Demolarea peretelui de mascare a coloanelor din WC

În apartamentele mai vechi, mai ales în blocurile din panouri, acest perete face parte din ghena băii sau a fost zidit ulterior de cineva. Rolul lui este mai ales estetic: ascunde țevile și pe el se poate pune faianță. Problema apare când trebuie să ajungi la instalații. În spatele lui se află de obicei, pe lângă coloane, robinetele principale de apă, apometrele și uneori și cabluri electrice.

Motivele obișnuite pentru demolare sunt acestea:

• asociația de proprietari pregătește schimbarea coloanelor și firma are nevoie de acces liber la țevi,
• refaci baia sau WC-ul și muți obiectele sanitare,
• peretele este îmbibat cu apă, mucegăit sau s-au cuibărit insecte în el,
• construcția veche s-a desprins și există riscul să cadă o bucată singură.

De multe ori lucrarea se face împreună cu desfacerea faianței și a gresiei sau cu demontarea căzii. Dacă planifici totul deodată, molozul se scoate o singură dată, iar instalațiile noi se pot pregăti fără alte spargeri.

1. Stabilirea datei cu administratorul. Coloanele sunt parte comună a blocului, așa că ziua lucrării se stabilește cu administratorul sau cu asociația de proprietari. Dacă trebuie oprită apa pe toată coloana, o face administratorul, iar vecinii trebuie anunțați din timp.
2. Pregătirea spațiului. Se demontează vasul de WC, eventual chiuveta și faianța de pe perete. Pardoseala și ușa se acoperă, iar deschiderile spre celelalte camere se etanșează cu folie împotriva prafului.
3. Verificarea materialului și a instalațiilor. Peretele se deschide atent într-un loc mic, ca să se vadă din ce este făcut și ce anume se află în spatele lui. Abia apoi se alege scula potrivită.
4. Demolarea propriu-zisă. Peretele se desface treptat, de sus în jos, în bucăți mici. La cărămidă se folosesc dalta și un ciocan rotopercutor ușor, cu lovitură slabă, iar la rigips sau lemn ajung cutterul, fierăstrăul și o rangă. Lângă țevi se lucrează manual, nu cu ciocanul de demolare la putere maximă.
5. Scoaterea și transportul molozului. Deșeurile se pun în saci rezistenți și se duc la un punct care primește deșeuri din construcții. Molozul nu se aruncă în containerele de gunoi menajer ale blocului.
6. Curățenia și verificarea. Spațiul se aspiră și se verifică starea țevilor, a robinetelor și a pereților din jur, ca să poată urma lucrările următoare.

Materialul peretelui hotărăște cât praf și cât moloz rezultă și cât de atent trebuie lucrat.

• Cărămida apare des în blocurile din zidărie. Demolarea face mult praf, molozul este mai mult, iar lângă țevi se lucrează bucată cu bucată.
• BCA-ul se taie și se sparge destul de ușor, dar se lipește bine de mortar, așa că marginile trebuie curățate.
• PAL-ul, placa melaminată sau lemnul se desfac de obicei pe bucăți, fără mult praf.
• Rigipsul pe profile metalice se demontează ușor: plăcile se taie, iar profilele se deșurubează.

Un caz aparte sunt blocurile vechi în care coloana de canalizare poate fi din azbociment. O astfel de țeavă nu se taie, nu se rupe și nu se șlefuiește. Dacă bănuiești că este azbest, oprește lucrarea și cere o evaluare a materialului. Îndepărtarea lui o poate face doar o firmă specializată, cu dreptul de a lucra cu azbest.

Cât de grea este lucrarea, și deci cât de scumpă, depinde mai ales de:

• materialul peretelui, un perete zidit dă mai mult de lucru decât o carcasă ușoară,
• dacă peretele este legat de zidăria din jur sau stă separat,
• numărul și starea instalațiilor din spate, țevile vechi ruginite cer multă atenție,
• mărimea încăperii, într-un WC mic e greu de manevrat și scula, și molozul,
• etajul și existența liftului, pentru că molozul trebuie coborât,
• dacă ai eliberat și ai demontat singur obiectele sanitare sau o face echipa.

Dacă se descoperă că instalațiile intră mai adânc în perete, poate fi nevoie să se spargă parțial și zidăria din jur. E bine să discuți varianta asta cu echipa încă de la început.

Peretele de mascare de obicei nu este de rezistență, dar asta trebuie verificat înainte de demolare, mai ales dacă nu e clar cum a fost construită baia. La orice îndoială legată de rezistență, decizia o ia un inginer structurist.

În spatele peretelui pot exista și cabluri electrice. Deconectarea și orice modificare la instalația electrică le face doar un electrician autorizat ANRE. Dacă prin ghenă trece și o țeavă de gaz, aceasta nu se lovește și nu se umblă la ea. Dacă simți miros de gaz, oprește imediat lucrul, aerisește, nu acționa întrerupătoare, ieși din apartament și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaz sau la 112.

Gândește-te și la ce urmează. Noua mascare trebuie să lase acces la robinete și apometre, de obicei printr-o ușiță de vizitare. În unele blocuri ghena de instalații are și rol la protecția împotriva incendiilor, așa că soluția nouă merită discutată cu administratorul.

• demolarea pe nevăzute, fără să afli ce se află în spatele peretelui, cu riscul unei țevi găurite sau crăpate,
• folosirea unui ciocan de demolare puternic chiar lângă coloane vechi, care nu suportă vibrațiile,
• începerea lucrării fără să anunți administratorul, astfel încât nimeni nu poate opri apa dacă se strică ceva,
• subestimarea molozului, chiar și un perete mic de cărămidă umple mulți saci,
• demolarea fără un plan pentru noua mascare și pentru locul ușițelor de vizitare.

• peretele este îndepărtat cât s-a stabilit, iar marginile pereților sunt curățate de resturi de mortar,
• coloanele, ramificațiile și fitingurile nu au fisuri, zgârieturi adânci sau îmbinări slăbite,
• după repornirea apei nu picură nicăieri și canalizarea nu are scurgeri,
• robinetele de apă și apometrele sunt intacte și se pot manevra,
• cablurile electrice din ghenă sunt nedeteriorate sau au fost izolate în siguranță de electrician,
• molozul a fost scos și transportat, iar în spațiile comune ale blocului nu a rămas mizerie,
• încăperea este aspirată și pregătită pentru lucrările următoare.