Perete despărțitor din gips-carton cu placare dublă: execuție, materiale și verificare

Baza e aceeași ca la orice perete de rigips: profile perimetrale UW fixate în pardoseală și tavan, montanți verticali CW introduși între ele, vată minerală în interior și placare pe ambele fețe. La varianta dublă, pe fiecare parte se înșurubează însă două straturi de plăci, de regulă de 12,5 mm. Cu profil CW 75, grosimea totală a peretelui ajunge la aproximativ 125 mm, iar cu CW 100 la aproximativ 150 mm.

De ce două straturi? Pentru că masa și rigiditatea peretelui decid cât de bine izolează fonic, cât rezistă la lovituri și cât poate susține. În plus, al doilea strat acoperă rosturile primului, așa că peretele lucrează ca un întreg și crapă mai greu în dreptul îmbinărilor.

Alege placarea dublă mai ales atunci când:

• separi dormitorul sau camera copilului de living și contează liniștea,
• pe perete vei monta mobilier de bucătărie, corpuri suspendate, televizorul sau rafturi grele,
• peretele ajunge în baie și se va placa cu faianță,
• peretele e mai înalt, de exemplu în mansardă la fronton sau într-o cameră cu tavan peste înălțimea obișnuită,
• proiectul cere o anumită rezistență la foc, de exemplu la separarea garajului sau a unei camere tehnice,
• pe hol există riscul ca cineva să lovească peretele cu căruciorul, bicicleta sau mobila.

În lista de prețuri NUMIQ găsești și poziția separată pentru peretele de gips-carton cu placare simplă. Ambele sunt soluții corecte și des folosite, doar că se potrivesc în locuri diferite. Pe scurt:

• Placarea: peretele simplu are câte o placă pe fiecare față, cel dublu câte două. Pe metru pătrat de perete intră deci dublul de plăci și de șuruburi, plus chituirea primului strat.
• Grosimea: cu același profil, peretele dublu e cu aproximativ 25 mm mai gros. Pe un hol îngust sau lângă o ușă, diferența poate conta.
• Fonic: cu vată minerală, amândouă atenuează zgomotul, dar cel dublu vizibil mai bine. Se simte mai ales la voci și muzică.
• Rezistență: peretele simplu sună mai a gol când bați în el, iar la o lovitură placa cedează mai ușor. Cel dublu se comportă aproape ca un perete de zidărie.
• Încărcare: obiectele ușoare le susțin amândouă. Pentru dulapuri grele, în peretele simplu se pun aproape întotdeauna întărituri, la cel dublu rezerva e mai mare, dar pentru greutăți cu adevărat mari întăriturile se recomandă și aici.
• Înălțime: conform tabelelor producătorilor de sisteme, placarea dublă permite cu același profil un perete mai înalt.
• Timp și greutate: peretele dublu durează de regulă sensibil mai mult, iar materialul e mai greu, lucru care se simte la urcatul pe scări fără lift.

Varianta simplă are sens, de exemplu, pentru o cameră de haine, un perete despărțitor în birou, o compartimentare într-o magazie sau oriunde nu se cere nimic în privința fonicului și a încărcării. Dacă eziți la dormitor sau la baie, în practică se vede că întărirea ulterioară a peretelui e mult mai complicată decât să-l faci dublu de la început.

Gips-cartonul nu suportă umezeala și nici suportul strâmb. Înainte de montaj, verifică câteva lucruri.

Stadiul lucrării

• lucrările umede, adică tencuiala și șapa, sunt terminate și uscate, altfel plăcile preiau umezeala, iar rosturile crapă mai târziu,
• ferestrele sunt montate, clădirea e închisă, iar iarna e încălzită peste aproximativ 10 °C,
• pardoseala și tavanul sunt solide și aproximativ plane în dreptul peretelui, denivelările mari se corectează dinainte.

