Grunduirea pereților și a tavanului

De ce arată zugrăveala pătată când se aplică direct, fără grund? Tencuiala, gletul și gips-cartonul absorb apa diferit. Vopseaua intră mai mult într-un loc și mai puțin în altul, iar rezultatul sunt diferențe de nuanță și de luciu. Grundul egalizează aceste diferențe, așa că vopseaua se usucă uniform și se consumă mai puțină.

Al doilea rol este întărirea suprafeței. Tencuielile vechi pe bază de var sau pereții de pe care s-a răzuit zugrăveala veche se sfărâmă des și lasă praf. Grundul de profunzime lipește aceste particule mici, astfel încât stratul nou stă pe o bază solidă și nu se mai cojește.

Grundul merită aplicat mai ales:

• pe tencuială nouă, gips-carton, beton și BCA,
• după răzuirea zugrăvelii vechi sau șlefuirea peretelui,
• pe zonele reparate cu glet sau ipsos,
• înainte de gletuire, tapetare, tencuială decorativă și lipirea faianței sau a gresiei,
• înainte de șapa autonivelantă sau lipirea pardoselii.

Principiul este același. Diferă suportul, ce urmează după grund și cât de comod se lucrează.

Pereții și tavanul se grunduiesc cel mai des înainte de zugrăvit. Tavanul e mai pretențios: lucrezi deasupra capului, grundul picură și e greu de văzut dacă a rămas vreo zonă neacoperită. Podeaua și mobila trebuie acoperite bine, ochii protejați, iar scara sau schela joasă trebuie să fie stabilă. Pe tavane apar mai des și pete de la infiltrații, pe care un grund obișnuit nu le acoperă.

Pereții și pardoseala se grunduiesc mai ales înainte de faianță, gresie, șapă autonivelantă sau pardoseli lipite, cum ar fi vinilul ori mocheta. Pe pardoseală contează să aspiri bine praful, să nu lași bălți și să lucrezi așa încât să termini la ușă, fără să calci pe stratul proaspăt. Șapa de ciment sau de anhidrit trebuie să fie suficient de maturată și uscată. La anhidrit, producătorii cer de obicei șlefuirea suprafeței și un grund dedicat, așa că merită verificat în fișa tehnică.

Grund de profunzime

Cel mai folosit tip, de regulă o dispersie acrilică. Se potrivește pe tencuieli, beton, gips-carton și BCA. Întărește suportul absorbant și prăfos și se folosește înainte de zugrăvit, gletuit sau tapetat.

Grund pentru gips-carton

Gips-cartonul are o suprafață netedă, iar cartonul absoarbe altfel decât îmbinările gletuite. Un grund făcut pentru gips-carton uniformizează și cartonul, și gletul, ca rosturile să nu se vadă prin vopsea.

Punte de aderență

Pe suprafețe netede și neabsorbante, de exemplu gresie veche, faianță glazurată sau beton foarte neted, grundul obișnuit nu ajută, pentru că nu are unde să pătrundă. Aici se folosește o punte de aderență, adesea cu nisip fin de cuarț, pe care adezivul sau gletul se prinde mai bine.

Grund izolant pentru pete

Pe petele de apă, nicotină, funingine sau grăsime se aplică un grund izolant, care le împiedică să iasă prin vopseaua nouă. Grundul obișnuit nu le acoperă.

Grund universal

Este un compromis pentru suporturi mixte. Unele variante merg și la exterior sau conțin aditivi împotriva mucegaiului. Atenție: grundul nu e hidroizolație. În duș sau în jurul căzii, sub faianță se pune o membrană hidroizolantă, iar aditivul anti-mucegai nu rezolvă cauza mucegaiului dacă problema vine din umezeală sau dintr-o punte termică.

Poți grundui și singur, dacă ai o scară stabilă și puțină răbdare. Contează cel mai mult un suport curat și respectarea instrucțiunilor producătorului.

1. Se acoperă podeaua, mobila, ferestrele și întrerupătoarele, iar marginile se protejează cu bandă.
2. Se îndepărtează vopseaua desprinsă, tencuiala care se cojește și grăsimea, iar reparațiile cu glet se lasă să se usuce complet.
3. Se curăță praful de pe suprafață, iar pardoseala se aspiră temeinic.
4. Se verifică dacă suportul e uscat și dacă temperatura din cameră e în intervalul indicat de producător, de obicei peste +5 °C.
5. Se amestecă grundul și, dacă fișa tehnică o cere, se diluează cu apă.
6. Se dă cu pensula în colțuri, la îmbinări și în jurul tocurilor.
7. Se aplică cu trafaletul un strat subțire și uniform pe suprafață: pe tavan dinspre fereastră spre interiorul camerei, pe pardoseală din colțul cel mai îndepărtat spre ușă.
8. Se lasă la uscat, de obicei câteva ore în funcție de temperatură și umiditate, aerisind ușor, fără curent.
9. Pe un suport foarte absorbant se dă al doilea strat și abia apoi se trece la lucrarea următoare.
10. Uneltele se spală imediat cu apă.

Cel mai repede merge pe o suprafață mare și dreaptă, într-o cameră goală, cu suport solid și curat. Lucrarea durează mai mult în spații mici și fragmentate, cum sunt băile, holurile și nișele, unde ai multe colțuri și glafuri, la tavanele înalte care cer schelă și în camerele mobilate, unde totul trebuie acoperit. Timp în plus cere și suportul care trebuie mai întâi răzuit, aspirat sau reparat, precum și tencuiala nouă foarte absorbantă sau BCA-ul, care au nevoie adesea de două straturi. Produsele speciale, cum ar fi puntea de aderență sau grundul izolant, înseamnă încă o etapă. Când primești o ofertă de la un zugrav, uită-te dacă grunduirea e inclusă în zugrăvit sau apare separat.

• Grund pe suprafață umedă sau plină de praf. Grundul nu pătrunde, doar lipește praful la suprafață.
• Strat prea gros. Se formează o peliculă lucioasă și alunecoasă, pe care nici vopseaua, nici adezivul nu se prind bine. Grundul se întinde, nu se toarnă.
• Diluare greșită. Grundul prea gros nu pătrunde, cel prea diluat nu întărește. Proporția se respectă după producător.
• Gips-carton sau zone reparate lăsate negrunduite. Rosturile gletuite se văd apoi prin zugrăveală.
• Grund obișnuit pe suport neabsorbant. Pe gresie sau pe glazură se folosește punte de aderență.
• Continuarea prea devreme sau prea târziu. Vopseaua aplicată pe grund ud aderă mai slab, la fel și atunci când aștepți prea mult și pe suprafață se depune între timp praf.

Grunduirea se verifică ușor: treci cu palma pe perete și pune câteva picături de apă. Pe o suprafață bine grunduită, apa stă puțin pe loc și nu intră imediat.

• suprafața e ușor mată, fără pete lucioase și fără scurgeri,
• la trecerea palmei nu se prăfuiește și nu se sfărâmă,
• colțurile, îmbinările, glafurile și zona din jurul tocurilor sunt acoperite,
• zonele reparate și rosturile de gips-carton sunt grunduite odată cu restul suprafeței,
• pe pardoseală nu sunt bălți și nici locuri lipicioase,
• zona e curată, foliile de protecție sunt strânse și uneltele spălate.