Armarea cu plasă a pereților despărțitori din zidărie

Nu orice perete despărțitor are nevoie de plasă pe toată suprafața. Există însă situații în care riscul de fisuri crește, iar atunci plasa merită pusă:

• construcție nouă: zidăria încă se usucă, iar în primii ani clădirea se dilată și se contractă ușor, așa că pereții „lucrează” mai mult decât într-o casă veche,
• materiale diferite: acolo unde cărămida se întâlnește cu BCA-ul sau zidăria cu un stâlp ori o buiandrugă din beton, fiecare material reacționează altfel la temperatură și umiditate, iar la îmbinare apare des o fisură,
• suprafețe mari și pereți subțiri: un perete lung și subțire se arcuiește mai ușor, iar suprafața lui crapă mai repede,
• renovare: un perete vechi, solid, dar denivelat sau cu fisuri fine primește prin plasă un suport uniform și coeziv,
• în jurul golurilor: colțurile ușilor și ale trecerilor sunt locurile unde fisurile apar primele, de aceea aici plasa se pune chiar și atunci când restul peretelui rămâne nearmat.

La pereții din blocuri cu dimensiuni precise, zidiți cu rost subțire, armarea se face de obicei odată cu stratul subțire de șpaclu, în locul tencuielii clasice. La o tencuială groasă pe bază de var și ciment, plasa se înglobează în straturile superioare sau se armează doar zonele cu risc.

Calitatea rezultatului începe încă de la zidire. Dacă peretele e strâmb sau are rosturi ieșite în afară, șpaclul cu plasă nu ascunde defectele, ci doar le copiază. Lucrarea propriu-zisă decurge așa:

1. Pregătirea suportului: suprafața se curăță de praf, resturi de mortar și grăsime. Denivelările mai mari și zonele ciobite se completează și se nivelează dinainte.
2. Amorsarea: un suport absorbant, de regulă BCA-ul, se tratează cu amorsă, ca adezivul să nu se usuce prea repede și să adere bine.
3. Armarea zonelor cu risc: în colțurile golurilor se pun fâșii de plasă înclinate, iar pe îmbinarea dintre materiale diferite se pune o fâșie care depășește îmbinarea pe ambele părți.
4. Primul strat de adeziv: pe o bandă de perete cam cât lățimea plasei se întinde adezivul, de obicei cu gletiera zimțată.
5. Înglobarea plasei: plasa se pune de sus în jos și se presează cu gletiera în adezivul proaspăt, de la mijloc spre margini, fără cute și fără bule de aer. Fâșiile alăturate se suprapun cu aproximativ 10 cm.
6. Al doilea strat: cât timp primul strat e încă umed, se întinde un strat subțire care acoperă complet plasa și nivelează suprafața.
7. Uscarea: peretele se usucă în funcție de grosimea stratului, de temperatură și de umiditatea din cameră. Abia apoi urmează gletul final, tencuiala decorativă sau zugrăveala, după indicațiile producătorului.

Un detaliu important: plasa se pune în adeziv, nu direct pe zidărie. Ideal, ea stă în treimea superioară a stratului. Dacă e lipită pe peretele gol și adezivul se pune doar deasupra, armătura aproape că nu mai are niciun efect.

La pereții interiori se folosește plasă din fibră de sticlă tratată să reziste la alcalii. Adezivii pe bază de ciment și de var sunt alcalini, iar sticla netratată și-ar pierde treptat rezistența în ei. Pentru interior se alege de obicei o plasă mai ușoară decât cea pentru termoizolația fațadelor, dar contează recomandarea producătorului adezivului.

Adezivul trebuie să fie destinat înglobării plasei de armare și potrivit pentru suportul respectiv. În baie și bucătărie, unde urmează faianța, se alege un material care suportă umiditatea și pe care producătorul adezivului de faianță permite lipirea. E bine să rămâi la un singur sistem, de la amorsă până la stratul final, ca straturile să fie compatibile între ele.