Decizii care trebuie luate din timp

După ce se închide a doua față, nu mai ai acces în perete. De aceea, stabilește dinainte:

• poziția exactă a peretelui și a ușii, inclusiv lățimea și înălțimea golului și tipul tocului,
• unde vin prizele, întrerupătoarele, corpurile de iluminat și cablurile de date,
• unde vor fi mobilierul de bucătărie, televizorul, lavoarul, vasul WC suspendat sau boilerul, ca să se pregătească întăriturile,
• dacă peretele stă pe placa structurală sau pe șapa finită.

Ultimul punct contează pentru fonic. Dacă peretele stă pe o șapă flotantă care trece pe sub el dintr-o cameră în alta, zgomotul circulă prin pardoseală, iar placarea dublă își pierde o parte din efect. Când liniștea e o cerință serioasă, peretele se ancorează în placa de beton, iar șapa se întrerupe în dreptul lui.

Profile

Se folosesc profile zincate UW și CW cu lățimi de 50, 75 și 100 mm. Pentru pereții obișnuiți din locuințe se alege cel mai des CW 75, care lasă destul loc pentru vată și instalații. CW 50 merge acolo unde fiecare centimetru contează, iar peretele nu e înalt. CW 100 sau montanții dublați se folosesc la pereți înalți sau la instalații mai groase. La uși, în locul profilelor CW obișnuite se montează profile UA cu perete gros, care țin ușa fără să vibreze.

Plăci

• Plăci standard (tip A, gri, cu carton alb): pentru încăperi uscate, dormitor, living, hol.
• Plăci hidrofuge (tip H, verzi): pentru băi și bucătării. Placa în sine nu e însă hidroizolație, în zona de duș și în jurul căzii are nevoie de o membrană lichidă cu benzi în colțuri.
• Plăci rezistente la foc (tip F, roz sau roșii): acolo unde peretele trebuie să reziste la foc. Rezistența la foc e valabilă doar pentru sistemul complet indicat de producător, adică pentru anumite profile, vată, plăci și șuruburi.
• Plăci fonoizolante și plăci cu duritate mărită: au densitate mai mare, peretele atenuează mai bine zgomotul sau susține mai mult. Se potrivesc la dormitoarele lipite de vecini sau la un mic studio acasă.

Straturile se pot și combina, de exemplu stratul de jos standard și cel de sus hidrofug. Important e ca rezultatul să corespundă cu ce aștepți de la perete.

Izolație și accesorii

În interior se pune vată minerală, de sticlă sau bazaltică, cu o grosime apropiată de lățimea profilului. Sub profilele perimetrale se lipește bandă de etanșare, care desparte metalul de construcție și oprește transmiterea zgomotului. Pentru stratul de jos se folosesc de regulă șuruburi de aproximativ 25 mm, pentru cel de sus de aproximativ 35 mm, ca să treacă prin ambele plăci și să prindă sigur în profil. Rosturile stratului superior se chituiesc cu bandă de armare, iar colțurile ieșite primesc colțare.

1. Se măsoară și se trasează poziția peretelui pe pardoseală, pe perete și pe tavan, linia se transmite pe verticală cu nivela laser.
2. Se lipește bandă de etanșare pe profilele UW și pe montanții CW de capăt, care vin lângă pereți.
3. Profilele UW se fixează în pardoseală și tavan cu dibluri, de regulă cam la fiecare metru și cu cel puțin trei ancore pe profil. Montanții de capăt se prind în pereții existenți.
4. Se montează profilele UA pentru ușă, ancorate atât în pardoseală, cât și în tavan, iar deasupra golului se face buiandrugul.
5. Montanții CW se introduc în profilele UW la un interax de regulă de 625 mm, toți cu partea deschisă în aceeași direcție. Sub un planșeu de beton se lasă montanții puțin mai scurți, ca peretele să nu blocheze săgeata planșeului.
6. Se înșurubează primul strat de plăci pe o față. Plăcile se pun la aproximativ 10 mm deasupra pardoselii, ca să nu tragă umezeală din ea.
7. Se fixează întăriturile pentru obiectele grele: rigle de lemn sau traverse metalice între montanți, la înălțimea necesară.
8. Se trag cablurile prin orificiile din profile și se montează dozele. Această parte o face electricianul.
9. Se pune vată minerală în tot golul, fără spații libere.
10. Se înșurubează primul strat pe cealaltă față, apoi al doilea strat pe ambele fețe. Rosturile celui de-al doilea strat se decalează față de primul cu cel puțin un interax, iar cele orizontale cu minimum 400 mm.
11. Rosturile primului strat se umplu cu chit fără bandă, al doilea strat se chituiește cu bandă de armare și se șlefuiește.

