Gletuirea tavanului

La prima vedere, tavanul e doar o suprafață în plus, ca un perete. În practică însă e una dintre cele mai dificile suprafețe din locuință, din două motive: gravitația și lumina.

Gletul de pe tavan trebuie să se țină împotriva propriei greutăți. Pe perete, un strat mai gros se mai poate întinde și corecta. Pe tavan, un strat gros tinde să curgă, să se desprindă încet și să crape la uscare. De aceea tavanul se lucrează în straturi mai subțiri, iar aderența la suport contează și mai mult.

Al doilea motiv e lumina. Lumina de zi de la fereastră cade pe tavan sub un unghi foarte mic, aproape paralel cu suprafața. În lumina asta se vede orice val, orice urmă de gletieră și orice margine neșlefuită. De ce arată tavanul impecabil ziua și seara, la lumina veiozei, pare dintr-odată „ondulat”? Pentru că lampa luminează din alt unghi și scoate la iveală denivelări pe care lumina de zi le-a ascuns, sau invers. Un zugrav cu experiență verifică tavanul din mai multe direcții.

Gletuirea tavanului e una dintre ultimele lucrări „umede” înainte de zugrăvit. Dacă ordinea lucrărilor se strică, gletul se deteriorează sau trebuie refăcut.

• instalația electrică din tavan este terminată, iar șanțurile sunt închise și reparate cu mortar sau ipsos,
• ferestrele sunt montate și glafurile finisate, ca să poți aerisi și încălzi camera,
• șapa sau alte straturi umede de pardoseală sunt măcar parțial uscate, altfel ridică umiditatea în cameră și gletul se usucă greu,
• temperatura în cameră este de regulă de cel puțin aproximativ 10 °C, ideal temperatura obișnuită de cameră, și nu există curent,
• mobila este scoasă din cameră sau strânsă în mijloc și acoperită bine,
• corpurile de iluminat sunt demontate, iar conductorii sunt izolați în siguranță.

Demontarea lustrelor și izolarea firelor nu sunt un detaliu. Lucrul la instalația electrică îl face un electrician autorizat ANRE, nu zugravul și nici proprietarul. Electricianul poate să-ți spună și dacă mai trebuie adăugat ceva în tavan, de exemplu o doză pentru încă un corp de iluminat. Dacă o adaugi după gletuire, trebuie să spargi într-o suprafață terminată.

Într-un bloc, e bine să programezi lucrările zgomotoase, mai ales șlefuirea cu mașina, în timpul zilei și să respecți orele de liniște stabilite în regulamentul asociației de proprietari. Vecinii vor fi mai înțelegători dacă știu dinainte cât durează.

Pregătirea suportului

Partea care contează cu adevărat este cea care la final nu se mai vede. Tavanul vechi se ciocănește ușor și se răzuiește. Tot ce nu se ține bine trebuie dat jos: zugrăveala care se cojește, bucățile de tencuială desprinse, plăcile vechi de polistiren lipite, resturile de adeziv.

În apartamentele mai vechi, pe tavan se găsește adesea zugrăveală cu var sau cu humă și clei. Zugrăveala cu clei e înșelătoare pentru glet, pentru că se înmoaie la umezeală și gletul nu se prinde de ea. O recunoști simplu: dacă ștergi tavanul cu un burete ud și culoarea se spală sau se întinde, ai de-a face cu o astfel de zugrăveală. Trebuie spălată până la suport, nu acoperită.

La tavanele din panouri prefabricate se verifică rosturile dintre panouri. Umplutura desprinsă se scoate, rostul se umple din nou și se acoperă cu bandă de armare sau cu plasă din fibră de sticlă. La fel se tratează fisurile din tencuială.

Amorsarea

După curățare, suportul se amorsează. Amorsa uniformizează absorbția, ca gletul să nu se usuce repede într-un loc și încet în altul, și consolidează suprafața. Pe betonul foarte neted, cum au unele panouri sau plăcile turnate monolit, în locul amorsei obișnuite se folosește o amorsă de aderență cu nisip cuarțos, care lasă o suprafață aspră. Înainte de stratul următor, amorsa trebuie să se usuce conform indicațiilor producătorului.