Cât de grea e lucrarea, și deci cât costă, depinde mai ales de starea suportului. Un perete drept și curat din blocuri precise se armează repede. Zidăria strâmbă, rosturile căzute sau resturile de tencuială veche înseamnă mai multă pregătire. Lucrarea se lungește și când există multe goluri, colțuri, nișe și doze electrice, în jurul cărora plasa trebuie tăiată și suprapusă atent. Pereții înalți cer schelă sau platforme mobile. Un factor mai puțin vizibil, dar important, e umiditatea zidăriei: la o construcție nouă încă udă nu are rost să te grăbești, pentru că adezivul se poate întări prost.

• plasă fără suprapunere sau cu goluri: exact pe îmbinarea nearmată apare mai târziu o fisură dreaptă,
• plasă pusă direct pe zidărie: nu are în ce să lucreze și se desprinde ușor odată cu adezivul,
• plasă care se vede prin strat: stratul de deasupra e prea subțire, iar după zugrăvire se vede textura plasei,
• cute și bule: apar când plasa e trasă de la margine sau e presată în adeziv deja uscat,
• lipsesc fâșiile înclinate la uși: fisura din colțul golului e, în practică, una dintre cele mai dese reclamații,
• lucru în condiții nepotrivite: într-o cameră rece sau supraîncălzită și în curent direct, adezivul se întărește prost.

Mai e bine de știut că plasa nu oprește orice. Fisura de la îmbinarea peretelui cu tavanul apare des pentru că placa se arcuiește sub încărcare. Acolo, în loc să te bazezi pe plasă, se face de obicei un rost de separare sau o îmbinare elastică. Dacă pe perete apar fisuri înclinate sau care cresc în timp, nu e o problemă de suprafață și merită chemat un inginer constructor.

Armarea cu plasă e o lucrare pe care o poți face și singur, dacă ai răbdare și lucrezi de pe o platformă joasă și stabilă. Pentru prima încercare alege un perete mic, de exemplu într-o cămară, și lucrează liniștit, fâșie cu fâșie.

1. Curăță peretele de praf și resturi de mortar, iar găurile mai mari umple-le dinainte.
2. Aplică amorsa pe suport și las-o să se usuce conform instrucțiunilor.
3. Taie plasa în fâșii după înălțimea peretelui și pregătește bucăți mai mici pentru colțurile golurilor.
4. Pune fâșiile înclinate în colțurile ușilor și o fâșie pe îmbinarea dintre materiale diferite.
5. Amestecă adezivul după indicațiile producătorului și lasă-l să se odihnească puțin.
6. Întinde adezivul cu gletiera zimțată pe lățimea unei fâșii.
7. Așază plasa de sus și preseaz-o cu gletiera de la mijloc spre margini.
8. Continuă cu fâșia următoare, cu o suprapunere de aproximativ 10 cm.
9. Acoperă plasa cu un strat subțire de adeziv, ud pe ud, și netezește.
10. Lasă peretele să se usuce și abia apoi aplică straturile următoare.

Dacă, la șlițuire sau la îndepărtarea tencuielii vechi, dai de cabluri electrice, oprește lucrul. Orice intervenție la instalația electrică se face doar de un electrician autorizat ANRE.

La recepție, privește peretele în lumină razantă, de exemplu cu o lanternă ținută aproape de suprafață. Așa vezi denivelări care în lumina obișnuită nu se observă.

• plasa nu se vede și nu iese nicăieri în relief,
• pe suprafață nu există bule, cute sau zone care se desprind,
• în colțurile ușilor și ale trecerilor sunt puse fâșii înclinate,
• îmbinările dintre materiale diferite sunt acoperite cu plasă care depășește îmbinarea pe ambele părți,
• suprafața e plană, iar la verificarea cu dreptarul nu se văd adâncituri importante,
• zonele din jurul dozelor și al muchiilor sunt finisate, iar plasa nu e tăiată prea scurt acolo,
• executantul ți-a spus ce material a folosit și când se poate trece la stratul următor.