Faianță și gresie format XL 60×120

O placă lungă se comportă altfel decât un pătrat de 30×30 sau 60×60. Gresia porțelanată se curbează puțin la ardere, de obicei la mijlocul laturii lungi. La formatele mici ochiul nu observă. La o lungime de 120 cm, chiar și o curbură mică apare ca o denivelare între plăci: o margine iese peste placa vecină. Pe jos o simți cu talpa, pe perete o vezi în lumina care cade din lateral.

A doua diferență ține de stratul de adeziv. Sub o placă mare se formează ușor pungi de aer. Dacă adezivul nu acoperă aproape tot spatele plăcii, la ciocănire se aude un sunet gol. Sub sarcină, de exemplu sub piciorul unui dulap sau la căderea unui obiect greu, placa poate crăpa.

A treia diferență este manipularea. O persoană singură nu poate căra și așeza în siguranță o placă de 60×120. Se lucrează în doi, cu ventuze și adesea cu un cadru de transport. Tăierea cere o mașină de tăiat cu ghidaj lung și scule diamantate. Toate acestea influențează ritmul lucrului și rezultatul.

Unde se folosește cel mai des formatul 60×120:

• pardoseli în living, holuri și bucătării, adesea peste încălzire în pardoseală,
• pereții băii, când proprietarul vrea cât mai puține rosturi,
• zona dintre corpurile de bucătărie, deasupra blatului,
• continuarea pardoselii din interior pe terasă, dacă producătorul are același decor și în grosime pentru exterior.

În lista de prețuri NUMIQ găsești, pe lângă această poziție, încă două înrudite, fiecare cu pagina ei. Merită să o alegi pe cea potrivită, pentru că fiecare presupune alt mod de lucru și altă dificultate.

• Faianță și gresie până la 60 cm: formate obișnuite precum 30×60, 60×60 sau mai mici. O placă o duce un singur om, suportul nu trebuie să fie chiar perfect, tăieturile sunt scurte și lucrul merge mai repede. Dacă ai plăci de 60×60, ele intră aici, nu la XL.
• Faianță și gresie format XL 60×120 (această pagină): un singur format lung, bine definit. Cere un suport mai plan, lipire pe ambele fețe, sistem de nivelare și lucru în echipă de doi. Pe perete trebuie ținut cont de greutate și de rezistența suportului.
• Gresie porțelanată peste 60 cm: celelalte formate mari, de exemplu 80×80, 100×100, 120×120 sau plăcile subțiri de dimensiuni foarte mari. La cele mai mari e nevoie de cadru de transport, de mai mulți oameni și uneori de alte scule de tăiere. Dacă ai altă dimensiune peste 60 cm, uită-te acolo.

De ce are 60×120 o poziție separată? În practică este cel mai răspândit format XL, iar faianțarii au pentru el un mod de lucru bine pus la punct. Este mult mai pretențios decât 60×60, dar se poate monta încă de o echipă obișnuită, fără echipamentele speciale cerute de plăcile cele mai mari.

La formatul XL pregătirea contează mai mult decât lipirea propriu-zisă. Cele mai multe probleme apar din suport, nu din placă.

Planeitatea și rezistența suportului

Șapa sau tencuiala trebuie să fie plane. Pentru formatele mari se recomandă de regulă o abatere de cel mult aproximativ 2 mm pe dreptarul de 2 m. Valorile exacte le dau producătorul plăcilor și cel al adezivului. Denivelările mari nu se corectează cu adeziv: un strat prea gros se contractă la uscare, iar placa se poate deforma. De aceea pe pardoseală se toarnă adesea un strat de autonivelant, iar pe perete se îndreaptă tencuiala sau se montează plăci de gips-carton, treabă pe care o face rigipsarul.

Suportul trebuie să fie rezistent, fără praf și fără straturi care se desprind. Uneori gresia veche poate rămâne și se lipește peste ea. La 60×120 merită doar dacă e bine prinsă, plană și nu sună a gol.