Nivelarea și primul strat

Denivelările mari, adânciturile și șanțurile se nivelează mai întâi cu un glet de umplere sau cu ipsos. Apoi se aplică primul strat de glet pe toată suprafața. Pe tavan se lucrează în benzi, de regulă de la fereastră spre interiorul camerei, ca urmele gletierei să fie în aceeași direcție cu lumina și să se vadă cât mai puțin.

Dacă tavanul are fisuri în mai multe locuri, în primul strat se înglobează pe toată suprafața o plasă din fibră de sticlă. Ea preia tensiunile și scade riscul ca fisurile să revină.

Al doilea strat și șlefuirea

După ce primul strat s-a uscat, se șlefuiește fin și se aplică al doilea strat, mai subțire, de finisaj. Când se cere o calitate ridicată, se mai adaugă un al treilea. Se șlefuiește cu plasă abrazivă sau hârtie fină, manual sau cu un șlefuitor tip girafă cu aspirare. Aspirarea contează mult, praful de glet pe bază de ipsos ajunge peste tot.

La final, suprafața se desprăfuiește și se amorsează din nou înainte de zugrăvit, ca vopseaua să fie absorbită uniform.

Colțul dintre tavan și perete

Colțul este locul unde tavanul și pereții se mișcă puțin diferit, așa că acolo apar fisuri fine. Se tratează fie cu bandă de armare înglobată în glet, fie, după zugrăvit, cu un cordon de chit acrilic elastic. În blocurile din panouri, acrilul în colț se comportă de obicei mai bine, pentru că preia mișcările mici pe care gletul rigid nu le suportă.

Alegerea gletului depinde de suport, de cameră și de modul de aplicare, manual sau mecanizat.

• glet pe bază de ipsos, sub formă de praf: alegerea obișnuită pentru camerele de locuit, se șlefuiește ușor, face priză repede, merge pe panou și pe tencuială,
• glet gata preparat, sub formă de pastă, la găleată: nu trebuie amestecat, se aplică ușor în strat subțire, potrivit pentru stratul final și pentru gips-carton, se usucă mai încet și nu e potrivit pentru nivelări groase,
• glet pe bază de var: permeabil la vapori, potrivit pentru casele vechi cu tencuieli de var și pentru bolți, se lucrează mai lent cu el,
• glet pe bază de ciment sau rezistent la umiditate: pentru băi și încăperi cu umiditate mai mare, unde ipsosul ar avea de suferit,
• glet pentru aplicare mecanizată: pentru suprafețe mari, se pulverizează cu un aparat și apoi se netezește, scurtează lucrul în clădirile noi.

După tipul de tavan

Tavanul din panouri prefabricate e de regulă drept, dar are rosturi și uneori o suprafață lucioasă pe care gletul se prinde greu. Aici contează amorsa de aderență și tratarea atentă a rosturilor.

Tavanul tencuit dintr-o casă de cărămidă e de obicei mai puțin drept, are valuri și fisuri locale. Are nevoie de mai multă nivelare înainte de straturile de finisaj.

Tavanul din gips-carton nu se gletuiește la fel ca tencuiala. Mai întâi se chituiesc îmbinările cu bandă și capetele șuruburilor, iar gletuirea pe toată suprafața se face dacă vrei un finisaj de calitate ridicată. În practică se folosesc nivelurile de finisare Q1 până la Q4, unde Q4 înseamnă o suprafață gletuită integral, potrivită și pentru lumina laterală puternică.

Tavanul pe grinzi de lemn, cu tencuială pe stuf sau pe șipci, tipic pentru casele vechi, e un caz aparte. Un astfel de tavan se încovoaie și se mișcă, iar gletul crapă ușor pe el. Mai întâi verifici dacă tencuiala se ține, prin ciocănire și apăsare ușoară. Dacă zona care sună a gol e mare, gletul nu ajunge, trebuie reparată tencuiala sau montat un tavan fals din gips-carton.

Pe NUMIQ găsești gletuirea tavanului și gletuirea pereților ca poziții separate, pentru că sunt lucrări diferite, chiar dacă materialul e același.

