Racordarea țevii la coloana de scurgere din fontă

Plasticul nu se poate lipi direct de fontă. După zeci de ani, fonta are o suprafață aspră și adesea neregulată, iar dimensiunile ei nu se potrivesc exact cu țevile din plastic. De aceea, îmbinarea este etanșată întotdeauna de o piesă de trecere elastică. Instalatorul lucrează de obicei în această ordine:

1. Verifică coloana, îi măsoară diametrul, îi evaluează starea și vede dacă la locul racordului există acces rezonabil.
2. Stabilește data intervenției cu administratorul sau cu asociația de proprietari, iar vecinii de deasupra nu folosesc scurgerea cât durează lucrarea.
3. Fixează partea de sus a coloanei cu brățări, ca fonta, care e grea, să nu se lase și să nu se deplaseze după tăiere.
4. Taie țeava sau scoate porțiunea necesară și curăță cu grijă marginile.
5. Montează piesa de trecere sau garnitura de cauciuc ori introduce o ramificație nouă din plastic între cele două capete de fontă.
6. Leagă țeava nouă cu panta corectă, o fixează și testează etanșeitatea cu apă care curge efectiv.

De ce contează ordinea? Fără verificarea inițială, instalatorul nu știe ce piesă de trecere să aducă. O tăietură nefinisată nu lasă garnitura să se așeze pe toată circumferința. Iar dacă testul lipsește, defectul iese la iveală abia după ce faianța e pusă.

Piesa potrivită depinde de problema de rezolvat: alt material, alt diametru sau un racord nou pe o coloană care merge mai departe.

• garnitura de cauciuc (manșonul de trecere fontă-plastic) se mulează pe suprafața neregulată a fontei și etanșează îmbinarea acolo unde diametrele se potrivesc aproximativ, este soluția cea mai des întâlnită în apartamente,
• reducția se folosește când un diametru mai mic, de la chiuvetă sau mașina de spălat, se leagă la unul mai mare, adesea împreună cu o garnitură,
• ramificația nouă din plastic introdusă în coloană se potrivește când trebuie legat un aparat nou și fonta e în stare bună, se taie o porțiune scurtă și se înlocuiește cu un fiting cu piese de trecere la ambele capete,
• ramificația cu șa permite racordul fără tăierea unei porțiuni, e potrivită mai degrabă pentru diametre mici și pentru o țeavă sănătoasă și dreaptă.

Merită să te gândești și la accesorii. O piesă de curățire și o ușiță de vizitare în faianță permit verificarea sau desfundarea coloanei mai târziu, fără spart. La mașina de spălat rufe sau vase ajută un racord cu sifon sau cu clapetă antiretur, care separă aparatul de mirosurile din coloană.

Aceeași denumire de lucrare poate însemna în practică o intervenție scurtă, de rutină, sau una lungă și dificilă. Volumul de muncă depinde de obicei de:

• acces, o coloană liberă într-un ghenă cu ușiță e mai simplă decât o țeavă zidită în miezul băii,
• starea fontei, la tăiere se descoperă uneori că țeava e îngustată de depuneri sau ruginită de tot,
• numărul de racorduri, un singur aparat e altă poveste decât o baie întreagă cu vas de toaletă, cadă și chiuvetă,
• diametrul țevii, legarea vasului de toaletă la coloana principală e mai pretențioasă decât o scurgere mică de chiuvetă,
• momentul intervenției, o montare programată din timp decurge mai liniștit decât o intervenție de urgență când curge apa.

Pentru un singur aparat și cu acces bun, lucrarea se rezolvă de obicei dintr-o singură vizită, în câteva ore. Volumul exact se poate stabili însă sigur doar după ce instalatorul vede coloana.

Într-un bloc, coloana de scurgere este parte comună a clădirii, nu a apartamentului tău. Înainte de orice intervenție, anunță administratorul sau asociația de proprietari. Ei stabilesc ziua, îi anunță pe vecini și uneori au preferințe privind materialele sau firma care lucrează pe instalațiile comune.

O observație importantă despre material: în unele blocuri coloana nu este din fontă, ci din azbociment. Este gri, mai ușoară și sună altfel când bați în ea. Într-o astfel de țeavă nu tăia și nu da găuri. Lucrul cu azbest este treaba exclusivă a unei firme specializate în îndepărtarea lui, cu echipament de protecție adecvat.

Majoritatea problemelor au o cauză comună: grabă în locul nepotrivit. În practică se întâmplă des ca:

• îmbinarea să fie etanșată cu silicon sau bandă în loc de o piesă de trecere corectă, iar după un timp începe să curgă și să miroasă,
• marginile tăieturii să rămână aspre și garnitura să nu se așeze pe toată circumferința,
• țeava orizontală să nu aibă pantă suficientă, apa gâlgâie, curge încet și lasă depuneri, de obicei se recomandă o pantă de aproximativ 2 până la 3 %,
• traseul să aibă prea multe coturi sau să fie prea lung, ceea ce crește riscul de înfundare, mai ales la vasul de toaletă,
• țeava nouă să fie legată la o fontă ruginită, care crapă curând lângă îmbinarea nouă,
• coloana de deasupra tăieturii să nu fie fixată, iar în timpul lucrului să se slăbească îmbinările vechi de la etajul de sus.

Dacă fonta e în stare proastă, e mai înțelept să înlocuiești toată porțiunea sau să discuți cu asociația despre schimbarea coloanei în tot blocul, decât să revii mereu la aceeași îmbinare.

Înainte ca țeava să fie acoperită cu faianță sau cu un perete de rigips, parcurge împreună cu instalatorul aceste puncte:

• îmbinarea fontă-plastic rămâne uscată și după ce lași apa să curgă mai mult timp,
• la tragerea apei la toaletă și la golirea unei căzi sau chiuvete pline nu picură și nu curge nimic,
• apa se scurge continuu, fără gâlgâit și fără să urce înapoi în alte obiecte sanitare,
• în jurul îmbinării nu se simte miros de canalizare,
• țeava nouă este prinsă cu brățări și nu se mișcă,
• porțiunile orizontale au o pantă vizibilă spre coloană,
• la îmbinare a rămas acces printr-o piesă de curățire sau o ușiță de vizitare,
• administratorul știe de intervenție, iar vecinii pot folosi din nou scurgerea normal.