Șapă autonivelantă (nivelare pardoseală)

Șapa autonivelantă corectează denivelări mici. În funcție de produs, se aplică în strat de câțiva milimetri până la aproximativ trei centimetri. Grosimea minimă și maximă este scrisă pe sac și trebuie respectată.

Diferențele de nivel pot fi mai mari. Suportul se poate sfărâma, poate fi lăsat sau crăpat în adâncime. În aceste cazuri șapa autonivelantă nu rezolvă problema. Mai întâi trebuie reparată șapa existentă cu mortar de reparații sau turnată o șapă nouă, mai groasă. Stratul de nivelare are doar rezistența suportului de sub el. Dacă suportul se sfărâmă, se desprinde și stratul de deasupra.

De ce contează atât de mult planeitatea? Pardoselile subțiri și rigide, mai ales vinilul și laminatul, scot la suprafață orice mică denivelare. Când lumina intră pe geam, adânciturile se văd. O pardoseală flotantă „joacă” pe ele, iar îmbinările click cedează în timp.

• Șapele pe bază de ciment sunt universale. Merg pe beton și pe șapă de ciment și se pot folosi și în baie, bucătărie sau camera centralei.
• Șapele pe bază de ipsos (anhidrit) se întind foarte ușor și dau o suprafață foarte netedă. Sunt pentru camere uscate, cum ar fi livingul sau dormitorul. Nu se potrivesc în baie sau în spălătorie.
• Șapele cu priză rapidă scurtează timpul de așteptare până la montarea pardoselii. Sunt utile când te grăbești, de exemplu când renovezi un apartament în care locuiești.
• Șapele pentru încălzire în pardoseală suportă mai bine variațiile de temperatură. Stratul subțire se încălzește repede, așa că încălzirea reacționează mai prompt.

Șapa trebuie să se potrivească cu suportul. Pe o șapă anhidritică folosești doar materialul și amorsa pe care producătorul le permite explicit pentru anhidrit. Dacă nu știi exact ce suport ai, un specialist în pardoseli decide după ce îl verifică la fața locului.

Turnarea propriu-zisă durează puțin. Cel mai mult timp ia pregătirea, iar de ea depinde dacă stratul rezistă.

1. Evaluarea suportului: se verifică rezistența, fisurile, golurile și umiditatea. O șapă umedă este o cauză frecventă a problemelor de mai târziu. Umiditatea admisă o indică producătorul șapei autonivelante și al pardoselii. La anhidrit limita este mult mai strictă decât la ciment.
2. Îndepărtarea straturilor vechi: resturile de adeziv, vopsea, bitum și smoală se șlefuiesc sau se frezează până la suportul solid. Parchetul vechi se demontează cu grijă dacă vrei să-l refolosești.
3. Reparații locale: găurile adânci și ciupiturile se umplu cu mortar de reparații, iar fisurile se tratează.
4. Aspirare și amorsare: suprafața se aspiră temeinic și se aplică amorsa potrivită suportului. Amorsa uniformizează absorbția și îmbunătățește aderența.
5. Banda de dilatație: pe tot perimetrul camerei și în jurul coloanelor se lipește bandă din spumă. Ea separă stratul de pereți și preia mișcările materialului.
6. Amestecarea: materialul se amestecă cu cantitatea exactă de apă, cu un mixer cu turație mică, până nu mai are cocoloașe.
7. Turnarea și întinderea: se începe din colțul cel mai îndepărtat și se avansează spre ușă, în benzi late de aproximativ un metru. Amestecul se întinde cu racleta, iar benzile se unesc cât sunt încă fluide.
8. Dezaerarea: stratul proaspăt se trece cu rola cu țepi, ca să iasă bulele de aer.
9. Întărirea: camera are o temperatură constantă, de regulă între 15 și 25 °C, fără curent și fără soare direct.

• Starea suportului: un beton curat și solid trebuie doar aspirat și amorsat. Straturile groase de adeziv vechi, smoală sau bitum înseamnă șlefuire sau frezare și mult praf.
• Forma camerei: o suprafață mare și simplă se toarnă fără întreruperi. Camerele mici și cu multe colțuri, nișele și trecerile dintre încăperi încetinesc lucrul.
• Grosimea stratului: la diferențe mai mari se toarnă uneori în două straturi, cu pauză între ele.
• Tipul amestecului: șapele cu priză rapidă și cele speciale cer lucru foarte rapid.
• Accesul: într-un bloc, la etaj și fără lift, sacii și apa se cară mai greu. Șlefuirea zgomotoasă o programezi după regulamentul blocului. Informații primești de la administrator sau de la asociația de proprietari.

În blocurile și casele mai vechi, linoleumul vechi, adezivii sau straturile negre de smoală pot conține azbest ori substanțe pe bază de gudron. Dacă ai o suspiciune, nu le șlefui singur și cere o analiză a materialului. Îndepărtarea azbestului o face doar o firmă specializată și autorizată pentru asta.

O cameră mică, cu suport solid și uscat, o poți nivela și singur. La o suprafață mai mare cheamă un ajutor: unul amestecă, celălalt toarnă și întinde.

1. Citește fișa tehnică a șapei și a amorsei, inclusiv grosimea stratului și timpul de lucru.
2. Îndepărtează resturile de pardoseală veche și de adeziv, apoi aspiră suportul.
3. Umple dinainte găurile mai mari și fisurile cu mortar de reparații.
4. Aplică amorsa și las-o să se usuce cât indică producătorul.
5. Lipește banda de dilatație pe tot perimetrul și în jurul țevilor.
6. Pregătește găleți, mixer, racletă, rolă cu țepi, un recipient gradat pentru apă și tălpi cu cuie.
7. Etanșează pragul și ușa, ca amestecul să nu curgă în camera vecină.
8. Amestecă materialul cu cantitatea exactă de apă, fără cocoloașe.
9. Toarnă în benzi, din colțul cel mai îndepărtat spre ușă, și întinde cu racleta.
10. Trece rola cu țepi peste suprafață, în cruce.
11. Închide ferestrele, lasă stratul să se întărească fără curent și nu călca pe el mai devreme decât permite producătorul.

• Amorsă lipsă sau nepotrivită: suportul absoarbe apa din amestec, iar stratul aderă slab, crapă și se poate desprinde.
• Apă dozată după ochi: un amestec prea diluat își pierde rezistența și se poate separa la suprafață. Unul prea gros nu se întinde.
• Fără dezaerare: după întărire rămân mici cratere pe suprafață.
• Strat prea gros: se usucă neuniform și poate crăpa.
• Banda de dilatație întreruptă: în colțuri și lângă coloane apar fisuri.
• Montaj grăbit: pardoseala pusă pe un strat încă umed se poate deforma, iar adezivul nu ține bine. Înainte de parchet sau vinil e bine să ceri măsurarea umidității.

• suprafața este plană, sub un dreptar lung nu se văd goluri,
• nu există fisuri, cratere sau treceri bruște între benzi,
• la ciocănire nu sună nicăieri a gol,
• suprafața nu se sfărâmă și nu face praf când o zgârii cu o cheie,
• banda de dilatație este continuă pe tot perimetrul, iar surplusul se taie abia la montarea pardoselii,
• înălțimea se potrivește cu pragurile și ușile, ținând cont și de noua pardoseală,
• înainte de o pardoseală sensibilă, suprafața este șlefuită fin și aspirată,
• umiditatea suportului corespunde cerințelor producătorului pardoselii.