• lucrul deasupra capului: tavanul se gletuiește de pe schelă sau platformă, cu mâinile ridicate, ceea ce e mai obositor și mai lent pe metru pătrat,
• schela: pentru pereți ajung adesea o scară și podeaua, pentru tavan e nevoie de o schelă mobilă sau o platformă stabilă, care trebuie mutată în timpul lucrului,
• grosimea straturilor: pe tavan se fac straturi mai subțiri și mai multe treceri, nivelarea groasă e mai riscantă,
• lumina: tavanul primește lumina laterală puternică de la ferestre, așa că pretențiile de netezime sunt de regulă mai mari decât la un perete în fața căruia va sta mobilă,
• obstacole: pe perete ocolești prize, întrerupătoare și glafuri, pe tavan corpuri de iluminat, cârlige și colțul de pe tot perimetrul,
• solicitarea mecanică: pereții se lovesc de mobilă, tavanul nu, deci la tavan contează mai mult aspectul și aderența,
• curățenia: la tavan gletul și praful cad pe toată podeaua, iar protejarea trebuie făcută mai atent.

Când comanzi doar tavanul? De exemplu când pereții sunt în regulă după o tencuială nouă și problema e doar la rosturile panourilor, sau când refaci tavanul după instalația electrică. Când comanzi doar pereții? Când tavanul e drept și ajunge o zugrăveală nouă, dar pereții sunt deteriorați după scoaterea faianței sau a tapetului vechi. Dacă se lucrează toată camera, ordinea e de obicei clară: întâi tavanul, apoi pereții, pentru că la tavan se murdărește tot ce e dedesubt.

Suprafața tavanului se măsoară în metri pătrați și, într-o cameră dreptunghiulară, corespunde aproximativ suprafeței pardoselii. La pereți, în schimb, se scad ferestrele și ușile.

Dificultatea gletuirii tavanului, deci și volumul de muncă, diferă mult în funcție de starea suportului. Mai simplu e un tavan drept din panouri sau o tencuială nouă fără zugrăveli vechi, într-o cameră uscată și cu podeaua liberă.

Lucrarea se prelungește mai ales din cauza:

• zugrăvelii vechi cu clei, care trebuie spălată,
• mai multor straturi de zugrăveală veche care se cojesc,
• denivelărilor mari, săgeților și șanțurilor rămase după instalația electrică,
• unui tavan fisurat, unde trebuie înglobată plasă pe toată suprafața,
• unui tavan înalt, de exemplu în casele vechi, unde e nevoie de schelă mai înaltă,
• unei locuințe în care se locuiește, cu mobilă care trebuie acoperită și mutată,
• unei camere reci sau umede, în care straturile se usucă greu,
• cerinței unui finisaj de cea mai înaltă calitate, pentru lumină laterală puternică.

Ajută mult dacă camera e golită, lustrele sunt jos și e clar ce calitate a suprafeței aștepți. Diferența dintre „tavan neted pentru o zugrăveală obișnuită” și „tavan fără niciun val în lumină razantă” înseamnă destul de multe straturi și șlefuiri în plus.

O cameră obișnuită o poate acoperi un zugrav experimentat cu un strat de regulă într-o zi, dar întreaga gletuire durează mai mult, pentru că fiecare strat trebuie să se usuce. La un strat subțire de glet pe bază de ipsos se așteaptă de regulă aproximativ 12 până la 24 de ore, iar la straturi mai groase, la frig sau la umezeală, și mai mult. Gletul sub formă de pastă se usucă de obicei mai încet decât cel pe bază de ipsos din praf.

În total, pentru o cameră, socotește câteva zile de la pregătire până la suprafața gata de zugrăvit. Înainte de vopsire, gletul trebuie să fie complet uscat, ceea ce recunoști după culoarea deschisă și uniformă, fără pete mai închise. La uscare ajută aerisirea moderată și încălzirea, iar curentul, soarele direct prin fereastră și aeroterma îndreptată spre tavan fac rău. Uscarea prea rapidă duce la fisuri și la o aderență mai slabă.

Glet pe un suport care nu se ține. Dacă gletul se întinde peste o zugrăveală care se cojește sau peste vopsea cu clei, se ține doar până se desprinde suportul. Cu timpul, tavanul începe să se cojească în bucăți mari, adesea abia după zugrăvit. Singura reparație e să dai jos totul până la suportul solid.

