Tencuieli mecanizate (var-ciment)

Mașina dozează apa mereu la fel, așa că amestecul are aceeași consistență pe toată suprafața. Pe suprafețe mari lucrul merge mai repede, iar peretele iese mai uniform decât atunci când materialul se amestecă în găleată. Pașii sunt de obicei aceștia:

1. Verificarea și pregătirea suportului. Tencuitorul verifică zidăria, îndepărtează praful și resturile de mortar și umple rosturile mai mari. În funcție de suport aplică o amorsă sau un grund de aderență.
2. Montarea profilelor. Pe pereți se fixează profile de ghidaj, care dau planul tencuielii. Pe colțuri și la glafurile ferestrelor se pun profile de colț, care protejează muchiile.
3. Reglarea mașinii. Se reglează debitul de apă astfel încât amestecul să nu fie nici prea moale, nici prea vârtos.
4. Pulverizarea. Tencuiala se aplică în benzi, de obicei de jos în sus, într-un strat continuu. Grosimea este de regulă între 10 și 20 mm, în funcție de cât de dreaptă e zidăria și de indicațiile producătorului.
5. Tragerea cu dreptarul. Cu un dreptar lung din aluminiu, sprijinit pe profile, se trage tencuiala la plan. Surplusul se ia, iar golurile se completează cât timp materialul e încă proaspăt.
6. Finisarea suprafeței. După ce tencuiala face puțină priză, se mai îndreaptă o dată și apoi se drișcuiește cu buretele sau cu fetru. Rezultă o suprafață fină, care se poate zugrăvi direct sau pe care se poate trage un strat subțire de glet.
7. Uscarea. Tencuiala se usucă natural, cu aerisire moderată și fără încălzire puternică.

Cele mai multe probleme cu tencuiala încep înainte de pulverizare. Suportul trebuie să fie solid, curat și fără săruri (eflorescențe). Straturile vechi care se desprind, vopselele de ulei sau resturile de adeziv trebuie îndepărtate, altfel tencuiala nouă nu se prinde.

Fiecare material absoarbe apa altfel:

• cărămida arsă absoarbe moderat, de obicei ajunge o amorsă care uniformizează absorbția,
• BCA-ul absoarbe puternic, de aceea se folosește o amorsă și o tencuială pe care producătorul o recomandă explicit pentru BCA. Altfel tencuiala se usucă prea repede și crapă,
• betonul neted (plafoane, buiandrugi, pereți turnați) aproape nu preia apă, așa că are nevoie de un grund de aderență cu nisip de cuarț, care face suprafața rugoasă.

Înainte de tencuit trebuie terminate toate instalațiile din pereți. Cablurile și dozele le montează și le verifică un electrician autorizat ANRE, iar dozele trebuie să fie la nivelul viitoarei tencuieli. Țevile de apă și de încălzire e bine să fie puse sub presiune și verificate de instalator tot înainte de tencuit. O scurgere găsită sub tencuiala gata făcută înseamnă mult mai multă muncă. Șanțurile rămase după instalații se umplu dinainte, iar cele mai late se acoperă cu plasă de armare.

Tencuiala de var-ciment îmbină rezistența cimentului cu permeabilitatea la vapori a varului. E dură, rezistă la lovituri și la frecare și suportă umezeala mai bine decât ipsosul. De aceea se alege pentru băi, bucătării, holuri, pivnițe, garaje, camera centralei și sub faianță.

Tencuiala pe bază de ipsos este mai fină, iar după finisare iese atât de netedă încât se poate zugrăvi direct. Se potrivește în camerele de locuit uscate. În baie, producătorii o acceptă doar în anumite condiții, de exemplu cu aerisire bună și cu hidroizolație sub faianță. Pentru pivniță sau garaj nu e potrivită.

În interior, tencuiala mecanizată de var-ciment se face de obicei într-un singur strat: miezul și suprafața se realizează odată și se finisează cu fetru. Dacă vrei un perete mai neted, de exemplu sub o culoare deschisă care primește lumină din lateral, după uscare se trage un strat subțire de glet.

Cât de grea e lucrarea, deci și cât costă până la urmă, depinde mai ales de cum arată peretele înainte de tencuit:

• zidăria dreaptă dintr-o casă nouă se tencuiește cel mai repede, pentru că ajunge un strat mai subțire,
• pereții strâmbi din casele mai vechi cer un strat mai gros, uneori în două etape, și mai mult material,
• decopertarea tencuielilor vechi și scoaterea molozului adaugă muncă în plus,
• multe ferestre, glafuri, colțuri și nișe înseamnă multe profile și mult îndreptat de mână,
• tavanele înalte și casa scării cer schelă,
• accesul pentru mașină contează și el: mașina are nevoie de apă, de curent și de loc pentru saci, iar într-un apartament de la etaj furtunurile trebuie trase pe distanțe mari.

Dacă poți, programează tencuiala pentru toată casa sau tot apartamentul odată. Așa mașina se montează și se spală o singură dată.

• Tencuială pe un suport murdar sau care se desprinde. La ciocănire sună a gol și se poate desprinde în timp.
• Consistență greșită a amestecului. Un amestec prea moale pierde din rezistență și lasă pete, unul prea vârtos se trage greu și suprafața rămâne aspră.
• Tragerea prea târzie cu dreptarul. Pe perete rămân valuri și zone adâncite.
• Finisare la momentul nepotrivit. Dacă drișcuiești prea devreme, suprafața se trage și se închide. Dacă o faci prea târziu, nu se mai poate îndrepta.
• Uscare prea rapidă. Curentul, soarele direct sau centrala dată la maximum produc fisuri de contracție. Pe ger nu se tencuiește, iar majoritatea producătorilor indică o temperatură minimă de aproximativ +5 °C.
• Zugrăveală sau faianță pe tencuială încă udă. Vopseaua se poate păta sau exfolia. Ca orientare se spune adesea că e nevoie de aproximativ o zi de uscare pentru fiecare milimetru de grosime, dar contează indicația producătorului.

La recepție ia cu tine un dreptar lung sau o nivelă și o lanternă. Dacă luminezi peretele din lateral, vezi denivelările mult mai bine. Abaterea admisă de la plan e bine să fie stabilită dinainte în contract, iar sub faianță și plăci de format mare e nevoie de o precizie mai mare. Verifică:

• planeitatea pereților cu dreptarul, pe verticală, pe orizontală și pe toată suprafața,
• verticalitatea colțurilor și a glafurilor și muchiile drepte, nedeteriorate, cu profilele la locul lor,
• o suprafață continuă, fără pete, fisuri, umflături sau urme de scule,
• ciocănind ușor, că nu sună nicăieri a gol,
• dozele și ieșirile de instalații, că sunt libere, curate și la nivelul tencuielii,
• ferestrele, tocurile, pardoselile și instalațiile, că sunt curate, fără resturi de tencuială,
• indicațiile privind uscarea și aerisirea și data de la care se poate zugrăvi sau placa.