Tencuială fină var-ciment (Feinputz)

Amestecul conține var, ciment și nisip foarte fin. Varul dă tencuielii elasticitate și o face permeabilă la vapori, adică peretele „respiră”. Cimentul aduce rezistență. Granulația este fină, de obicei în jur de jumătate de milimetru, iar stratul este subțire, în mod obișnuit de câțiva milimetri, după indicațiile producătorului. De aceea tencuiala fină nu corectează denivelări mari. Asta e treaba tencuielii de bază de dedesubt.

Atenție la confuzii. Prin „stuc” se înțeleg uneori și cornișele, rozetele și ornamentele decorative de pe tavan. Aceea este o lucrare separată, de stucatură. Aici e vorba de stratul fin obișnuit, aplicat pe toată suprafața peretelui sau a tavanului.

În România, la interior se folosește des gletul de ipsos. Tencuiala fină var-ciment are avantaje acolo unde contează respirabilitatea și rezistența la umezeală: pereți vechi din cărămidă, camere mai umede, holuri și beciuri ventilate.

Tencuiala fină pentru interior e potrivită pentru camere de locuit, holuri, bucătării și, cu o ventilare bună, chiar pentru băi. Contează să fie netedă, cu aspect uniform și cu aderență bună pentru vopsea. În baie, în zonele unde stropește apa, locul ei îl iau faianța sau o hidroizolație în strat subțire. Tinciul singur nu este impermeabil.

Tencuiala fină pentru exterior trebuie să reziste la ploaie, îngheț și soare. Se folosește un amestec pe care producătorul îl marchează clar pentru exterior. Lucrul pe fațadă e mai pretențios: e nevoie de schelă, de vreme potrivită și de atenție la detaliile de la ferestre, glafuri și soclu.

1. Verifică suportul: tencuiala de bază trebuie să fie solidă, uscată, fără praf și suficient de maturată. Ca regulă orientativă se spune aproximativ o zi pentru fiecare milimetru de grosime, dar timpul exact îl dă producătorul.
2. La tencuiala veche, ciocănește și îndepărtează părțile desprinse, curăță vopselele vechi și petele de grăsime, repară fisurile.
3. Umezește sau amorsează suportul, ca să nu absoarbă prea repede apa din tencuiala proaspătă.
4. Acoperă ferestrele, pardoseala și instalațiile, iar la exterior montează și asigură schela.
5. Prepară amestecul după instrucțiunile de pe sac, mereu cu aceeași cantitate de apă la sac.
6. Aplică un strat subțire cu gletiera de inox, manual sau cu mașina de tencuit.
7. După ce suprafața a început să tragă, drișcuiește cu drișca cu burete sau cu pâslă până obții un aspect uniform.
8. Protejează tencuiala proaspătă de soare direct, curent, îngheț și ploaie până se maturează.

Aplicarea manuală se potrivește la suprafețe mai mici, la case vechi și acolo unde sunt multe colțuri și goluri. Aplicarea mecanizată e mai rapidă și mai avantajoasă pe suprafețe mari și drepte, la construcții noi. Finisajul se face însă tot manual, prin drișcuire.

Tencuiala fină se aplică pe tencuieli minerale de bază, adică var-ciment sau pe bază de var. Pe zidărie din cărămidă cu tencuială de bază este cazul cel mai simplu. BCA-ul absoarbe foarte mult apă, așa că amorsa este obligatorie. La îmbinarea unor materiale diferite, de exemplu cărămidă și centura de beton, se înglobează în tencuiala de bază o plasă din fibră de sticlă, ca să nu apară mai târziu o fisură. Betonul neted primește întâi un grund de aderență, altfel tencuiala nu se prinde bine.

Peste tencuială sau glet de ipsos nu se pune tinci var-ciment, cele două materiale nu lucrează bine împreună. Dacă pe perete există ipsos, se folosește alt tip de glet.

Cel mai mult contează starea suportului. O tencuială de bază dreaptă, curată și maturată înseamnă lucru rapid. O suprafață veche, friabilă sau fisurată înseamnă ciocănit, reparații, amorsă și uneori plasă. Mai contează:

• mărimea și forma suprafeței, pentru că un perete mare și drept merge mai repede decât camere mici cu multe colțuri,
• înălțimea, deoarece tavanele și camerele înalte cer schelă mobilă,
• numărul de ferestre, uși, glafuri și profile de colț,
• la exterior, schela, plasele de protecție și așteptarea unei vremi potrivite,
• dacă locuința mobilată trebuie acoperită și curățată temeinic.

În practică se întâmplă des ca tinciul să fie aplicat pe o tencuială de bază încă nematurată. Aceasta se mai contractă, iar pe suprafață apar fisuri fine, ca firul de păr. O altă problemă clasică este uscarea prea rapidă: soare direct, curent sau încălzirea dată la maximum imediat după tencuire. Cimentul nu apucă să se maturizeze corect, iar suprafața se prăfuiește sau crapă. Amestecul se aplică de regulă la temperaturi de aproximativ +5 până la +25 °C, valorile exacte le dă producătorul.

Probleme apar și când lipsește amorsa pe un suport absorbant, când stratul e prea gros și crapă sau, dimpotrivă, prea subțire și se văd denivelările prin el. Greșeală frecventă este și zugrăvitul prea devreme. Peretele trebuie să se usuce, ceea ce durează de obicei câteva săptămâni. Altfel apar pete sau vopseaua se cojește. Pe fațadă, pagubele apar când se tencuiește chiar înainte de ploaie sau de îngheț.

O suprafață mică la interior, de exemplu un perete reparat într-o cameră, o poți face și singur dacă ai puțină răbdare. Fațada și lucrul la înălțime lasă-le pe seama unui zidar cu schelă.

1. Golește camera, acoperă pardoseala și ferestrele cu folie.
2. Ciocănește părțile desprinse și curăță peretele de praf.
3. Umple dinainte găurile și fisurile mai mari cu tencuială de bază și las-o să se matureze.
4. Aplică amorsă pe perete sau umezește-l uniform.
5. Prepară o cantitate mică de amestec, exact după instrucțiuni.
6. Aplică un strat subțire cu gletiera de inox, de sus în jos.
7. Așteaptă până suprafața începe să tragă și drișcuiește cu drișca cu burete, în mișcări circulare.
8. Închide ferestrele ca să nu faci curent, nu da căldura la maximum și lasă peretele să se usuce încet.
9. Zugrăvește doar după uscarea completă.

Privește peretele la lumina zilei și apoi cu o lampă ținută oblic, de-a lungul suprafeței. Așa vezi orice val.

• suprafața este uniformă, fără pete, zgârieturi sau aglomerări de granule,
• nu există fisuri pe perete sau în colțuri,
• când treci cu palma, suprafața nu se prăfuiește și nu se fărâmițează,
• la un dreptar lung nu se văd adâncituri sau valuri peste toleranța convenită,
• colțurile și glafurile sunt drepte și cu muchii clare,
• racordurile la tavan, ferestre, uși și întrerupătoare sunt curate,
• la exterior, detaliile de la glafuri și soclu sunt bine finisate,
• producătorul și tipul amestecului sunt notate în procesul-verbal de recepție, împreună cu defectele de remediat.