Montaj cadru WC Geberit cu zidire sau placare

Față de montajul simplu al cadrului, diferența e că meseriașul nu pleacă lăsând în urmă o structură metalică goală. Rezultatul este un perete fals terminat, cu suprafața dreaptă, cu deschiderea pentru clapeta de acționare și cu tijele filetate pentru vas ieșind din perete. De regulă, lucrarea cuprinde:

• măsurarea poziției și înălțimii cadrului în funcție de pardoseala finită și de axul vasului,
• ancorarea cadrului în pardoseală și în perete, aducerea lui la nivel și la verticală,
• racordarea cotului de scurgere la canalizare și a apei reci la robinetul colțar din rezervor,
• proba de presiune pe alimentare și verificarea etanșeității scurgerii,
• montarea capacelor de protecție pe deschiderea clapetei, pe cotul de scurgere și pe tijele filetate,
• ridicarea peretelui fals din BCA sau din gips-carton pe structură metalică,
• la cerere, un raft orizontal deasupra cadrului sau un perete fals până la tavan.

În lucrare nu intră de obicei hidroizolația, faianța, montajul vasului și al clapetei. Acești pași urmează după zidire și de multe ori îi face același faianțar. Înainte de comandă, lămurește exact unde se termină partea lui.

Cea mai importantă informație este înălțimea pardoselii finite. Cadrul se reglează după ea, nu după betonul de acum. Poate nu știi încă dacă vei turna o șapă nouă, dacă pui încălzire în pardoseală sau doar gresie pe suportul vechi. Atunci montatorul trebuie să ghicească, iar o estimare greșită nu se mai poate corecta fără spart. Trage pe perete o linie de reper pentru pardoseala finită sau spune-i exact ce straturi vor urma. Așa scapi de multe probleme.

Instalațiile și spațiul

• Scurgerea, cu diametrul potrivit, trebuie adusă până la locul vasului. În bloc vine de obicei din coloana de canalizare. Racordul trebuie să aibă pantă spre canalizare.
• Apa rece trebuie adusă aproximativ în dreptul rezervorului. Poziția exactă o stabilește montatorul, dar țeava nu ar trebui să se termine în partea opusă a băii.
• Peretele din spatele cadrului trebuie să fie solid. Kombifix se ancorează mai ales în zidărie. Duofix duce greutatea prin picioare în pardoseală, dar are nevoie și el de o prindere fermă sus.
• Dacă lângă WC vrei o priză pentru un capac cu funcție de bideu sau pentru iluminat, cablul trebuie tras de un electrician autorizat ANRE înainte de zidire.

Decizii pe care le iei dinainte

Meseriașul trebuie să știe ce vas și ce clapetă vei avea, ce format are faianța și cum vrei să o așezi. Adâncimea vasului stabilește cât de departe de perete vei sta. Formatul plăcilor decide dacă deschiderea clapetei cade în mijlocul unei plăci sau pe rost. Cine lămurește aceste lucruri abia la placare află adesea că clapeta stă la jumătate de centimetru de rost. Rezultatul arată neîngrijit.

Apartament în bloc

Dacă lucrarea atinge coloana de canalizare sau instalațiile comune, vorbește din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari. Deseori trebuie oprită apa pe toată coloana sau trebuie schimbată ramificația de la coloană. Cere să afli dinainte ziua și ora, ca vecinii să nu rămână fără apă din senin. Dacă tubul de fontă al coloanei e vechi și fisurat, merită discutat atunci dacă se schimbă porțiunea din baia ta, cât timp peretele e încă deschis.

Trasarea și montarea cadrului

Montatorul marchează întâi axul WC-ului, înălțimea pardoselii finite și poziția scurgerii. Picioarele cadrului se scot pe lungimea cerută de straturile pardoselii. Cadrul se lipește de perete și se aduce la nivel cu nivela, în ambele direcții. Înălțimea șezutului rezultă din înălțimea tijelor de prindere. Producătorul marchează pe cadru repere după care se face reglajul. Suprafața de șezut ajunge de obicei la aproximativ 40 până la 46 cm deasupra pardoselii finite. Persoanelor înalte sau vârstnice le poate fi mai comodă limita de sus.

Apoi cadrul se ancorează. Picioarele se prind cu șuruburi în pardoseală, iar prinderile de sus în perete. La pereții din cărămidă cu goluri, din BCA sau din beton vechi cu tencuială groasă trebuie alese diblurile potrivite. Dacă peretele nu e solid, prinderea de sus se face printr-un profil auxiliar sau prin peretele zidit în jurul cadrului.

