Montaj Geberit (Duofix / Kombifix)

Ambele sisteme susțin fără probleme un WC suspendat, cu condiția să fie ancorate corect. Diferența ține mai ales de tipul de perete în care intră și de felul în care se închid.

• Duofix este un cadru metalic autoportant. Se prinde de pardoseală și de perete și se potrivește într-un perete de instalații în fața zidului sau într-un perete din gips-carton. Se montează mai repede și nu necesită zidărie.
• Kombifix este un cadru gândit pentru a fi încastrat într-un perete de zidărie sau într-o nișă zidită. Se ancorează în zidăria solidă și apoi se zidește în jur sau se înglobează în construcție.

Varianta montaj cadru + zidire cuprinde, pe lângă fixarea cadrului, și ridicarea unui perete de placare în jurul lui, de obicei din BCA sau din cărămidă. BCA-ul se taie ușor și lucrul merge mai repede. Cărămida se prelucrează mai greu, dar este mai dură. Peretele de placare poate urca până la tavan sau se poate opri la înălțimea cadrului, iar deasupra rămâne un raft practic. Gândește-te din timp la grosimea lui, pentru că ia din spațiul băii.

Cadrele diferă și ca înălțime. Cele obișnuite au în jur de 112 cm, iar pentru mansardă sau pentru locul de sub fereastră există variante mai joase, de aproximativ 80 cm. Înainte de cumpărare merită verificat dacă vasul și butonul ales se potrivesc cu cadrul și citit instrucțiunile de montaj ale producătorului.

Un instalator cu experiență lucrează, în mare, în ordinea aceasta:

1. Măsoară poziția WC-ului: distanța față de pereții laterali, locul scurgerii și înălțimea pardoselii finite, cu tot cu gresie.
2. Așază cadrul, îl aduce la nivel cu nivela cu bulă și reglează picioarele extensibile astfel încât marginea de sus a vasului să ajungă, de obicei, la 40-45 cm deasupra pardoselii finite. Pentru o baie adaptată persoanelor cu mobilitate redusă, înălțimea se stabilește separat.
3. Ancorează cadrul în pardoseală și în peretele portant. În zidărie folosește dibluri potrivite sau ancore chimice, iar în gips-carton cadrul se prinde de profilele de rezistență.
4. Racordează scurgerea. Țeava de canalizare trebuie să aibă o pantă continuă, conform standardelor SR EN și indicațiilor producătorului. Dacă scurgerea nu cade exact în dreptul cadrului, ajută un racord excentric.
5. Spală conducta de alimentare și racordează rezervorul printr-un robinet de închidere.
6. Face proba de presiune și proba de spălare. Cadrul se închide doar când nu picură nimic și apa se scurge fără să stagneze.
7. Zidește în jurul cadrului sau îl închide cu gips-carton rezistent la umiditate. La WC-urile suspendate, producătorii recomandă de regulă două straturi de plăci. Decupează golurile pentru buton și pentru racordurile vasului.
8. Pregătește suprafața pentru faianță: amorsă pe zidărie, iar la gips-carton chituirea îmbinărilor cu bandă de armare.

După faianțare urmează montarea vasului pe garnitura fonoizolantă, care reduce zgomotul și protejează faianța, apoi montarea butonului. Piulițele se strâng uniform, ca ceramica să nu crape.

Efortul, și deci costul final, depinde mult de ce găsește meseriașul la fața locului.

• Mai simplu e la o casă nouă sau la o renovare completă, când apa și scurgerea sunt aduse exact în locul cadrului, iar pardoseala e dreaptă.
• Mai greu e la înlocuirea unui WC clasic într-un bloc vechi. Scurgerea e adesea prea jos sau în alt loc, țevile sunt vechi și uneori trebuie spart în perete sau în pardoseală.
• Mutarea scurgerii sau trasee noi de apă înseamnă lucrări de instalații în plus.
• Zidirea cere mai multă muncă decât închiderea cu gips-carton, iar un perete de placare până la tavan cere mai mult decât unul până la jumătate.
• O pardoseală strâmbă sau un perete slab înseamnă nivelare și ancorare suplimentară.

La bloc, dacă lucrarea atinge coloana comună, apa trebuie oprită pe toată scara. Momentul se programează din timp cu administratorul, ca vecinii să nu rămână fără apă pe nepusă masă.

Odată terminat, cadrul rămâne ascuns în perete. Orice greșeală înseamnă, practic, spart faianța. În practică se repetă mai ales acestea:

• Ancorare slabă. Cu timpul vasul începe să se miște, iar rostul sau faianța crapă.
• Înălțime greșită. Dacă se uită grosimea gresiei, vasul ajunge prea jos sau prea sus.
• Pantă insuficientă la scurgere. Apa se duce greu și apare miros din canalizare.
• Probă de etanșeitate sărită. O scurgere mică se vede abia când peretele e deja ud.
• Un singur strat subțire de gips-carton. Zona de sub vas se poate deforma.
• Garnituri și seturi de montaj neoriginale. Își pierd elasticitatea în timp și încep să lase apa să treacă.

Dacă ai experiență cu lucrări de construcții, iar apa și scurgerea sunt aduse exact în locul cadrului, poți fixa cadrul singur. Dacă trebuie mutată scurgerea sau refăcute țevile, cheamă un instalator. Urmează întotdeauna instrucțiunile cadrului pe care l-ai cumpărat.

1. Închide robinetul general de apă și verifică dacă la ieșire nu mai curge nimic.
2. Marchează axul WC-ului și înălțimea pardoselii finite, cu tot cu gresie.
3. Așază cadrul, reglează picioarele la înălțimea dorită și blochează-le.
4. Adu cadrul la nivel cu nivela, în toate direcțiile.
5. Dă găurile și ancorează cadrul în pardoseală și în perete cu ancore potrivite pentru suportul respectiv.
6. Împinge cadrul din mai multe părți și verifică dacă stă fix.
7. Racordează cotul de scurgere la canalizare și verifică panta.
8. Spală conducta de alimentare și racordează rezervorul prin robinetul de închidere.
9. Dă drumul la apă, umple rezervorul și trage apa de câteva ori prin deschiderea de probă.
10. Lasă instalația sub presiune cel puțin câteva ore și verifică toate îmbinările cu un șervețel de hârtie uscat.
11. Abia apoi închide cadrul cu gips-carton sau zidește în jurul lui.

• cadrul e solid și nu se clatină când îl împingi,
• înălțimea vasului corespunde celei stabilite, iar vasul e drept,
• înainte de închidere s-au făcut proba de presiune și proba de spălare,
• îmbinările de la apă și de la scurgere sunt uscate,
• rezervorul se umple constant, iar robinetul de umplere se închide complet,
• atât spălarea mare, cât și cea mică funcționează, iar apa se scurge fără să încetinească,
• deschiderea de sub buton e accesibilă pentru intervenții ulterioare,
• peretele de placare e drept, fără fisuri și gata pentru faianță,
• vasul stă pe garnitura fonoizolantă, iar rostul de lângă faianță e umplut cu silicon sanitar,
• ai primit instrucțiunile și datele despre tipul cadrului, pentru piese de schimb pe viitor.