Gletuirea pereților și a tavanului

Pe pereți și pe tavan pașii sunt în mare aceiași. Calitatea depinde mai ales de răbdarea dintre etape.

Pregătirea suportului

Suprafața trebuie să fie curată, solidă și uscată. Se îndepărtează praful, petele de grăsime, vopseaua veche care se cojește și tencuiala care se desprinde. Găurile mai mari și crăpăturile se umplu mai întâi cu chit. Apoi se aplică o amorsă, care uniformizează absorbția peretelui și ajută gletul să se prindă mai bine.

Aplicarea în straturi subțiri

Gletul se întinde cu o gletieră din inox, de regulă în două straturi. Primul nivelează denivelările și acoperă defectele, al doilea dă suprafața finală, netedă. Un strat are de obicei aproximativ 1 până la 3 mm, valoarea exactă o găsești pe ambalaj. Fiecare strat trebuie să se usuce complet înainte de următorul.

Șlefuirea și amorsa finală

După uscare, suprafața se șlefuiește cu plasă sau hârtie abrazivă fină, de obicei cu granulație în jur de 120 până la 180. Șlefuirea scoate urmele de gletieră și micile asperități. La final se curăță praful și se aplică din nou amorsă, ca vopseaua să se întindă uniform și să nu rămână pete.

Pe perete îți vezi lucrul direct în față și stai drept. Tavanul e mai pretențios din mai multe motive:

• se lucrează deasupra capului, ceea ce obosește repede și face mai greu să apeși uniform pe gletieră,
• un strat gros poate cădea sub propria greutate, de aceea pe tavan se pun straturi mai subțiri,
• la șlefuire praful cade direct pe tine, așa că fără aspirare și mască de protecție nu se poate lucra normal,
• tavanul e luminat adesea din lateral, de la fereastră, și orice val se vede mai tare.

La un tavan fals din gips-carton se rezolvă întâi îmbinările: în chit se presează o bandă de armare, se acoperă cu încă un strat de chit și, după uscare, se șlefuiește. Se chituiesc și capetele șuruburilor. Abia apoi urmează gletuirea pe toată suprafața. La blocurile din panouri prefabricate, pe tavanul de beton se corectează urmele de cofraj, porii și trecerile dintre panouri.

Glet de ipsos

Este alegerea obișnuită pentru camerele uscate: sufragerie, dormitor, hol sau bucătărie. Se întinde ușor, se usucă destul de repede și se șlefuiește fără efort până devine neted. Nu e potrivit pentru spații umede, cum sunt baia sau pivnița.

Glet pe bază de ciment

Este mai dur și suportă mai bine umezeala, de aceea se folosește în băi, spălătorii sau camere tehnice. Se usucă mai încet și se șlefuiește mai greu, așa că trebuie aplicat cu mai multă atenție chiar de la început.

Glet gata preparat

Vine sub formă de pastă în găleată și nu trebuie amestecat. E bun pentru reparații mici, detalii și un strat final fin. Pentru nivelarea mai groasă a suprafețelor mari e mai puțin potrivit.

Volumul de muncă, și deci costul final, depinde mai ales de starea pereților. Pe o suprafață dreaptă și solidă adesea ajunge un singur strat și o șlefuire ușoară. Munca crește în schimb când ai:

• pereți strâmbi, crăpați sau cu grăsime, care cer mai multe straturi și o pregătire mai atentă,
• straturi vechi de vopsea, care trebuie îndepărtate mai întâi,
• multe colțuri, glafuri, nișe și șanțuri de la instalația electrică,
• tavane înalte, case de scară sau mansarde deschise, unde e nevoie de schelă,
• glet pe bază de ciment, care se lucrează mai încet și se șlefuiește mai greu,
• o cameră mobilată, care trebuie golită și acoperită bine contra prafului.

• Lipsa amorsei. Un perete care absoarbe mult trage apa din glet, iar acesta se prinde slab, crapă sau se cojește.
• Un strat prea gros dintr-odată. La uscare crapă, iar pe tavan poate cădea. Mai bine mai multe straturi subțiri.
• Uscare insuficientă. Un strat nou peste unul încă umed se poate ondula sau desprinde.
• Condiții proaste. Curentul, frigul sau umiditatea mare duc la uscare neuniformă și microfisuri.
• Șlefuire fără verificare cu lumina. Denivelările ies des la iveală abia după zugrăvit. Ajută o lumină laterală, de exemplu o lampă LED de șantier ținută aproape de perete.
• Lucru fără protecție. Praful fin de ipsos irită căile respiratorii și ochii, așa că ai nevoie de mască, ochelari și, ideal, o mașină de șlefuit cu aspirare.

Un perete mai mic dintr-o cameră de locuit îl poți glețui și singur, dacă ai răbdare. Tavanul, încăperile înalte și suprafețele mari e mai înțelept să le lași pe mâna unui zugrav cu experiență.

1. Golește camera, acoperă podeaua și mobila cu folie și oprește siguranța înainte să scoți ramele prizelor.
2. Îndepărtează praful, grăsimea și bucățile de tencuială care se desprind.
3. Umple găurile mai mari și crăpăturile cu chit și lasă-le să se usuce.
4. Aplică amorsa pe perete conform instrucțiunilor producătorului.
5. Prepară gletul de ipsos după indicațiile de pe sac, doar cât apuci să folosești.
6. Întinde primul strat subțire cu gletiera și nivelează cele mai mari denivelări.
7. Lasă stratul să se usuce complet, apoi aplică al doilea strat, cel final.
8. După uscare, șlefuiește cu plasă abrazivă fină, purtând mască și ochelari.
9. Verifică suprafața cu lumină laterală și completează găurile mici.
10. Aspiră praful și aplică amorsa finală.

Dacă locuiești la bloc, uită-te în regulamentul asociației de proprietari sau întreabă administratorul în ce ore se pot face lucrări zgomotoase și cu praf.

Înainte de zugrăvit, privește suprafața în lumină laterală și trece palma peste ea. La recepția lucrării merită să verifici că:

• suprafața e netedă, fără urme de gletieră și fără zgârieturi de la șlefuire,
• îmbinările plăcilor de gips-carton și capetele șuruburilor nu se văd,
• în lumină laterală nu se văd valuri sau găuri,
• gletul nu e crăpat și nu sună a gol când bați ușor în el,
• colțurile și muchiile sunt drepte și curate,
• suprafața e desprăfuită și amorsată,
• camera e curățată, iar suprafețele din jur nu sunt murdare.