Perete de gips-carton Habito/Diamant (rezistență mărită)

Ambele sunt plăci cu rezistență mărită, dar fiecare se potrivește la altceva.

• Habito e gândită în primul rând pentru greutăți agățate. Potrivit producătorului, un șurub montat corect direct în placă ține aproximativ până la 20 kg, fără diblu. Se potrivește în bucătărie, sufragerie, dressing sau birou,
• Diamant se alege mai ales pentru suprafața dură și pentru izolarea fonică mai bună între camere. E potrivită acolo unde peretele primește lovituri și unde contează liniștea, de exemplu între dormitor și living sau într-un birou.

De ce nu ajunge o placă obișnuită? În gips-cartonul standard poți agăța un corp greu doar cu dibluri speciale pentru pereți goi sau într-o întăritură pusă din timp în structură. La placa dură, greutatea se distribuie în miez, așa că ai mai multă libertate în alegerea locului. Pentru lucruri foarte grele, cum sunt vasul de WC suspendat, chiuveta sau o bibliotecă masivă, se prevede oricum un cadru de montaj sau o structură întărită.

Pașii seamănă cu cei de la un perete clasic de gips-carton. Plăcile dure însă nu iartă imprecizia și cer alte șuruburi și alte scule.

1. Se măsoară locul peretelui, se trasează poziția pe pardoseală, tavan și pereți și se notează unde vin ușa, instalațiile și obiectele care vor fi agățate.
2. Se montează profilele de contur pe pardoseală și tavan, cu bandă de etanșare dedesubt pentru izolarea fonică, și se ancorează într-un suport solid.
3. Se introduc profilele verticale la distanța indicată de producător, de obicei în jur de 60 cm, și se verifică să fie perfect verticale și în același plan.
4. La ușă se folosesc profile întărite, eventual cu inserție de lemn, ca tocul să nu se miște la închidere.
5. Se pregătesc traseele pentru instalații. Instalația electrică din perete o conectează și o predă doar un electrician autorizat ANRE.
6. Se placează o față, se pune vata minerală, apoi se placează cealaltă față. Plăcile se prind cu șuruburi autoforante pentru plăci dure, la distanțele din instrucțiunile producătorului, cu îmbinările decalate față de cealaltă parte.
7. Se chituiesc îmbinările cu bandă de armare, se montează profilele de colț, se șlefuiește și se pregătește suprafața pentru amorsă și vopsea sau pentru faianță.

La aceeași suprafață, doi pereți pot diferi mult ca efort. Contează mai ales:

• înălțimea camerei, pentru că la pereți înalți e nevoie de profile mai groase și de lucru pe schelă,
• numărul de uși, colțuri, nișe și racordări la pereți strâmbi sau înclinați,
• câte straturi de plăci are fiecare față și cât de bună trebuie să fie izolarea fonică,
• câte trasee, doze și treceri trebuie lăsate în perete,
• calitatea cerută a suprafeței: un perete bătut de lumină laterală sau vopsit cu vopsea lucioasă cere o chituire mai atentă,
• accesul la șantier, căratul plăcilor grele la etaj și lucrul într-un apartament locuit.

Mai trebuie știut că plăcile cu rezistență mărită sunt mai grele și se taie mai greu. Montajul durează de obicei mai mult decât la gips-cartonul obișnuit.

O placă mai scumpă nu garantează singură un perete solid. În practică se întâmplă des ca problema să nu fie materialul, ci detaliile de montaj.

• șuruburi obișnuite în placă dură: nu intră, rup cartonul sau rămân ieșite în afară. E nevoie de șuruburile recomandate pentru tipul respectiv de placă,
• șuruburi sau profile prea rare: peretele se îndoaie sub greutate și crapă la îmbinări,
• structură imprecisă: profilele strâmbe nu se îndreaptă cu placa, iar diferența se vede la chituire și la corpurile agățate,
• piese amestecate din sisteme diferite: producătorul garantează performanțele doar pentru sistemul lui complet, iar la amestecare ele nu mai sunt valabile,
• lipsa întăriturii la ușă: tocul se slăbește în timp și apar fisuri în jurul lui,
• un singur punct prea încărcat: și Habito are limite. Un obiect greu se prinde în mai multe șuruburi sau pe o șină care împarte greutatea.

La recepție, cere să vezi ce plăci și ce șuruburi s-au folosit și privește peretele în lumină laterală.

• peretele e vertical și drept, iar un dreptar pus în mai multe direcții nu lasă goluri vizibile,
• pe plăci se vede marcajul tipului sau ai avizul de însoțire a mărfii,
• îmbinările și colțurile sunt chituite fără fisuri, bule sau benzi vizibile,
• capetele șuruburilor sunt îngropate puțin sub suprafață și nu au rupt cartonul,
• ușa se închide ușor, iar tocul nu se mișcă atunci când o trântești,
• racordul la tavan și la pereți e etanșat elastic, fără rosturi deschise,
• dozele și ieșirile sunt la locurile stabilite, iar electricianul ți-a predat documentele lucrării, dacă s-a făcut instalație electrică nouă,
• ai notat pe unde trec instalațiile și unde sunt profilele, ca să nu deteriorezi nimic când dai găuri.