Perete despărțitor din gips-carton Habito/Diamant (rezistență sporită)

Ambele plăci fac parte din categoria gips-cartonului cu duritate sporită. Față de o placă obișnuită au densitate mai mare, suprafață mai rezistentă și miez mai solid. Diferența ține mai ales de scopul pentru care a fost gândită fiecare placă.

• Diamant este placa dură universală. Se potrivește acolo unde vrei o acustică mai bună și un perete mai rezistent, de exemplu în dormitor, în camera copiilor sau în birou.
• Habito este și mai rezistentă și a fost gândită în special pentru ancorare. Potrivit producătorului, permite prinderea obiectelor ușoare și medii direct în placă, fără să mai cauți profilul. Sarcina exactă pe un punct de prindere o găsești în fișa tehnică a producătorului.

Dacă știi că pe perete vor sta mobila de bucătărie, o bibliotecă sau aparatură mai grea, ia în calcul Habito. Pentru un perete mai liniștit și mai rezistent, fără încărcări mari, de obicei ajunge Diamant.

Placa dură singură nu face minuni. Rezultatul depinde de întreaga alcătuire, adică de toate straturile împreună.

• Structura metalică este formată din profile UW pe contur și montanți verticali CW. Montanții se pun de obicei la aproximativ 62,5 cm unul de altul. La încărcări mai mari sau sub faianță se pun mai des.
• Banda de etanșare fonică se lipește sub toate profilele care ating pardoseala, tavanul și pereții. Ea reduce transmiterea vibrațiilor spre construcția din jur.
• Vata minerală umple golul dintre plăci. Absoarbe sunetul care altfel ar răsuna în golul gol ca într-o tobă.
• Placarea se face într-un strat sau în două straturi pe fiecare parte. Două straturi îmbunătățesc vizibil izolarea fonică și rezistența. Rosturile stratului al doilea se decalează față de cele ale primului.

De ce ajută greutatea împotriva zgomotului? O placă grea vibrează mai puțin sub acțiunea sunetului, așa că transmite mai puțină energie în camera de alături. Din acest motiv, o placă dură în două straturi, cu izolație, atenuează vorba sau televizorul mult mai bine decât un perete ușor.

1. Se stabilește poziția peretelui, se trasează pe pardoseală și se transpune pe tavan cu laserul sau cu firul cu plumb.
2. Se lipește banda de etanșare pe profilele UW, acestea se ancorează în pardoseală și în tavan, apoi se fixează profilele CW de capăt lângă pereți.
3. Se introduc montanții CW la distanțele prevăzute. La uși se montează profile de toc ranforsate.
4. În gol se pregătesc traseele electrice sau de apă. Acolo unde vor sta obiecte grele se adaugă ranforsări, dacă sistemul le cere pentru sarcina respectivă.
5. Se placează o parte, se pune vata minerală fără goluri și fără s-o presezi, apoi se placează cealaltă parte.
6. La placarea dublă se montează al doilea strat cu rosturile decalate.
7. Se montează profilele de colț, se chituiesc rosturile și capetele șuruburilor după sistemul producătorului, iar conturul se etanșează cu un chit elastic permanent.
8. După uscare, suprafața se șlefuiește, se amorsează și se pregătește pentru zugrăvit.

Dacă prin perete trece o coloană sau trasee la care va trebui să ajungi mai târziu, se prevede și o trapă de vizitare.

Prizele și întrerupătoarele din perete le conectează un electrician autorizat ANRE.

Plăcile dure sunt mai grele decât gips-cartonul obișnuit, se taie mai greu și au nevoie de șuruburi speciale pentru acest tip de placă. Un șurub obișnuit adesea nu intră până la capăt sau se rupe. De aceea lucrarea durează mai mult, iar plăcile trebuie manevrate de doi oameni.

Lucrarea devine mai dificilă când există:

• înălțime mare a camerei și tavan sau pardoseală denivelate,
• placare dublă și cerințe mari de izolare fonică,
• goluri de uși, colțuri, pante și racordări la ferestre,
• multe trasee, prize și ranforsări în perete,
• acces dificil, de exemplu plăci cărate pe scări.

Lucrarea merge mai ușor într-o cameră dreaptă, uscată și pregătită, cu un plan clar al traseelor și cu locurile pentru mobilă stabilite dinainte.

• Lipsește banda de etanșare sau peretele e prins rigid de tavan și de pereți, iar sunetul trece prin aceste legături.
• Golul rămâne fără vată minerală sau vata are goluri, iar efectul fonic scade mult.
• Montanții sunt prea rari, peretele se mișcă la apăsare și rosturile crapă.
• Sunt prea puține șuruburi, capetele nu sunt îngropate sau se folosesc șuruburi obișnuite în locul celor pentru plăci dure.
• Prizele de pe cele două fețe stau exact una în dreptul celeilalte și lasă o „gaură” fonică.
• Peretele e legat rigid de un tavan care se poate încovoia. În acest caz se face o îmbinare glisantă.
• Chituirea se face în grabă, fără timp suficient de uscare, și apar fisuri fine.

Un amator îndemânatic poate face un perete simplu, fără ușă, într-o cameră joasă. Pregătește-te pentru plăci mai grele și mai mult praf la tăiere. Traseele electrice lasă-le în seama unui electrician autorizat.

1. Verifică la producător alcătuirea de sistem și șuruburile recomandate pentru placa aleasă.
2. Trasează poziția peretelui pe pardoseală, pe perete și pe tavan.
3. Lipește banda de etanșare și ancorează profilele UW și profilele CW de capăt.
4. Montează montanții la distanțele indicate de producător și verifică-i cu nivela.
5. Placează prima față. Taie plăcile cu fierăstrăul sau cu un cutter cu lame de rezervă și poartă mască de protecție la tăiere.
6. Pune vata minerală pe toată suprafața, fără goluri.
7. Placează a doua față. La două straturi, decalează rosturile.
8. Chituiește rosturile și șuruburile, etanșează conturul cu chit elastic și lasă totul să se usuce bine.
9. Șlefuiește, amorsează și zugrăvește.

• peretele este vertical și drept, fără să se miște vizibil la apăsare,
• pe tot conturul există chit elastic continuu, fără rosturi deschise,
• capetele șuruburilor sunt îngropate și chituite,
• rosturile sunt netede, fără fisuri, bule sau benzi ieșite,
• colțurile sunt protejate cu profile de colț, iar muchiile sunt drepte,
• ușa din perete se deschide liber și tocul este bine fixat,
• ai desenate sau fotografiate traseele și locurile ranforsărilor din perete,
• prizele și întrerupătoarele sunt conectate de electrician și nu stau față în față pe cele două fețe.