Lipsa amorsei sau a amorsei de aderență. Pe betonul neted, gletul se desprinde după uscare și sună a gol la ciocănire. Pe un suport absorbant, se „arde”, se usucă prea repede și devine casant.

Un strat prea gros dintr-odată. Încercarea de a nivela o denivelare mare dintr-un singur strat duce la fisuri la uscare și la riscul ca o parte din glet să cadă sub propria greutate.

Rosturi de panou netratate. Fisura reapare după un an exact în același loc, dreaptă ca trasă cu rigla. Panourile se mișcă puțin la schimbările de temperatură, iar gletul obișnuit nu rezistă. Ajută banda de armare sau plasa și chitul elastic în colț.

Verificare la o singură lumină. Tavanul arată bine la lumina lustrei, dar după zugrăvit apar valuri în lumina de zi de la fereastră. Verificarea trebuie făcută și cu lumină laterală.

Zugrăveală pe glet umed. Vopseaua se absoarbe neuniform, apar pete și diferențe de nuanță, uneori vopseaua se cojește.

Dacă ai o cameră cu înălțime obișnuită și o suprafață mică, de exemplu un hol sau o cameră mică, poți gletui și singur. Lucrează de pe o schelă mobilă stabilă sau de pe o platformă solidă, nu de pe scară, de pe care nu poți trage gletul într-o mișcare continuă. Casele scărilor, tavanele înalte și tavanele vechi pe grinzi de lemn lasă-le în seama specialiștilor. Corpurile de iluminat trebuie demontate înainte de un electrician autorizat ANRE.

1. Se golește camera, se acoperă podeaua cu folie și se lipesc marginile cu bandă.
2. Se verifică cu un burete ud dacă pe tavan e zugrăveală cu clei și, dacă da, se spală până la suport.
3. Se răzuiesc zugrăveala și tencuiala desprinse și se îndepărtează praful.
4. Se deschid fisurile și rosturile desprinse, se umplu și se acoperă cu bandă de armare.
5. Se amorsează tot tavanul și se lasă la uscat conform indicațiilor producătorului.
6. Se nivelează zonele mai adânci și se lasă la uscat.
7. Se prepară doar atâta glet cât se poate folosi în timpul de lucru indicat pe ambalaj.
8. Se aplică primul strat subțire în benzi, de la fereastră spre interiorul camerei.
9. După uscare, se șlefuiește fin, se desprăfuiește și se aplică al doilea strat subțire.
10. Se șlefuiește stratul final, se verifică tavanul cu o lampă ținută aproape de suprafață și se corectează denivelările.
11. Se desprăfuiește, se amorsează pentru zugrăveală și se vopsește doar după uscarea completă.

La șlefuire poartă mască de protecție respiratorie și ochelari. Praful de glet irită ochii și căile respiratorii, iar când lucrezi deasupra capului îți cade direct pe față.

Tavanul terminat se verifică înainte de zugrăvit, când defectele se repară ușor. Cel mai util instrument e o lampă obișnuită sau o lanternă puternică ținută aproape de tavan, astfel încât să lumineze aproape paralel cu suprafața. În lumina asta se văd valurile, urmele de gletieră și marginile neșlefuite. Planeitatea se poate verifica orientativ și cu un dreptar lung.

• gletul este complet uscat și are culoare uniformă, fără pete mai închise,
• la ciocănire, tavanul nu sună nicăieri a gol,
• suprafața este netedă în lumina laterală, fără valuri vizibile, zgârieturi sau urme de unelte,
• rosturile dintre panouri și fisurile inițiale nu se mai văd,
• colțul dintre tavan și perete este drept și curat, tratat cu bandă sau pregătit pentru acril,
• zona din jurul dozelor de iluminat este finisată, iar conductorii sunt izolați,
• suprafața este desprăfuită și amorsată, dacă așa s-a convenit,
• podeaua, ferestrele și celelalte suprafețe sunt curate și nepătate de glet,
• știi ce material s-a folosit și de când se poate zugrăvi.