De ce se chituiește și stratul de dedesubt, dacă nu-l vede nimeni? Rosturile goale sunt locurile pe unde trece zgomotul și, la un incendiu, focul. Producătorii de sisteme prevăd chituirea primului strat, iar cine o sare pierde o parte din motivul pentru care a ales placarea dublă.

Calitatea suprafeței

Cât de fin se finisează stratul de sus se stabilește pe nivelurile Q1 până la Q4. Sub faianță ajunge chituirea de bază, sub o zugrăveală obișnuită se face Q2, la vopsele lucioase sau la lumină razantă de la fereastră Q3, iar pentru cele mai mari pretenții gletuirea integrală Q4. Stabilește asta cu rigipsarul de la început, altfel apar ușor așteptări diferite.

Dificultatea și, odată cu ea, costul unui perete cu placare dublă depind de condițiile pe care echipa le găsește la fața locului.

• Simplu: un perete drept, de aceeași înălțime, fără uși, cu pardoseală și tavan plane, la parter sau cu lift, cu puține instalații.
• Complicat: multe goluri de uși, tavane înclinate în mansardă cu tăieri pe măsură, înălțime peste cea obișnuită când e nevoie de schelă, tavane vechi și strâmbe, cum se întâlnesc des în blocurile mai vechi, îmbinarea cu grinzi de lemn unde trebuie lăsat loc de mișcare.
• Durează mai mult: multe întărituri, uși de vizitare, multe doze electrice, colțuri, arcade, cerința de Q3 sau Q4.
• Logistică: dublul de plăci înseamnă dublul de cărat. La etajul trei fără lift, asta e multă muncă grea. Într-un bloc mai trebuie ținut cont și de orele de liniște din regulamentul asociației de proprietari.

La placarea dublă, toate acestea se înmulțesc, pentru că fiecare decupaj pentru doză, fiecare glaf și fiecare colț se rezolvă în patru straturi în loc de două.

Rigipsarul lucrează la mijlocul șantierului, așa că e bine să știi ordinea:

• Înainte: zidarii și tencuitorii, șapa, eventual termoizolația și montajul ferestrelor.
• În timpul lucrării: electricianul, instalatorul și cel care face ventilația își trag traseele după închiderea primei fețe și înainte de vată și de închiderea celei de-a doua. Stabilește o dată exactă, ca echipa să nu stea.
• După: faianțarul, zugravul, cel care montează pardoseala și montajul ușilor.

La instalația electrică folosește doze pentru gips-carton cu adâncime suficientă pentru placare dublă. Prizele de pe cele două fețe nu se pun exact spate în spate, ci decalat cu cel puțin un câmp între montanți, altfel zgomotul trece prin ele. Instalația electrică o face un electrician autorizat ANRE, iar înainte de închiderea peretelui e bine să fotografiezi traseele.

La baie, întăriturile pentru WC suspendat, lavoar și baterii se pregătesc împreună cu instalatorul. Membrana de hidroizolație vine după chituire și înainte de faianță.

