Demolarea plăcii din beton armat de până la 12 cm

Betonul suportă bine compresiunea, iar oțelul suportă bine întinderea. Împreună formează un ansamblu solid, care ține laolaltă chiar și după ce betonul s-a spart. De aceea betonul armat nu se demolează doar cu ciocanul. Betonul se sfărâmă în bucăți, dar barele de armătură rămân legate în plasă și trebuie tăiate pe rând. Rezultă două tipuri de deșeuri: moloz de beton și fier.

O grosime de până la 12 cm intră în categoria plăcilor subțiri. În practică, o astfel de placă se poate sparge de obicei cu un ciocan demolator manual, fără utilaje mari. Chiar și așa, lucrarea rămâne grea, zgomotoasă și cu mult praf, iar înainte de a începe trebuie să fie clar ce rol are placa în construcție.

Întrebarea esențială este: placa este portantă? O placă turnată direct pe pământ, în garaj, de regulă nu susține nimic. Un planșeu, un balcon sau o placă pe care stau pereți despărțitori fac însă parte din structura de rezistență. În acest caz, modul de lucru îl stabilește un inginer structurist. El spune dacă și cum trebuie sprijinită provizoriu construcția cu popi și în ce ordine se poate sparge.

• Apartamente: într-un bloc, vorbește din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari. Planșeul și plăcile sunt adesea părți comune ale clădirii, iar zgomotul afectează toți vecinii.
• Instalații: află ce trece prin placă sau pe sub ea. Curentul, apa și gazul trebuie întrerupte în zona de lucru. Deconectarea și modificarea instalației electrice le face doar un electrician autorizat ANRE, iar intervențiile la gaz doar un instalator autorizat pentru gaze.
• Straturi vechi: la pardoselile vechi se găsesc uneori plăci sau adezivi care conțin azbest. Dacă ai o bănuială, cere o analiză. Îndepărtarea azbestului se face numai de o firmă specializată.

Dacă în timpul spargerii se avariază totuși conducta de gaz, oprește imediat lucrul, nu folosi aparate electrice și nu aprinde nimic, aerisește, ieși din încăpere și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaz sau la 112.

1. Marcarea suprafeței care se îndepărtează și verificarea grosimii plăcii printr-un sondaj sau o carotă.
2. Montarea sprijinirilor la placa portantă, conform indicațiilor inginerului structurist.
3. Izolarea zonei de lucru cu folie, acoperirea ferestrelor, ușilor și gurilor de ventilație.
4. Tăierea marginii plăcii cu disc diamantat, ca spargerea să nu se transmită în partea care rămâne.
5. Spargerea betonului cu ciocanul demolator pe câmpuri mici, de la marginea liberă spre interior.
6. Tăierea barelor de armătură descoperite cu polizorul unghiular sau cu foarfeca hidraulică.
7. Evacuarea și sortarea deșeurilor pe parcurs: betonul separat, fierul separat.
8. Curățarea muchiilor și pregătirea suportului pentru stratul următor.

Când o parte din placă rămâne, de exemplu la un gol pentru scară sau pentru o țeavă de canalizare, merită ca marginea să fie tăiată de fiecare dată înainte de spargere. Fără tăietură, fisurile se întind ușor și în restul plăcii.

La o placă de până la 12 cm se folosește de obicei ciocanul demolator electric manual. Este potrivit în apartamente, pivnițe și pe suprafețe mici, unde nu încape un utilaj și unde trebuie lucrat precis și cu vibrații reduse.

Demolarea cu utilaj, cu ciocan montat pe un miniexcavator, are sens la suprafețe mai mari în exterior, de exemplu la o terasă sau la pardoseala unui garaj mare. Merge mai repede, dar are nevoie de acces pentru utilaj și produce vibrații mai puternice.

Tăierea cu disc diamantat se potrivește acolo unde e nevoie de o muchie curată sau unde nu ai voie să zdruncini prea mult, de exemplu la decuparea unui gol în planșeu. Placa se poate tăia și în blocuri întregi, care apoi se scot fără să fie sparte. Tăierea cu apă reduce totodată mult praful.

Dificultatea, deci și timpul și costul lucrării, depind mai ales de aceste lucruri:

• Cantitatea de armătură: o plasă deasă sau bare groase încetinesc lucrul mai mult decât betonul în sine.
• Calitatea betonului: un beton vechi, care se fărâmițează, se sparge mai ușor, iar un beton dur cere mai mult timp și scule mai puternice.
• Accesul: lucrul în pivniță, la etaj sau într-un spațiu îngust înseamnă muncă manuală și cărat molozul cu mâna.
• Planșeul: sprijinirea, lucrul atent de deasupra și protejarea încăperii de dedesubt prelungesc intervenția.
• Deșeurile: încărcarea, transportul și predarea betonului la reciclare sau la un depozit de deșeuri din construcții reprezintă o parte mare din muncă. Fierul se poate preda la un centru de colectare a metalelor.
• Vecinătatea: o casă locuită, vecini după perete și ore limitate pentru lucrări zgomotoase înseamnă un ritm mai lent.

• Spargerea fără să știi dacă placa e portantă. La un planșeu sau la un balcon, asta se poate încheia cu prăbușirea unei părți din structură.
• Armătura subestimată. Fără scule de tăiat oțelul, lucrul se blochează, iar barele smulg cu ele și betonul din jur.
• Lipsa tăieturii la margine. Fisurile trec în partea de placă ce trebuia să rămână.
• Vibrații puternice lângă alte elemente. Pot crăpa tencuiala, faianța vecinilor sau pot deteriora instalațiile.
• Praf fără protecție. Praful de beton conține cuarț, care afectează plămânii. Sunt necesare mască de protecție FFP3, ochelari, antifoane și mănuși.
• Deșeuri amestecate. Betonul amestecat cu plastic, lemn și fier se predă mai greu la reciclare.

• placa este îndepărtată pe suprafața stabilită, iar muchiile sunt drepte și compacte,
• în partea de placă rămasă nu au apărut fisuri noi,
• armătura de la margini este tăiată sau lăsată așa cum a indicat inginerul structurist,
• pereții, tencuiala și instalațiile din jur nu sunt deteriorate,
• la placa portantă, sprijinirile au rămas pe loc până când inginerul decide scoaterea lor,
• deșeurile sunt transportate și ai un document care arată unde au fost predate,
• spațiul este curățat de moloz și praf și pregătit pentru lucrările următoare.