta a racordului,
• cârligele nu ridică învelitoarea și nu blochează spațiul de ventilare al acoperișului,
• șuruburile sunt din inox sau zincate,
• zona este curățată, iar învelitoarea și fațada nu sunt deteriorate.

Dacă se poate, fotografiază cârligele înainte să fie acoperite de învelitoare. Pozele te ajută la o eventuală reclamație sau la lucrări viitoare la acoperiș.