Racordarea apei și a scurgerii

Cotul de scurgere se racordează la țeava de canalizare, după caz printr-o reducție sau o prelungire. Cotul trebuie să stea astfel încât, după faianță, să iasă din perete exact cât trebuie pentru vas. Apa se aduce la robinetul colțar din rezervor, accesibil mai târziu prin deschiderea clapetei. Urmează proba de presiune. Țeava se pune sub presiune, iar meseriașul urmărește dacă presiunea scade sau dacă picură ceva. E bine să vezi proba cu ochii tăi, pentru că după zidire o scurgere se găsește foarte greu.

Zidirea sau placarea

La varianta zidită, în jurul cadrului se pun blocuri de BCA, de obicei de 50 până la 100 mm grosime, lipite cu adeziv în strat subțire. Blocurile se taie în jurul cotului, al alimentării și al capacului clapetei și se lipesc strâns de cadru. La varianta uscată, rigipsarul montează în jurul cadrului o structură din profile CW și UW sau profilele de sistem ale producătorului. Structura se placează cu gips-carton rezistent la umiditate, la WC de regulă în două straturi, ca peretele să nu se miște.

La final se verifică planeitatea cu un dreptar lung. Suprafața trebuie să fie dreaptă pentru adezivul de faianță, iar capacele deschiderilor rămân la locul lor. Ele se scurtează abia după faianță, nu înainte.

Cât durează

Într-o baie pregătită, montarea și racordarea cadrului durează de obicei câteva ore. Cu zidirea, raftul și finisarea planeității se ajunge de regulă la o zi de lucru. La un perete fals până la tavan sau la racorduri complicate poate dura mai mult. Adezivul pentru BCA are nevoie de obicei de cel puțin o noapte înainte de pașii următori. Hidroizolația se aplică în două straturi și fiecare trebuie să se usuce cât indică producătorul, abia apoi poate veni faianțarul.

BCA

Peretele zidit este solid, greu și izolează bine fonic. Faianța se prinde sigur pe el și peretele nu se mișcă nici sub plăci de format mare. Se potrivește mai ales cu Kombifix, care e gândit tocmai pentru zidire. Dezavantajele sunt greutatea, mai mult praf la tăiere și uscarea mai lungă. În casele vechi cu planșee din lemn, verifică dacă pardoseala suportă greutatea în plus.

Gips-carton

Peretele uscat este ușor, se face repede și nu trebuie să se usuce. E obișnuit la Duofix și la pereții falși mai lungi, unde intră pe aceeași linie WC-ul, lavoarul și bateria încastrată. Ca faianța să nu crape, structura trebuie să fie deasă, iar plăcile rezistente la umiditate, la WC de preferință în două straturi. În goluri se pune deseori vată minerală, ca să se audă mai puțin tragerea apei.

Pe jumătate sau până la tavan

Peretele fals ridicat doar cât cadrul, cu un raft orizontal deasupra, e practic: pe raft încap mărunțișuri, iar faianțarul are mai puțin de lucru. Raftul înseamnă însă încă o muchie care trebuie placată precis și făcută cu ușoară pantă, ca să nu stea apa pe ea. Peretele până la tavan arată mai curat și ascunde mai bine coloana, dar cere mai mult material și timp. În bloc se alege des varianta până la tavan tocmai ca să dispară țevile vechi.

Montajul merge repede și fără surprize într-o baie goală și curată, cu peretele drept și solid, cu scurgerea adusă la loc și cu înălțimea pardoselii cunoscută. Atunci meseriașul doar măsoară, montează, racordează, testează și zidește.

Lucrarea durează mai mult și e mai grea mai ales în aceste cazuri:

• scurgerea e în locul greșit și trebuie prelungită sau mutată, uneori cu un șliț tăiat în pardoseală,
• peretele din spatele WC-ului e strâmb, gol pe dinăuntru sau dintr-un material care ține prost diblurile,
• cadrul se montează într-un colț, unde zidirea face unghi, sau lângă o fereastră ori o ușă,
• în bloc trebuie ocolită coloana, iar peretele fals urcă până la tavan,
• clientul vrea un raft, o nișă sau un perete fals comun pentru WC și lavoar,
• în casă pardoseala nu e încă turnată și înălțimea trebuie dedusă din proiect,
• meseriașul trebuie să aștepte alte echipe, de exemplu electricianul pentru priza capacului cu bideu.

În lista de prețuri găsești și lucrarea separată Montaj Geberit (Duofix / Kombifix) fără zidire. Cadrul, racordurile și proba sunt identice. Diferența stă în cine ridică peretele fals și când. În practică arată așa:

• fără zidire, meseriașul pleacă după ce cadrul e montat și testat, iar peretele fals îl face apoi un rigipsar, un zidar sau chiar clientul,
• cu zidire, primești o suprafață terminată, gata pentru hidroizolație și faianță, iar de planeitate și de grosimea corectă răspunde un singur om,
• la varianta fără zidire trebuie transmisă exact grosimea de perete pe care a luat-o în calcul montatorul, altfel s-ar putea să nu iasă lungimile tijelor și ale cotului,
• cu zidire, lucrarea se întinde pe două zile din cauza uscării, pe când montajul simplu al cadrului ține de multe ori doar o parte din zi,
• varianta fără zidire are sens mai ales când în baie se face un perete mare de gips-carton pentru mai multe obiecte sanitare deodată, ridicat de aceeași echipă.

