Demolare zidărie din cărămidă plină sau aparentă

Zidăria din cărămidă plină se găsește în casele vechi și în multe blocuri construite înainte de anii '70, atât la pereții despărțitori, cât și la cei de rezistență. Pereții despărțitori au de obicei în jur de 100 până la 150 mm. Pereții portanți și cei exteriori au frecvent 300 până la 450 mm sau mai mult. Cărămizile sunt legate cu mortar de var sau de var și ciment. Mortarul vechi de var se sfărâmă adesea ușor. Cel de ciment ține strâns și încetinește mult lucrul.

Zidăria aparentă este făcută din cărămidă de fațadă sau clinker, lăsată la vedere. O vezi pe fațade, în interior ca element decorativ sau în clădiri vechi. La demolare urmărești de multe ori două lucruri deodată: scoți o porțiune și nu strici porțiunea vecină, care rămâne la vedere. Dacă vrei să refolosești cărămizile, zidăria se desface manual, bucată cu bucată, iar cărămizile se curăță de mortar.

Prima întrebare nu e cum demolezi, ci ce ține peretele. Chiar și un perete care pare banal poate rigidiza pereții din jur într-o casă veche sau poate prelua, după ani de zile, o parte din greutatea planșeului. Într-un bloc, un perete din cărămidă plină poate susține etajele de deasupra. De aceea, înainte de a demola zidărie plină, are sens să chemi un inginer structurist. El îți spune dacă peretele este de rezistență, dacă planșeul trebuie sprijinit provizoriu în timpul lucrului și ce buiandrug trebuie montat deasupra noului gol.

În apartament merită să întrebi administratorul dacă asociația de proprietari are planurile vechi ale blocului. Din ele afli mai ușor pe unde trec instalațiile comune și cum este alcătuită structura. Tot de la administrator afli orele de liniște din regulamentul blocului, ca să programezi zilele zgomotoase fără conflicte cu vecinii.

1. Evaluarea peretelui și obținerea recomandărilor scrise ale inginerului structurist.
2. Verificarea instalațiilor din perete: electricitate, apă, canalizare, canale de ventilație, gaz. Oprirea și deconectarea le face un specialist: partea electrică un electrician autorizat ANRE, gazul un instalator autorizat pentru gaze.
3. Golirea camerei, acoperirea pardoselii, ferestrelor și ușilor cu folie și separarea zonei de lucru de restul locuinței.
4. La un perete de rezistență, montarea popilor provizorii sub planșeu, după indicațiile inginerului.
5. La un gol într-un perete de rezistență, mai întâi se taie locașul și se montează noul buiandrug, abia apoi se demolează zidăria de sub el.
6. Demolarea de sus în jos, în straturi, cu urmărirea permanentă a zidăriei rămase.
7. Sortarea molozului pe loc: cărămida și mortarul separat, metalul, lemnul și plasticul separat.
8. Curățarea glafurilor, a racordurilor cu tavanul și pardoseala și evacuarea deșeurilor.

Dacă simți miros de gaz în timpul lucrului, oprește imediat lucrul. Nu folosi aparate electrice și nu aprinde nimic. Aerisește, ieși din încăpere și sună la 112 sau la dispeceratul de urgență al distribuitorului de gaze.

Demolarea manuală, cu ciocan rotopercutor, daltă și fierăstrău pentru zidărie, este obișnuită în apartamente și case. E mai precisă, zguduie mai puțin structura și permite păstrarea unei părți din zidărie sau a cărămizilor aparente. În schimb e mai lentă și solicitantă fizic.

Demolarea mecanizată, cu ciocane hidraulice sau roboți mici de demolare, se potrivește la pereții groși exteriori și de rezistență, la suprafețe mari sau acolo unde nu se poate lucra manual. E mai rapidă, dar mai zgomotoasă și produce vibrații care pot afecta elementele din jur. În practică metodele se combină des: utilajul scoate grosul, iar marginile și racordurile se finisează manual. Pentru muchii drepte și curate ale golului, zidăria se taie mai întâi cu disc diamantat sau cu fir diamantat.

Orice metodă face mult praf. Udarea, aspirarea, masca de protecție, ochelarii și casca fac parte din echipamentul obișnuit, nu sunt un lux.

• Grosimea și rolul peretelui: un perete despărțitor subțire, neîncărcat, e simplu. Un perete gros de rezistență, cu popi și buiandrug, e mult mai complicat.
• Duritatea mortarului: mortarul de var friabil se desface ușor, cel dur de ciment încetinește lucrul.
• Păstrarea cărămizilor: desfacerea atentă a zidăriei aparente durează mai mult decât o demolare obișnuită.
• Accesul: un etaj superior fără lift, o scară îngustă sau lipsa locului pentru container prelungesc căratul molozului.
• Cantitatea de moloz: un metru cub de zidărie plină dă aproximativ o tonă și jumătate până la aproape două tone de deșeuri, iar după spargere ocupă mai mult loc decât în perete.
• Surprize ascunse: instalații îngropate, tocuri metalice înglobate în beton sau grinzi metalice în zidărie adaugă muncă.
• Locuința ocupată: într-o clădire locuită trebuie respectate orele de liniște și protejat mai bine tot ce e în jur.

• Demolarea fără inginer structurist, pe motiv că peretele e subțire. Urmarea pot fi fisuri, săgeți în planșeu sau stricăciuni la apartamentele vecine.
• Containerul prea mic. Cărămida plină e grea, iar containerul se umple mai repede decât te aștepți. Calculează cu rezervă.
• Molozul aruncat la gunoiul menajer. Deșeurile din construcții și demolări merg la un punct de colectare, la o stație de reciclare sau într-un container închiriat de la o firmă de salubrizare care le transportă conform regulilor.
• Alegerea firmei doar după preț. Verifică experiența, recomandările și asigurarea de răspundere civilă pentru eventualele pagube.

La recepție merită să treci prin aceste puncte:

• zidăria este îndepărtată în limitele stabilite, iar muchiile golului sunt drepte și stabile,
• pereții din jur, tavanul și pardoseala nu au fisuri noi sau deformări,
• buiandrugul este montat după indicațiile inginerului, iar popii provizorii au fost scoși abia la termenul stabilit,
• instalațiile din zonă sunt protejate, închise sau reconectate de un specialist,
• zidăria aparentă învecinată nu este deteriorată,
• molozul este evacuat și ai un document care arată unde a fost predat,
• spațiul este curățat și pregătit pentru lucrările următoare.