Montaj parchet laminat

„Flotant” descrie modul de montaj, nu materialul. Cel mai des se montează așa parchetul laminat, dar la fel se pun și parchetul stratificat din lemn, vinylul cu click sau plutea. Pașii sunt asemănători, diferențele apar la detalii:

• Parchetul laminat are un miez din fibre de lemn presate și un strat decorativ imprimat. De obicei are o grosime între 7 și 12 mm. Rezistența la uzură este dată de clasa de abraziune (AC). Pe hol se alege de regulă o clasă mai mare, în dormitor ajunge una mai mică. Laminatul nu suportă apa, mai ales la îmbinări.
• Parchetul stratificat din lemn are stratul de sus din lemn adevărat. E mai gros, mai greu și mai sensibil la umezeală și la soare. În schimb, dacă stratul de lemn e suficient de gros, se poate șlefui.
• Vinylul cu click e mai subțire și rezistent la apă, deci merge și în bucătărie sau pe un hol mai umed. Pentru că e subțire, se vede pe el orice denivelare a suportului.
• Plutea e caldă și moale sub picioare, dar mobila grea lasă mai ușor urme în ea.

Gândește-te și la înălțime. Pardoseala împreună cu folia ridică nivelul cu câțiva milimetri, uneori cu peste un centimetru. Dacă ușile nu au rezervă jos, trebuie scurtate. Dacă laminatul se întâlnește cu gresia, înălțimea hotărăște ce profil de trecere folosești.

Cele mai multe probleme ale unei pardoseli flotante apar dedesubt, nu deasupra. Suportul trebuie să fie:

• uscat: o șapă nouă are nevoie de timp să se usuce, iar umiditatea ei se măsoară înainte de montaj; valorile limită le dă producătorul pardoselii,
• solid: nu are voie să se sfărâme sau să cedeze sub pas,
• plan: de regulă se acceptă o abatere de aproximativ 2 mm pe 2 m, la vinyl adesea mai puțin.

Mocheta, linoleumul și resturile de adeziv se scot. Denivelările mai mari se șlefuiesc sau se corectează cu șapă autonivelantă, iar un suport prăfos și absorbant se amorsează. Pe beton și pe șapă se pune o barieră de vapori, adică folie PE cu suprapuneri lipite cu bandă, iar peste ea folia de sub parchet. Există și folii care au bariera de vapori încorporată. Pe un suport din lemn de obicei nu se pune barieră de vapori, dar urmează instrucțiunile producătorului.

Folia de sub parchet atenuează zgomotul pașilor și preia mici denivelări. Mai groasă și mai moale nu înseamnă automat mai bună: o folie prea moale lasă lamelele să se miște, iar îmbinările cedează mai repede. La încălzirea în pardoseală ai nevoie de o folie cu rezistență termică mică, aprobată explicit de producător pentru asta. Într-un bloc, o folie bună e și o formă de respect față de vecinii de dedesubt.

Pachetele cu lamele se lasă de regulă cel puțin 48 de ore în camera în care se montează, ca să preia temperatura și umiditatea de acolo. Apoi se face planul de așezare. Lamelele merg de obicei de-a lungul peretelui mai lung sau în direcția luminii care vine de la fereastră. Îmbinările din rândurile vecine se decalează cu cel puțin 30 cm, iar ultimul rând nu trebuie să iasă prea îngust. De aceea, lățimea primului rând se ajustează des.

Primul rând se pune cu partea cu canal spre perete, cu pene de dilatație care păstrează un rost de aproximativ 10 mm față de pereți, tocuri, țevi și alte obstacole fixe. Lamelele se prind întâi pe latura scurtă, apoi tot rândul se îmbină pe lungime. În dreptul țevilor de la calorifere se dau găuri mai mari decât țeava, iar bucata decupată se pune la loc și se lipește. Tocurile ușilor se taie de obicei la bază, ca lamela să intre sub ele.

Pe suprafețe mari, pe holuri lungi și în dreptul ușilor dintre camere, pardoseala se împarte adesea cu un profil de dilatație. Unde e nevoie de el spune producătorul. La final se scot penele și se montează plintele și profilele de trecere.

Montajul merge repede într-o cameră goală, dreptunghiulară, cu șapă plană și uscată și cu așezare dreaptă. Mai mult timp și mai multă îndemânare cer:

• un suport denivelat sau umed, care trebuie întâi reparat,
• demontarea pardoselii vechi și evacuarea molozului,
• multe colțuri, nișe, țevi și tocuri,
• montajul în model, de exemplu în spic (herringbone),
• treptele, care se îmbracă cu profile separate,
• încălzirea în pardoseală, care trebuie pornită și oprită după instrucțiuni înainte de montaj,
• o cameră mobilată, din care trebuie mutate lucrurile.

• Lipsa rostului de dilatație. Un parchet împins până în perete se umflă când se schimbă umiditatea. La fel îl blochează o mobilă de bucătărie înșurubată prin lamele sau o plintă bătută în pardoseală în loc de perete.
• Rost umplut. Rostul de dilatație nu se umple cu silicon sau chit. Rămâne liber și acoperit de plintă.
• Suport denivelat. Deasupra golurilor lamelele se lasă, scârțâie și îmbinările crapă.
• Fără barieră de vapori pe beton sau montaj pe o șapă care nu s-a uscat.
• Laminat în baie. Laminatul obișnuit nu are ce căuta în spații ude. Dacă vrei aspect de lemn în baie, mai potrivite sunt vinylul rezistent la apă sau gresia.
• Îmbinări neînchise complet. O fantă mică se mărește în timp și se umple de murdărie.

Dacă ai un suport plan și uscat și o cameră obișnuită, poți monta singur parchetul. Îți trebuie un fierăstrău pentru laminat, ruletă, echer, pene de dilatație, un tampon de batere și o cheie de tras pentru ultimul rând. Citește întâi instrucțiunile producătorului, pentru că sistemele de îmbinare diferă de la o marcă la alta.

1. Lasă pachetele cel puțin 48 de ore în cameră.
2. Scoate pardoseala veche, aspiră și verifică planeitatea cu un dreptar lung.
3. Întinde bariera de vapori cu suprapuneri și lipește îmbinările cu bandă.
4. Pune folia de sub parchet cap la cap, fără suprapuneri.
5. Măsoară camera și stabilește lățimea primului și a ultimului rând.
6. Montează primul rând cu pene la perete.
7. Îmbină următoarele rânduri cu îmbinările decalate cu cel puțin 30 cm; bucata rămasă la capătul unui rând folosește-o la începutul celui următor.
8. Decupează găurile pentru țevi și taie tocurile la bază.
9. Taie ultimul rând pe măsură, păstrând rostul de dilatație, și strânge-l cu cheia de tras.
10. Scoate penele, fixează plintele în perete și montează profilele de trecere.

Dacă trebuie mutat un calorifer sau schimbate țevi sub pardoseală, aceasta nu mai e o lucrare pentru amatori și se face de un instalator.

• pardoseala nu se lasă și nu scârțâie când calci pe ea,
• îmbinările sunt închise, fără fante vizibile și fără diferențe de nivel,
• îmbinările din rândurile vecine sunt decalate și modelul arată uniform,
• de-a lungul pereților, țevilor și tocurilor există rost de dilatație, iar pardoseala nu se sprijină nicăieri de un obstacol fix,
• plintele sunt prinse de perete, nu de pardoseală,
• profilele de trecere și de dilatație sunt fixe și nu te împiedici de ele,
• ușile se deschid fără să frece,
• ți-au rămas câteva lamele de rezervă și instrucțiunile de întreținere.