Umiditatea șapei

Șapa proaspătă trebuie să se usuce. Cea pe bază de ciment are nevoie de obicei de câteva săptămâni, în funcție de grosime. Șapa pe bază de anhidrit este și mai sensibilă la umiditate. Faianțarul ar trebui să măsoare umiditatea reziduală, nu să o aprecieze din ochi. La încălzirea în pardoseală se face înainte de montaj ciclul de pornire și răcire, după protocolul producătorului sistemului. Fără el, șapa se poate mișca abia sub gresia montată.

Planul de montaj și coordonarea meseriilor

La plăcile lungi merită să desenezi dinainte cum vor fi așezate. Scopul este să eviți fâșiile înguste lângă perete și la ușă și să pui ieșirile de apă, prizele și întrerupătoarele astfel încât să nu cadă exact pe marginea unei plăci. De aceea e bine să vorbești cu instalatorul și cu electricianul autorizat ANRE încă înainte de tencuieli. În practică se întâmplă des ca o priză să fie decalată cu 2 cm și placa să trebuiască tăiată pe toată lățimea.

Alte lucruri care trebuie să fie gata sau cunoscute:

• hidroizolația în duș și în jurul căzii, cu benzi în colțuri și manșete în jurul ieșirilor de apă,
• cota pardoselii finite, din cauza tocurilor de ușă și a pragurilor,
• poziția și tipul rigolei de duș, dacă dușul este la nivelul pardoselii,
• ancorarea obiectelor grele de pe perete, de exemplu vasul WC suspendat sau lavoarul, ca să nu se dea găuri pe ghicite prin faianța finită.

Pardoseala

După verificarea suportului se aplică un amorsaj, care uniformizează absorbția și îmbunătățește aderența adezivului. Faianțarul trasează axul după plan și așază primul rând pe uscat, ca să vadă cum se leagă de ușă și de pereți.

Adezivul se întinde cu o gletieră zimțată cu dinte mare, de regulă 10 până la 12 mm, iar pe spatele plăcii se trage și un strat subțire. Asta se numește lipire dublă. Striurile adezivului de pe suport trebuie să fie paralele cu latura scurtă a plăcii, ca aerul să poată ieși la presare. Placa se așază, se mișcă puțin înainte și înapoi și se presează, adesea cu un ciocan de cauciuc sau cu un vibrator pentru plăci.

Între plăci se pun clipsuri și pene de nivelare. Ele țin marginile în același plan cât timp adezivul face priză. După întărire, clipsurile se rup. Din când în când se ridică o placă proaspăt pusă și se verifică dacă adezivul acoperă toată suprafața. Dacă nu, se corectează modul de lucru.

Peretele

Pe perete se începe de la un șipcă orizontală de sprijin, fixată deasupra pardoselii. Așa primul rând nu alunecă, iar rândul de jos se pune la final, când cota pardoselii finite e clară. La greutatea unei plăci de 60×120 contează un adeziv cu alunecare redusă și un suport solid. Gipsul-carton trebuie să fie pentru mediu umed și de obicei se montează în două straturi, ca să suporte sarcina indicată de producătorul sistemului.

Pe perete plăcile 60×120 se pun fie vertical, fie orizontal. Vertical rămân mai puține rosturi orizontale și camera pare mai înaltă. Orizontal se potrivește mai ușor înălțimea faianței cu un rând întreg de plăci.

Tăieturi și găuri

Pentru tăieturile drepte se folosește o mașină manuală de tăiat cu ghidaj mai lung de 120 cm sau un fierăstrău de masă cu răcire cu apă. Găurile pentru țevi și doze se fac cu carote diamantate, decupajele cu flexul. În colțuri, marginile tăiate se șlefuiesc adesea la 45 de grade, ca să rezulte un colț curat, fără profil. La dușul cu pantă, placa se taie fie în formă de plic, fie se folosește o rigolă liniară lângă perete și toată suprafața are pantă într-o singură direcție. A doua variantă arată de regulă mai bine la 60×120, pentru că plăcile rămân întregi.

