Montaj plăci OSB pe pardoseală

Placa OSB este ușoară, rezistentă și se montează uscat. De aceea se potrivește acolo unde o șapă umedă ar încărca inutil structura sau ar prelungi lucrarea cu câteva săptămâni. Situațiile tipice sunt acestea:

• mansardă sau casă veche cu planșeu din grinzi de lemn, unde trebuie făcută o pardoseală portantă nouă,
• renovare la care se scot parchetul vechi sau dușumeaua, iar suportul de dedesubt este denivelat,
• cabană, atelier în garaj sau cameră tehnică, unde pardoseala trebuie gata repede,
• pardoseală uscată cu umplutură și termoizolație, în apartament sau în casă pe structură de lemn.

Dacă o pardoseală mai veche din apartament are mai multe straturi, de exemplu parchet lipit pe bitum sau plăci vechi de PVC, acestea se scot înainte de montaj. Dacă bănuiești că în pardoselile sau adezivii vechi există azbest, nu demola nimic singur. Un astfel de material trebuie îndepărtat numai de o firmă specializată.

De suport depinde dacă pardoseala va rămâne dreaptă și silențioasă și peste câțiva ani. Suportul trebuie să fie curat, uscat și solid. Denivelările mai mari de aproximativ 2 mm pe un dreptar de doi metri se corectează înainte de montaj.

Planșeu din grinzi

Grinzile trebuie să fie sănătoase, fără putregai și aduse la același nivel. Dacă o grindă iese mai sus, se rindeluiește sau se taie, iar celelalte se înalță cu pene. Distanța dintre grinzi decide grosimea plăcii. La planșeele vechi care se încovoaie sau au capetele grinzilor deteriorate, e bine să ceri părerea unui inginer structurist. Înlocuirea sau consolidarea grinzilor portante nu mai este o lucrare obișnuită de pardoseală.

Pardoseală veche solidă

Pe beton, pe o placă PAL stabilă sau pe o dușumea veche care nu se mișcă, OSB-ul se poate monta direct. Pe beton la parter sau deasupra pivniței se pune mai întâi o barieră de vapori din folie de polietilenă, de obicei de cel puțin 0,2 mm, ca umezeala din suport să nu treacă în lemn.

Umplutură uscată și izolație

Când trebuie compensate diferențe mari de nivel, se folosește o umplutură uscată de nivelare. Aceasta se întinde, se compactează și se trage la dreptar. Deasupra se pun plăci izolante rigide, de exemplu plăci de vată minerală pentru pardoseli sau plăci din fibre de lemn, iar abia peste ele OSB-ul. Într-un bloc, izolația la zgomotul de pași contează mult pentru vecinii de dedesubt.

Grosimea depinde de faptul că placa preia singură sarcina între grinzi sau doar stă pe un suport plin. Orientativ:

• 15 mm doar ca strat de nivelare pe un suport solid pe toată suprafața, nu pe grinzi,
• 18 mm pentru grinzi sau rigle cu distanță mai mică între ele, de obicei până la aproximativ 40 până la 50 cm,
• 22 mm sau mai mult pentru distanțe mai mari între grinzi sau sarcini mai mari, de exemplu într-un atelier.

Deschiderile exacte le indică producătorul plăcii și merită respectate. Pentru sarcini mari se poate face și o structură în două straturi, în care al doilea strat acoperă îmbinările primului.

Pentru pardoseli la interior se folosește de regulă OSB/3, care suportă și o umiditate moderată. OSB/4 este mai rezistentă și făcută pentru condiții mai grele. OSB/2 este doar pentru medii uscate și nu prea se potrivește pe pardoseală. Plăcile cu nut și feder au îmbinări mai rigide între grinzi, de aceea se folosesc mai des pe pardoseli decât cele cu muchie dreaptă. Placa șlefuită are suprafața mai netedă, ceea ce ajută la finisajele subțiri, cum este vinilul.

Dacă montezi OSB pe o pardoseală veche stabilă sau pe grinzi drepte, în stare bună, te descurci cu o mașină de înșurubat cu acumulator, un fierăstrău circular și o nivelă. Dacă ai îndoieli privind rezistența grinzilor, cere sfatul unui specialist.

1. Lasă plăcile cel puțin 24 până la 48 de ore așezate orizontal în camera în care le montezi, ca să se adapteze la temperatură și umiditate.
2. Curăță suportul, verifică planeitatea cu dreptarul și corectează denivelările.
3. Pe beton, întinde bariera de vapori cu suprapunere și, dacă e cazul, stratul de izolație.
4. Pe tot perimetrul camerei lasă un rost față de perete de aproximativ 10 până la 15 mm, de exemplu cu ajutorul unor pene.
5. Așază plăcile cu latura lungă perpendicular pe grinzi, cu nutul spre perete.
6. Decalează îmbinările, astfel încât rosturile transversale ale rândurilor vecine să nu fie în linie. Îmbinările scurte fără nut și feder pune-le întotdeauna pe o grindă.
7. Bate plăcile cu nut și feder cu un ciocan de cauciuc, printr-o bucată de lemn, ca să nu strici muchia. La plăcile cu muchie dreaptă lasă între ele un rost de circa 2 până la 3 mm.
8. Înșurubează pe margini aproximativ la fiecare 15 cm, iar în câmpul plăcii cam la fiecare 30 cm, la circa 10 mm de margine. Folosește șuruburi pentru lemn, cu lungimea de aproximativ două ori și jumătate grosimea plăcii.
9. Îngroapă capetele șuruburilor chiar sub suprafață, nu mai adânc.
10. Șlefuiește ușor treptele dintre plăci și aspiră suprafața.

Cel mai simplu este o cameră dreptunghiulară, cu grinzi drepte sau beton solid. Lucrarea durează mai mult, deci costă și mai mult, din cauza a tot ce adaugă tăieri și pregătire:

• multe colțuri, nișe, stâlpi și treceri în jurul țevilor,
• grinzi denivelate sau încovoiate, care trebuie înălțate cu pene sau rindeluite,
• scoaterea pardoselii vechi și transportul molozului,
• umplutura, bariera de vapori și izolația de sub plăci,
• plăci mai groase, structură în două straturi sau clasa OSB/4,
• cărarea materialului la un etaj superior fără lift.

Cele mai multe probleme apar abia după câteva luni, când pardoseala începe să facă valuri sau să scârțâie. În practică se repetă des aceste greșeli:

• placă împinsă până în perete, care se umflă când vremea e mai umedă,
• prea puține șuruburi sau șuruburi care ratează grinda, așa că placa se mișcă și scârțâie,
• montaj pe un suport denivelat, ale cărui valuri se văd până în laminat,
• placă subțire pe grinzi rare, care se îndoaie între ele,
• plăci montate imediat după ce au fost aduse dintr-un depozit rece, fără aclimatizare,
• îmbinări scurte lăsate în aer între grinzi, la plăcile fără nut și feder.

Înainte să pui finisajul pe OSB, merită să parcurgi suprafața și să verifici:

• planeitatea cu dreptarul pe mai multe direcții, fără valuri vizibile și fără trepte la îmbinări,
• dacă pardoseala nu se mișcă și nu scârțâie la mers, mai ales lângă pereți și la mijloc între grinzi,
• rostul de dilatare pe tot perimetrul, inclusiv la praguri și țevi,
• decalarea îmbinărilor, ca rosturile transversale să nu fie în linie,
• desimea șuruburilor și îngroparea lor chiar sub suprafață,
• curățenia suprafeței, fără praf, așchii și muchii ieșite,
• pe beton, prezența barierei de vapori sub plăci.