Montaj glafuri exterioare din tablă

Zona de sub fereastră este sensibilă, pentru că aici se întâlnesc tocul, zidăria și termoizolația. Dacă apa ajunge aici, nu vezi imediat. Primele semne, adică pete de umezeală pe glaful interior sau pe șpaleți și tencuială care se cojește sub fereastră, apar de obicei abia după două sau trei ierni.

Un glaf montat corect face mai multe lucruri deodată:

• duce apa în afara fațadei prin lăcrimar, adică marginea îndoită în jos,
• protejează rostul de racord al ferestrei de umezeală și îngheț,
• împiedică infiltrarea apei în termoizolație,
• închide partea de jos a golului și completează aspectul ferestrei.

De ce nu se pune tabla direct pe zidărie sau în mortar? Apa își găsește mereu drum pe sub glaf. De aceea, sub el se lipesc mai întâi benzi de etanșare, adică un strat hidroizolant care acoperă îmbinarea dintre toc, zidărie și izolație și formează o suprafață continuă etanșă înainte de montarea tablei. Glaful devine astfel a doua protecție, cea vizibilă.

Glafurile din aluminiu extrudat se folosesc des astăzi, atât la case noi, cât și la termoizolații. Au formă stabilă, lăcrimarul gata format și nu trebuie vopsite. În schimb, se dilată mai mult la căldură, iar la bucățile lungi trebuie ținut cont de asta.

Tabla zincată și tabla cu strat de protecție din plastic se îndoaie la comandă în atelierul tinichigiului. Se potrivesc la ferestre atipice, bovindouri și arcuri. Stratul de plastic rezistă mai bine la soare și la zgârieturi, dar durata de viață este de regulă mai scurtă decât la aluminiu.

Glafurile din PVC sunt ușoare și se prelucrează simplu. Gerul și soarele le fac însă treptat casante, iar culoarea se decolorează. La ferestrele lungi au nevoie de prinderi mai dese, ca să nu se îndoaie.

Glafurile din piatră sau beton se aleg la clădiri vechi sau acolo unde contează aspectul și durabilitatea. Sunt grele, cer un suport solid, iar montajul lor este mai pretențios.

Dacă locuiești la bloc, verifică din timp culoarea și forma glafurilor cu administratorul sau cu asociația de proprietari, ca fațada să rămână unitară.

Lucrarea are o ordine fixă, iar fiecare etapă depinde de calitatea celei dinainte. Tinichigiul urmează regulile de execuție și instrucțiunile producătorilor sistemelor de termoizolație.

1. Se curăță suportul de praf, mortar și adeziv vechi și se lasă la uscat.
2. Se verifică planeitatea și se face o pantă spre exterior, de obicei de cel puțin aproximativ 5°.
3. Se măsoară lățimea reală a golului, inclusiv grosimea termoizolației, nu după zidăria brută.
4. Se amorsează suportul și se lipesc benzile de etanșare pe toată suprafața, fără bule și cute, ridicate pe șpaleții laterali.
5. Se așază glaful în adeziv sau pe bandă de etanșare, cu marginea din spate împinsă sub tocul ferestrei sau într-un canal pregătit.
6. Se fixează glaful pe laterale, niciodată prin suprafața pe care curge apa, iar la bucățile lungi se lasă loc pentru dilatare.
7. Se montează capacele laterale pe chit sau adeziv și se verifică racordul cu șpaletul.

Panta este esențială. Fără ea, apa stă pe glaf și împinge spre toc, iar nicio etapă ulterioară nu mai repară asta. Glaful trebuie să iasă în afara feței fațadei cu cel puțin aproximativ 30 mm, iar pe laturile expuse la vânt și ploaie e bine să iasă ceva mai mult.

Când se montează glafurile? De obicei după termoizolație, dar înainte de tencuiala decorativă finală. Dacă le pui mai devreme, tabla se poate lovi ușor în timpul lucrului de pe schelă. Dacă le pui mai târziu, trebuie să intervii în fațada gata făcută. Folia de protecție rămâne pe tablă până la finalul lucrărilor de fațadă, dar nu prea mult, pentru că la soare se poate lipi.

Dificultatea, deci și costul final, depinde de situația concretă:

• glafurile late, la termoizolații groase, au nevoie de mai multe prinderi și de o pantă mai precisă,
• lucrul la înălțime cere schelă sau platformă,
• bovindourile, arcurile și formele atipice prelungesc atât execuția în atelier, cât și montajul,
• un suport denivelat sau deteriorat trebuie mai întâi reparat,
• elementele grele din piatră se transportă și se montează mai greu,
• un număr mare de ferestre identice face, din contră, lucrul mai eficient.

Când compari ofertele, uită-te dacă montajul glafurilor apare separat și dacă include benzile de etanșare, realizarea pantei și capacele laterale. Des se uită și demontarea glafurilor vechi, bordura din polistiren extrudat din jurul ferestrei și schela.

• pantă mică sau deloc, apa stagnează, urcă sub toc, iar șpaleții se umezesc,
• benzi de etanșare omise, apa are drum direct în rost și în izolație,
• ieșire prea scurtă în afara fațadei, apa curge pe tencuială, care se murdărește și se cojește,
• prindere rigidă, fără loc de dilatare, tabla se ondulează, crapă și se desprinde la variațiile de temperatură,
• capace laterale montate pe uscat, se desprind în prima iarnă și apa intră în șpalet,
• lipsa benzii antifonice sub tablă, picăturile de ploaie răpăie zgomotos, ceea ce deranjează mai ales în dormitor,
• glaf comandat după zidăria brută, după termoizolare e prea scurt și trebuie așteptat unul nou.

Repararea unui șpalet infiltrat înseamnă demontarea glafului, uscarea suportului și refacerea fațadei. De aceea nu merită să faci economie la acest detaliu.

Poți face singur lucrarea la una sau două ferestre de la parter, unde lucrezi de pe sol sau de pe un postament jos și stabil. Pentru etajele superioare și pentru fațade întregi cheamă un tinichigiu. Lucrează fără grabă, pentru că greșelile la pantă și la racordul benzilor se văd abia mai târziu.

1. Demontează cu grijă glaful vechi și capacele, fără să deteriorezi tocul ferestrei.
2. Curăță și usucă suportul, îndepărtează resturile de mortar și adeziv.
3. Nivelează suportul și formează panta spre exterior.
4. Măsoară lățimea și adâncimea, inclusiv termoizolația și ieșirea în afara fațadei.
5. Amorsează suportul și lipește benzile de etanșare după instrucțiunile producătorului, ridicate pe șpaleții laterali.
6. Lipește banda antifonică și așază glaful în adeziv, cu marginea din spate împinsă sub toc.
7. Fixează glaful pe laterale și lasă un spațiu pentru dilatare.
8. Montează capacele laterale pe chit și etanșează îmbinările.
9. Toarnă puțină apă pe glaf și urmărește dacă se scurge spre lăcrimar.

• apa turnată pe glaf se scurge singură spre exterior și nu stagnează nicăieri,
• lăcrimarul iese în afara fațadei, iar apa nu curge pe tencuială,
• marginea din spate este împinsă sub toc, iar îmbinarea este etanșă,
• capacele laterale sunt bine lipite și etanșate,
• tabla nu este ondulată, nu se mișcă și nu zăngăne când bați ușor în ea,
• suprafața nu este zgâriată sau înfundată,
• folia de protecție a fost îndepărtată,
• ai fotografii cu benzile de etanșare lipite, făcute înainte de acoperirea lor cu glaful.