Chituirea și rosturile elastice

Rosturile se chituiesc după ce adezivul s-a întărit, de obicei cel mai devreme a doua zi, iar la adezivii rapizi mai devreme, după indicațiile producătorului. Rostul este îngust, de regulă 2 până la 3 mm, dar nu trebuie să fie zero. Colțurile, îmbinarea cu cada, perimetrul pardoselii și rosturile de dilatare nu se umplu cu chit, ci cu silicon sanitar.

Cât durează

Montajul 60×120 merge vizibil mai încet decât la formatele mici. Fiecare placă se lipește pe ambele fețe, se reglează cu clipsuri și se manevrează în doi la tăiere. După montaj, pe pardoseală se poate călca cu grijă de obicei după 24 de ore. Încărcarea completă și pornirea încălzirii în pardoseală sunt recomandate de producătorii de adeziv, de regulă, abia după câteva zile sau chiar săptămâni. La asta se adaugă timpul pentru autonivelant și uscarea șapei, care este de obicei cea mai lungă etapă din tot calendarul.

Placa

• Margine rectificată: placa are marginile șlefuite, perfect în unghi drept, așa că se poate monta cu rost îngust. La 60×120 este standardul obișnuit.
• Grosime: de regulă în jur de 9 până la 10 mm. Plăcile mai groase pentru exterior sunt mai grele și se taie mai greu. Variantele subțiri sunt mai ușoare pe perete, dar mai fragile la manipulare.
• Suprafață: suprafața lucioasă scoate în evidență orice denivelare între margini, cea mată le ascunde mai bine. Pentru pardoseala din baie și bucătărie uită-te și la clasa antiderapantă indicată de producător.

Adezivul

Pentru formatele mari se folosește un adeziv flexibil pe bază de ciment, de obicei clasa C2 după SR EN 12004, cu alunecare redusă (T) și timp deschis prelungit (E). La încălzirea în pardoseală, pe gips-carton sau pe balcon se alege un adeziv cu deformabilitate mai mare (S1 sau S2). Există și adezivi mai fluizi pentru pardoseli, care umplu mai bine spațiul de sub placă. Contează întotdeauna ce cere producătorul plăcilor.

Sistemul de nivelare

Clipsurile cu pene sau cu capace înfiletate sunt aproape obligatorii la 60×120. Nu repară un suport prost, dar țin marginile plăcilor vecine în același plan cât timp adezivul face priză. Sistemul cu pene e rapid, cel cu filet permite o strângere mai fină.

Chitul de rosturi

În spațiile uscate ajunge un chit cimentos bun (CG2). În duș și deasupra blatului din bucătărie se alege des chitul epoxidic, care nu absoarbe apă și grăsime. Se lucrează mai greu cu el și face priză repede, deci cere experiență.

Dificultatea, deci și costul final, depinde de ce găsește faianțarul la fața locului. Îi ușurează munca:

• un suport plan și uscat, care nu trebuie nivelat,
• o suprafață mare, dreptunghiulară, fără nișe și stâlpi,
• un plan stabilit dinainte și ieșiri de apă și prize puse corect,
• accesul liber, lift sau parter, unde plăcile se aduc ușor.

O complică:

• o baie mică, cu multe colțuri, nișe și tăieturi în jurul țevilor,
• faianța până la tavan, când plăcile grele se montează de pe schelă sau scară,
• colțurile șlefuite la 45 de grade în loc de profile,
• dușul cu pantă și tăieturi în plic,
• potrivirea desenului, dacă plăcile imită marmura și vânele trebuie să continue de la o placă la alta,
• urcatul plăcilor la etaje fără lift, pentru că 60×120 de multe ori nici nu încape în liftul unui bloc.

Când comanzi materialul, ia o rezervă pentru tăieturi. La plăcile lungi și în camerele cu multe colțuri pierderile sunt mai mari decât la formatele mici, iar mai târziu s-ar putea să nu mai găsești același lot de fabricație.

