Montaj sticlă cabină de duș (paravan)

La o renovare, primul pas este demontarea vechiului paravan. Siliconul vechi ține bine, așa că se taie cu grijă, ca să nu se ciobească faianța sau gresia. Resturile trebuie îndepărtate complet, pentru că siliconul nou nu se prinde pe cel vechi.

Urmează măsurarea. Montatorul măsoară lățimea și înălțimea golului în mai multe puncte: sus, la mijloc și jos. Cu nivela sau cu laserul verifică dacă pereții sunt verticali și dacă colțul are 90 de grade. În apartamentele mai vechi și în blocurile din panouri, asta se întâmplă rar. Măsurarea se face întotdeauna după ce faianța e gata, nu înainte.

La paravanele pe comandă, măsurarea contează enorm dintr-un motiv simplu: sticla securizată nu mai poate fi tăiată sau găurită după călire. Toate găurile pentru balamale și prinderi se fac în fabrică, dinainte. O greșeală de măsurare înseamnă o sticlă nouă.

Montajul propriu-zis are aceste etape:

• marcarea locurilor pentru profile, balamale și prinderi,
• găurirea faianței cu burghiu diamantat sau pentru ceramică, la turație mică și fără percuție,
• montarea diblurilor potrivite pentru perete și fixarea profilelor sau a prinderilor,
• așezarea sticlei cu ventuze și alinierea ei pe verticală și orizontală,
• montarea balamalelor, a garniturilor și a profilelor magnetice,
• etanșarea îmbinării cu peretele și cu cădița sau pardoseala, cu silicon sanitar.

Siliconul are nevoie de timp să se întărească, de obicei în jur de 24 de ore, după indicațiile producătorului. Până atunci, dușul nu ar trebui folosit.

Paravanul cu ramă are sticla prinsă într-un cadru din aluminiu sau inox. Rama se poate regla într-o oarecare măsură, deci se descurcă și cu un perete puțin strâmb. Se potrivește în băile obișnuite și se montează mai ușor. Dezavantajul: în profile se adună murdărie și calcar.

Paravanul fără ramă înseamnă doar sticlă și foarte puțină feronerie. Arată aerisit și face o baie mică să pară mai mare. Se curăță simplu, dar cere pereți drepți, măsurare precisă și un perete solid, pentru că sticla groasă e destul de grea.

Paravanul pe comandă are sens la mansardă, sub tavan înclinat, în nișe neregulate sau acolo unde dimensiunile standard nu se potrivesc. Se produce după măsurători, deci aștepți mai mult.

Se folosește sticlă securizată (călită), de obicei cu grosimea între 6 și 10 mm. Dacă se sparge, se face bucăți mici, fără muchii tăioase, nu cioburi ascuțite. După aspect, poți alege:

• sticlă transparentă, care lasă lumina să treacă și se potrivește în băile mici,
• sticlă mată sau satinată, dacă îți dorești intimitate,
• sticlă sablată sau cu model, ca element decorativ,
• sticlă cu tratament hidrofob, pe care apa se scurge mai ușor și calcarul se prinde mai greu.

Feroneria contează la fel de mult. Trebuie să se potrivească tipului de ușă (batantă, culisantă, pliantă) și greutății sticlei. Balamalele reglabile ajută la compensarea micilor denivelări.

Cel mai simplu de montat este un perete fix de tip walk-in, fără părți mobile. Ușile batante au nevoie de balamale fixate exact, altfel cu timpul se deschid singure sau se închid strâmb. Ușile culisante au un mecanism mai complicat, iar reglajul lor durează mai mult.

Lucrarea durează mai mult și costă mai mult mai ales în aceste situații:

• demontarea paravanului vechi și curățarea siliconului vechi,
• pereți strâmbi, colț care nu are 90 de grade sau gresie denivelată,
• faianță de format mare sau foarte dură, greu de găurit,
• perete slab, de exemplu gips-carton fără întăritură în dreptul prinderilor,
• baterie sau scurgere amplasate greșit, care trebuie mutate înainte,
• sticle grele, la care e nevoie de două persoane la montaj.

Dacă trebuie modificate țevile de apă sau scurgerea, asta e treaba instalatorului, înainte ca faianțarul să placheze pereții. Paravanul se montează la final, după ce toate celelalte lucrări sunt gata.

Etanșare proastă. Siliconul ieftin, fără fungicid, se înnegrește repede, iar aplicat pe o suprafață umedă sau grasă se dezlipește. Apa ajunge apoi sub gresie și în perete. Siliconul se aplică doar pe suport curat și uscat și se lasă să se întărească bine.

Hidroizolație străpunsă. Sub faianța din zona dușului există de obicei un strat de hidroizolație. Fiecare gaură o străpunge, de aceea găurile se umplu cu silicon înainte de a introduce diblurile. În practică se întâmplă des ca infiltrațiile să vină tocmai din găurile neetanșate, nu din paravan.

Prindere doar în faianță. Prinderea trebuie să ajungă în zidăria portantă sau într-un suport întărit. Altfel, paravanul se slăbește în timp și ușile încep să se blocheze.

Măsurare înainte de faianță. Adezivul și plăcile schimbă dimensiunea golului cu câțiva milimetri. La o sticlă făcută pe comandă, asta e suficient ca să nu se mai potrivească.

Garnituri montate invers. Garnitura de jos, cu buză, trebuie să fie orientată spre interiorul dușului. Întoarsă invers, conduce apa în afară.

O cabină de duș cu ramă, din kit, poate fi montată de cineva îndemânatic, dacă are un ajutor și sculele potrivite. Paravanele fără ramă din sticlă groasă și cele pe comandă e mai bine să le lași în grija unui specialist. Urmează mereu instrucțiunile de montaj ale producătorului.

1. Se verifică dacă toate piesele sunt în cutie și dacă sticlele nu au defecte, mai ales pe muchii.
2. Se îndepărtează siliconul vechi și se degresează suprafața.
3. Se așază profilul de perete, se aduce la verticală cu nivela și se marchează găurile.
4. Se lipește bandă adezivă în locul găuririi și se găurește cu burghiu pentru ceramică, fără percuție.
5. Se umplu găurile cu silicon, se introduc diblurile și se înșurubează profilele.
6. Se montează sticlele în profile împreună cu ajutorul, fără a sprijini vreodată sticla cu muchia pe gresie.
7. Se reglează ușile astfel încât să se închidă ușor și să fie aliniate.
8. Se montează garniturile și se etanșează din exterior, cu silicon, îmbinarea cu peretele și cu cădița.
9. Se lasă siliconul să se întărească conform indicațiilor producătorului și abia apoi se testează dușul.

La recepție, privește cu atenție paravanul și încearcă-l. Verifică:

• sticla nu are zgârieturi sau muchii ciobite,
• paravanul stă vertical și nu se mișcă la o apăsare ușoară,
• ușile se deschid lin, nu se deschid singure și se închid bine,
• îmbinările de silicon sunt continue, netede și fără goluri,
• garniturile sunt orientate corect și montate pe toată lungimea,
• după întărirea siliconului, la un duș de probă apa nu iese în afară,
• ai primit instrucțiunile de întreținere și condițiile de garanție.

Un obicei simplu prelungește viața paravanului: după duș, trage apa de pe sticlă cu o racletă din cauciuc și aerisește baia. Pentru curățare folosește produse blânde, fără abrazivi și fără acizi puternici, care strică tratamentul hidrofob și feroneria. Din când în când verifică garniturile și strânge șuruburile slăbite.