Montarea barierei de vapori

În orice locuință se produce mult vapor de apă: la gătit, la duș, la uscatul rufelor și chiar când respirăm. Aerul cald și umed tinde să iasă spre exterior. Dacă ajunge în izolație și se răcește acolo, se transformă în apă. Izolația udă izolează mai prost, lemnul căpriorilor și al grinzilor se umezește, apare mucegaiul și se degradează și plăcile de gips-carton, și profilele metalice.

Regula de bază este simplă: bariera de vapori se pune întotdeauna pe partea caldă a izolației, adică spre cameră. Niciodată între izolație și exterior, pentru că acolo ar ține umezeala prinsă în construcție.

În practică întâlnești două situații:

• bariera de vapori în alcătuirea acoperișului: folia se pune sub căpriori sau sub izolația dintre căpriori, pe pantele mansardei, și se leagă de celelalte straturi ale acoperișului,
• bariera de vapori în tavanul de gips-carton: folia se montează deasupra plăcilor de gips-carton, sub termoizolația tavanului sau a podului.

La un tavan de gips-carton, ordinea straturilor de la cameră în sus arată așa: placa de gips-carton, profilele de susținere, bariera de vapori, termoizolația și la final planșeul sau structura acoperișului. La mansarde cele două variante se întâlnesc des: tavanul drept trece în pante, iar tocmai această trecere trebuie să rămână fără întreruperi.

În limbajul de zi cu zi toate foliile se numesc „barieră de vapori”, dar între ele există diferențe importante:

• bariera de vapori clasică (din polietilenă sau cu strat reflectorizant de aluminiu) oprește aproape complet trecerea vaporilor și se potrivește la alcătuirile obișnuite cu termoizolație,
• frâna de vapori doar încetinește vaporii și lasă construcția să se usuce controlat, se alege la alcătuirile deschise la difuzie,
• folia inteligentă își schimbă permeabilitatea în funcție de umiditate: iarna protejează izolația, vara permite uscarea spre interior, se folosește des la mansarde și la renovarea caselor mai vechi.

Tipul potrivit depinde de întreaga alcătuire: ce membrană are acoperișul, ce izolație folosești și dacă acoperișul este ventilat. Dacă nu ești sigur, cere părerea unui proiectant sau a unui meseriaș cu experiență. La foliile cu strat reflectorizant, orientarea se face după instrucțiunile producătorului, de regulă cu partea lucioasă spre cameră.

Pe lângă folie, la fel de importante sunt accesoriile de sistem: benzile adezive pentru îmbinări, masticul elastic pentru racordarea la zidărie și manșetele pentru trecerea cablurilor, țevilor și corpurilor de iluminat. Folia și benzile ar trebui să fie de la același producător, ca să țină sigur împreună.

1. Se verifică stratul suport: trebuie să fie uscat, curat și fără muchii ascuțite care ar putea rupe folia.
2. Se așază termoizolația fără goluri, ca să nu apară punți termice.
3. Se împart fâșiile de folie astfel încât să rezulte cât mai puține îmbinări.
4. Se montează folia cu fața corectă spre interior, lejer, nu întinsă la maximum, și se prinde pe parcurs cu capse.
5. Fâșiile se suprapun, de obicei cu aproximativ 10 cm sau cât indică producătorul, iar fiecare îmbinare se lipește cu bandă de sistem.
6. Pe contur, folia se racordează la pereți, frontoane și pereții de mansardă cu mastic și se presează cu o șipcă sau un profil.
7. Se etanșează trecerile coșului de fum, ale țevilor și cablurilor cu manșete sau bandă.
8. Înainte de închidere se verifică totul și abia apoi se montează profilele și plăcile de gips-carton.

În practică se dovedește utilă o zonă tehnică pentru instalații: sub folie se prind șipci sau profile, iar gips-cartonul se montează sub ele. Cablurile electrice și dozele pentru corpurile de iluminat trec apoi prin acest spațiu și nu mai e nevoie să străpungi folia. Dacă pe acoperiș se fac și alte lucrări, de exemplu contrașipci sau detalii de tinichigerie, merită să fie coordonate astfel încât folia gata montată să nu fie deteriorată.

Instalația electrică din tavan o face doar un electrician autorizat ANRE. Rigipsarul și electricianul ar trebui să știe unul de celălalt dinainte, ca să nu se taie găuri în folie după ce a fost etanșată.

Cât de grea este lucrarea, și deci cât costă, depinde mai ales de numărul detaliilor de rezolvat, nu de suprafața în sine. Mai simplu este un tavan drept într-o casă nouă, cu plan regulat și puține treceri. Mai multă muncă înseamnă:

• o mansardă care combină tavanul drept cu pante, unde trebuie făcută o trecere continuă între planuri,
• multe spoturi, guri de ventilație cu recuperare de căldură sau difuzoare în tavan,
• ferestre de mansardă, coș de fum și pereți de mansardă în jurul cărora folia se croiește și se etanșează,
• o renovare cu zidărie veche și denivelată, unde racordul se etanșează mai greu,
• folii inteligente și accesorii de sistem de calitate mai bună,
• lucrul la înălțime sub coamă, care cere schelă.

Benzile și masticurile au un interval de temperatură în care lucrează. Pe ger sau pe un suport prăfuit nu se lipesc, de aceea lucrarea într-o mansardă neîncălzită se amână uneori iarna.

• Folia pe partea greșită. Este cea mai gravă greșeală, pentru că umezeala rămâne prinsă direct în construcție.
• Suprapunere fără bandă. Simpla suprapunere a fâșiilor nu etanșează, chiar dacă așa pare.
• Bandă universală ieftină. Cu timpul se dezlipește și îmbinarea nu mai etanșează.
• Lipsa racordului la zidărie. O folie doar sprijinită de perete lasă un rost continuu pe tot conturul.
• Folie străpunsă. La montarea profilelor se rupe sau se găurește ușor, iar apoi nimeni nu o mai repară.
• Găuri pentru spoturi făcute ulterior. Se întâmplă des ca electricianul să taie găuri în tavanul gata făcut, iar bariera de vapori nu mai este etanșată acolo.
• Întreruperi în colțuri și la trecerea spre pante. Exact aceste locuri sunt cele mai subestimate.

Urmările nu se văd de obicei imediat. Petele de umezeală, mucegaiul din colțuri sau facturile mai mari la încălzire apar abia după câteva sezoane, când tavanul este închis de mult, iar reparația înseamnă desfacerea lui.

Bariera de vapori trebuie verificată înainte să fie acoperită cu gips-carton sau lambriu. Mai târziu nu se mai vede. La recepție urmărește:

• folia este montată cu fața corectă spre interior, după instrucțiunile producătorului,
• toate fâșiile se suprapun și fiecare îmbinare este lipită complet, fără cute și fără margini dezlipite,
• pe contur folia este racordată la pereți și frontoane cu mastic sau bandă,
• trecerea dintre tavanul drept și pantă este continuă,
• coșul de fum, țevile și cablurile au manșete sau sunt lipite cu grijă,
• pe suprafață nu există găuri, rupturi sau străpungeri de la capse și șuruburi,
• benzile și masticurile folosite sunt din același sistem cu folia,
• la o construcție mai pretențioasă, etanșeitatea a fost verificată cu un test de etanșeitate la aer (blower-door).