• Decalaj la jumătate: montajul cu decalaj de jumătate de placă arată firesc, dar la plăcile curbate scoate în evidență denivelările dintre margini. Producătorii recomandă de aceea, de regulă, un decalaj de cel mult o treime din lungime. Verifică fișa tehnică înainte să alegi modelul de montaj.
• Lipire în puncte: adezivul pus doar în grămăjoare lasă goluri sub placă. Mai târziu apare sunetul gol, o fisură sau o placă desprinsă.
• Nivelare cu strat gros de adeziv: în loc de autonivelant, denivelarea se umple cu adeziv. Rezultatul este de obicei o suprafață ondulată și fisuri din contracție.
• Lipsa rosturilor de dilatare: gresia fără rost elastic pe perimetru și la uși se poate ridica sau crăpa la mișcările termice, mai ales peste încălzirea în pardoseală.
• Rost aproape zero: plăcile se ating cu marginile, nu au loc să se miște și se ciobesc pe muchii.
• Montaj pe șapă umedă: umezeala apare mai târziu ca eflorescențe în rosturi sau ca plăci dezlipite.
• Fâșii înguste lângă perete: fără plan, la ușă rămâne o fâșie de câțiva centimetri, care arată ca o greșeală și se rupe ușor.
• Suport slab pe perete: un singur strat de gips-carton sau o tencuială veche pot să nu suporte greutatea faianței XL. Problema se vede abia după un timp, prin fisuri în rosturi.

Dacă ai experiență cu plăci mai mici și vrei să încerci formatul XL, începe cu o pardoseală plană într-o cameră simplă, fără duș. Peretele băii și dușul cu pantă e mai înțelept să le lași unui profesionist. Pregătește un ajutor, ventuze duble, o mașină de tăiat lungă, clipsuri de nivelare, o gletieră cu dinte mare și un mixer.

1. A se verifica suportul cu un dreptar lung și a se corecta denivelările cu autonivelant.
2. A se aspira suportul și a se aplica amorsa după instrucțiunile producătorului.
3. A se desena planul de așezare și a se pune primul rând pe uscat.
4. A se lipi banda de dilatare pe tot perimetrul camerei.
5. A se amesteca adezivul pentru formate mari exact după instrucțiuni și a se lăsa să se odihnească.
6. A se întinde adezivul cu gletiera zimțată pe suport și un strat subțire pe spatele plăcii.
7. A se așeza placa în doi, a se mișca puțin și a se presa.
8. A se monta clipsurile de nivelare și a se strânge penele.
9. A se ridica prima placă și a se verifica acoperirea cu adeziv.
10. A se îndepărta adezivul în exces din rosturi înainte să se întărească.
11. A se rupe clipsurile după întărirea adezivului și a se chitui rosturile.
12. A se umple perimetrul și rosturile de dilatare cu silicon.

Dacă suportul se dovedește prea denivelat sau primele plăci nu stau în plan nici cu clipsuri, oprește lucrul. Să repari o pardoseală XL stricată e mai greu decât să chemi de la început pe cineva să o monteze.

Uită-te la suprafață la lumina zilei și apoi cu o lanternă sau o lampă pusă pe jos, care luminează razant. Lumina din lateral arată denivelările dintre margini și ondulațiile mult mai bine decât cea de pe tavan. La recepție verifică:

• planeitatea suprafeței sub un dreptar lung, fără umflături și adâncituri vizibile,
• denivelările dintre plăcile vecine, care nu se simt nici cu degetul, nici cu talpa,
• sunetul la ciocănire cu coada unei scule sau cu o cheie, fără zone care sună a gol,
• lățimea egală a rosturilor și traseul lor drept,
• modelul de montaj stabilit și un decalaj care respectă recomandarea producătorului,
• tăieturile din jurul țevilor, dozelor și tocurilor, fără margini ciobite,
• rosturile elastice din silicon în colțuri, pe perimetru și la cadă sau cădiță,
• panta din duș, astfel încât apa să curgă spre rigolă și să nu stea nicăieri,
• curățenia suprafeței, fără resturi de adeziv și chit,
• plăcile rămase din același lot, predate pentru eventuale reparații,
• informația despre când poți încărca complet suprafața și porni încălzirea în pardoseală.