• Rosturi suprapuse: dacă al doilea strat nu e decalat, peretele e mai slab în dreptul rosturilor și cu timpul apar fisuri.
• Lipsa benzii de etanșare: peretele „sună” pe contur, iar zgomotul trece în tavan și în pereți. Ulterior nu se mai poate repara.
• Vată cu goluri: vata pusă neglijent sau tasată reduce atenuarea fonică. Se simte mai ales la voci.
• Șuruburi îngropate prea adânc: un șurub care rupe cartonul nu mai ține placa. Mai târziu ies capete în relief sau placa se mișcă.
• Perete strâns sub tavan: dacă montantul atinge tavanul fără joc, la săgeata planșeului peretele se încarcă și crapă colțul de sus.
• Plăci lipite de pardoseală: la spălatul pe jos sau la o inundație, placa se îmbibă cu apă.
• Lipsa rosturilor de dilatație: la pereți foarte lungi și la îmbinarea cu materiale diferite sunt necesare rosturi de dilatație conform producătorului, altfel fisura apare într-un loc la întâmplare.
• Montaj într-o clădire umedă: plăcile se deformează, iar rosturile crapă după pornirea încălzirii, de multe ori abia în prima iarnă.
• Întărituri uitate: dulapurile grele agățate ulterior doar în plăci și dibluri se smulg și distrug peretele.

Montajul structurii și al placării durează la peretele dublu de regulă vizibil mai mult decât la cel simplu, pentru că fiecare față se înșurubează de două ori. Ține cont și de pauza pentru instalații dintre închiderea primei și a celei de-a doua fețe. Chitul din rosturi se usucă după indicațiile producătorului, de obicei până a doua zi, iar pe vreme rece și umedă mai mult. La niveluri de calitate mai mari se chituiește în mai multe treceri, deci se adaugă zile. Zugrăvitul vine abia după uscarea completă a chitului și aplicarea amorsei, iar faianța după uscarea hidroizolației.

Dacă ești îndemânatic, ai o nivelă bună sau un laser și pe cineva care să te ajute, poți face peretele și singur. Limitează-te la încăperi uscate și pereți mai joși, fără cerințe de rezistență la foc. Instalația electrică las-o pe seama electricianului și nu atinge elementele structurale.

1. Trasează cu laserul poziția peretelui pe pardoseală, tavan și pereți și verifică dacă pe acolo trec instalații.
2. Lipește bandă de etanșare pe profilele UW și fixează-le cu dibluri în pardoseală și tavan.
3. Introdu montanții CW la interax de 625 mm, puțin mai scurți decât înălțimea liberă.
4. Înșurubează primul strat de plăci pe o față, cu un spațiu de aproximativ 10 mm la pardoseală.
5. Montează întăriturile pentru rafturi și dulapuri și cheamă electricianul pentru trasee.
6. Pune vata minerală fără goluri, cu mănuși.
7. Înșurubează primul strat pe cealaltă față, apoi al doilea strat cu rosturile decalate.
8. Chituiește rosturile ambelor straturi, iar la stratul de sus folosește bandă de armare.
9. Șlefuiește, aplică amorsa și lasă să se usuce înainte de zugrăvit.

Plăcile sunt grele, la tavan ține-le mereu în doi. La tăiat și șlefuit poartă mască de protecție și ochelari.

Înainte de închiderea celei de-a doua fețe, cere să vezi vata, întăriturile și instalațiile și fotografiază-le. După finalizare, verifică:

• planeitatea peretelui cu un dreptar de doi metri în mai multe direcții, abaterile trebuie să se încadreze în nivelul de calitate convenit și în toleranțele din standardele SR EN aplicabile,
• verticalitatea peretelui și a glafurilor ușii cu nivela,
• dacă golul ușii are lățimea și înălțimea convenite și dacă profilele nu vibrează,
• dacă rosturile stratului de sus sunt netede, fără fisuri și fără benzi vizibile,
• dacă capetele șuruburilor sunt îngropate și chituite, fără carton rupt,
• dacă colțurile ieșite sunt drepte și protejate cu colțare,
• dacă dozele electrice sunt fixe și în locurile stabilite,
• dacă peretele nu sună a gol când bați în el, ceea ce ar indica lipsa vatei sau a unui strat,
• dacă s-a păstrat spațiul la pardoseală și rostul de racord la tavan,
• dacă ai fotografii cu întăriturile, instalațiile și vata înainte de închidere.