Șlefuirea suportului de adeziv și smoală înainte de nivelare

Adezivul vechi și smoala sunt adesea moi, unsuroase sau doar slab prinse de beton. Masa autonivelantă se întinde peste ele, dar se lipește doar de ele, nu de suportul solid. Când adezivul vechi se mișcă sub sarcină sau la schimbări de temperatură, nivelarea se desprinde, crapă sau se formează goluri sub ea. După câteva luni apar semnele: vinilul scârțâie, gresia crapă sau pardoseala sună a gol la ciocănit.

Șlefuirea are deci două roluri: îndepărtează tot ce nu este solid și asprește suprafața, ca amorsa să pătrundă și nivelarea să adere.

Înainte să pornești mașina de șlefuit, merită să știi ce fel de adeziv ai de fapt pe jos. În blocurile și casele mai vechi nu e doar o chestiune de tehnică, ci și de sănătate.

• Smoala neagră și lucioasă de sub parchetul vechi poate fi pe bază de gudron. Astfel de adezivi pot conține hidrocarburi aromatice policiclice, substanțe dăunătoare care ajung în praf la șlefuire.
• Plăcile vechi de PVC și unii adezivi din deceniile trecute pot conține azbest. Dacă ai suspiciuni, dă materialul la analiză. Îndepărtarea azbestului se face doar de firme specializate, cu echipament de protecție și metode adecvate.
• Adezivii obișnuiți în dispersie de sub mochetă sau linoleum sunt de regulă mai deschiși la culoare, mai moi și la șlefuire mai degrabă se întind decât să se sfărâme.

Contează și suportul în sine. O șapă de beton solidă se șlefuiește altfel decât o șapă veche friabilă sau decât o pardoseală din lemn. Pe lemn se lucrează mai blând, ca să nu-l subțiezi prea mult. În plus, acolo trebuie aleasă o masă de nivelare pe care producătorul o recomandă explicit pentru lemn.

1. Golirea camerei, demontarea plintelor și acoperirea ușilor, pragurilor și deschiderilor prin care poate trece praful.
2. Îndepărtarea cu racleta a depunerilor groase de adeziv, care altfel ar încărca inutil discurile.
3. Șlefuirea suprafeței cu o mașină de șlefuit pardoseli cu disc diamantat grosier, conectată la un aspirator industrial.
4. Curățarea marginilor, colțurilor și zonelor de lângă pereți cu o mașină mai mică, acolo unde cea mare nu ajunge.
5. La nevoie, o trecere cu un disc mai fin, ca suprafața să fie uniformă.
6. Aspirarea temeinică a întregii suprafețe, inclusiv a colțurilor, nu doar măturarea.
7. Verificarea rezistenței, curățeniei și planeității suportului și marcarea zonelor de reparat.

După șlefuire urmează amorsarea, potrivită tipului de suport și de nivelare, eventual etanșarea colțurilor și a trecerilor de țevi, ca masa să nu curgă în rosturi. Acestea țin însă de următoarea etapă a lucrărilor.

Șlefuirea nu este întotdeauna singura cale. Meseriașul alege metoda în funcție de ce găsește pe pardoseală.

• Strat subțire de adeziv pe beton solid: ajunge o șlefuire obișnuită cu scule diamantate.
• Depuneri foarte groase de smoală sau adeziv: de obicei e mai rapid să se facă întâi frezare sau răzuire mecanică, apoi șlefuire.
• Șapă friabilă, crăpată sau fără coeziune: șlefuirea nu rezolvă problema. Stratul slab trebuie îndepărtat și refăcut cu mortar de reparații, uneori chiar cu șapă nouă.
• Diferențe mari de nivel: șlefuirea nu nivelează pardoseala. Diferențele se rezolvă cu o nivelare de grosime potrivită sau cu un strat de egalizare.
• Resturi care nu pot fi îndepărtate complet: unii producători oferă sisteme de amorse pentru resturi de adezivi vechi. Soluția trebuie însă permisă explicit în fișa tehnică.

Efortul și timpul pot diferi mult între două apartamente cu aceeași suprafață. Lucrarea devine mai grea mai ales din cauza:

• unui strat gros sau moale, lipicios de adeziv, care încarcă sculele,
• smoalei negre, la care trebuie rezolvată și protecția împotriva prafului,
• camerelor cu multe colțuri, nișe și treceri de țevi,
• suportului din lemn, care cere un ritm mai fin și mai lent,
• lucrului în bloc, unde trebuie respectate orele de liniște și stabilit cu administratorul sau cu asociația de proprietari accesul și evacuarea molozului.

Lucrarea e mai ușoară într-o cameră goală și regulată, pe beton solid și cu un strat subțire de adeziv. Ajută mult și dacă pardoseala veche este deja scoasă, iar resturile groase sunt răzuite.

• Șlefuire doar „de ochii lumii”: pe suprafață rămân insule de adeziv. Exact acolo se va desprinde mai târziu nivelarea.
• Șlefuire prea agresivă: în beton apar șanțuri și ciupituri, iar lemnul se subțiază.
• Scule nepotrivite: pentru adezivul moale se folosește alt disc decât pentru betonul dur. O alegere greșită înseamnă lucru lent și rezultat neuniform.
• Șlefuire fără aspirare: praful ajunge în toată locuința, iar stratul fin rămas pe jos reduce aderența amorsei.
• Umiditatea ignorată: o șapă umedă trebuie depistată înainte de nivelare. Umiditatea admisă o stabilește producătorul masei de nivelare și al pardoselii, iar la șapele pe bază de anhidrit este de obicei mai strictă decât la cele pe bază de ciment.
• Șlefuirea unei smoale negre necunoscute fără verificare: un risc inutil pentru sănătate.

Înainte de amorsare și nivelare, uită-te la suport singur sau împreună cu meseriașul. În practică se întâmplă des ca problema să iasă la iveală abia după turnarea nivelării, când e deja prea târziu.

• pe suprafață nu se văd resturi continue de adeziv sau smoală,
• suportul este solid și nu se sfărâmă și nu face praf când îl zgârii cu o cheie,
• la ciocănit nu se aud zone goale,
• suprafața este asprită uniform, fără șanțuri adânci și ciupituri,
• marginile, colțurile și zonele de lângă pereți sunt curățate la fel ca mijlocul,
• suprafața este aspirată și nu rămâne praf pe palmă când o treci peste ea,
• denivelările mai mari și fisurile sunt marcate pentru reparare,
• umiditatea suportului este cunoscută sau s-a stabilit măsurarea ei înainte de nivelare,
• deșeurile de la șlefuire sunt evacuate, iar cele cu materiale periculoase sunt predate unei firme specializate.