Dacă în baie ai doar WC-ul și un faianțar pentru toată baia, varianta cu zidire e de obicei mai simplă. Nu mai e nevoie de coordonare și nici de discuții despre cine a lăsat suprafața strâmbă.

• Înălțimea greșită a pardoselii. Un cadru reglat pe betonul brut ajunge mai jos după ce se adaugă șapa și gresia. WC-ul rămâne prea jos, iar tijele nu se mai potrivesc cu găurile vasului.
• Cadrul nealiniat. La vas nu se vede imediat, dar clapeta iese strâmb, iar faianțarul trebuie să taie greu plăcile din jurul ei.
• Probă de presiune lipsă sau făcută în grabă. O îmbinare care picură apare după câteva săptămâni ca pată de umezeală pe peretele vecin sau pe tavanul vecinului de dedesubt.
• Zidire prea groasă. Tijele pentru vas și cotul de scurgere nu mai ies suficient, iar vasul nu se poate strânge corect.
• Gips-carton subțire sau structură rară. Peretele se mișcă atunci când te așezi, rosturile din jurul vasului crapă și siliconul se desprinde.
• Capace scoase înainte de faianță. În rezervor sau în cot cade adeziv ori bucăți de material, iar apoi mecanismul nu mai etanșează sau scurgerea se înfundă.
• Robinetul colțar uitat. Dacă robinetul nu e accesibil prin deschiderea clapetei, la o reparație a rezervorului nu ai de unde opri apa doar pentru WC.
• Hidroizolație lipsă pe peretele fals. Lângă un duș sau un duș de bideu, umezeala intră în gips-carton și faianța se desprinde în timp.

Un amator îndemânatic, cu sculele potrivite, poate face singur această lucrare dacă instalațiile de apă și canalizare sunt deja aduse și dacă lucrează precis. Dacă trebuie atinsă coloana din bloc, înțelege-te dinainte cu administratorul pentru oprirea apei. Dacă nu ești sigur pe racordarea apei, lasă proba de presiune în seama unui instalator. Citește atent instrucțiunile de montaj ale producătorului, pentru că dimensiunile exacte diferă de la un model la altul.

1. Închide robinetul general de apă și verifică dacă apa s-a oprit.
2. Marchează pe perete axul WC-ului și o linie pentru pardoseala finită, inclusiv gresia și adezivul.
3. Scoate picioarele cadrului după grosimea straturilor de pardoseală și sprijină cadrul de perete.
4. Adu cadrul la verticală și la orizontală cu nivela și verifică înălțimea după reperele de pe cadru.
5. Dă găurile, pune diblurile potrivite și ancorează ferm picioarele în pardoseală și prinderile în perete.
6. Racordează cotul de scurgere la canalizare cu garnitură și verifică panta.
7. Racordează apa rece la robinetul colțar din rezervor, conform instrucțiunilor.
8. Pune alimentarea sub presiune, las-o atât cât recomandă producătorul și verifică toate îmbinările.
9. Umple rezervorul și trage apa de probă în cot, urmărind dacă scurgerea etanșează.
10. Pune toate capacele de protecție pe deschiderea clapetei, pe cot și pe tijele filetate.
11. Ridică peretele fals din BCA lipit cu adeziv sau din profile și gips-carton rezistent la umiditate, în două straturi.
12. Verifică planeitatea cu dreptarul și lungimea tijelor care ies din perete, în funcție de grosimea faianței.
13. Lasă adezivul să se usuce cât indică producătorul și abia apoi treci la hidroizolație și faianță.

Înainte de faianță se vede încă totul și se poate corecta. Mai târziu, nu. La recepție, treci prin aceste puncte și întreabă fără jenă:

• cadrul e fix și nu se mișcă și nu scârțâie când împingi în el,
• înălțimea corespunde liniei pardoselii finite și înălțimii de șezut convenite,
• axul WC-ului e unde ați stabilit, iar deschiderea clapetei se potrivește cu așezarea faianței,
• proba de presiune s-a făcut de față cu tine și nicio îmbinare nu picură,
• robinetul colțar e accesibil prin deschiderea clapetei și se poate închide,
• cotul de scurgere și tijele filetate ies din perete cât cere grosimea faianței,
• toate capacele de protecție sunt la locul lor și întregi,
• peretele fals e drept, fără valuri vizibile, iar la gips-carton nu se mișcă,
• raftul sau muchia de sus e orizontală sau cu o pantă ușoară dinspre perete,
• locul e curățat și ai primit de la meseriaș instrucțiunile de montaj și modelul exact al cadrului.