Reparații pereți (Rimano, Rotband)

Diferența ține mai ales de cât de mare și de adâncă este stricăciunea și de camera în care se află peretele.

• Reparațiile obișnuite (Rimano, Rotband) se fac pe zone mici, în camere uscate: găuri de dibluri, colțuri ciobite, șanțuri închise după electrician, ciupituri puțin adânci. Tencuiala de ipsos se întinde ușor, face priză repede și se netezește frumos, așa că peretele ajunge aproape gata pentru glet sau zugrăveală.
• Reparațiile groase sunt necesare când tencuiala a căzut până la zidărie, când trebuie completată o suprafață mai mare sau un strat mai gros ori când se repară o tencuială var-ciment, pe care ipsosul nu se potrivește. Aici se lucrează în mai multe straturi, adesea și cu completarea golurilor din zidărie cu mortar.

Contează și înălțimea. O reparație lângă pardoseală e altă treabă decât una sub tavanul unei camere înalte dintr-o clădire veche, unde e nevoie de schelă sau de o platformă stabilă.

Materialul nu se alege după ce găsești la raft. Amestecul de reparație ar trebui să fie înrudit cu tencuiala existentă și să reziste condițiilor din cameră.

• Tencuielile de ipsos (Rimano, Rotband) sunt pentru interior și pentru camere uscate: sufragerie, dormitor, hol. Se pot aplica într-un strat relativ gros dintr-o dată, grosimea exactă fiind trecută de producător pe sac. Nu sunt potrivite la exterior, pe zidărie umedă sau acolo unde apa ajunge direct pe perete.
• Mortarele var-ciment rezistă mai bine la umezeală și merg atât la interior, cât și la exterior. Sunt potrivite în subsoluri, camere tehnice, pe socluri, la repararea tencuielilor vechi de var sau var-ciment și oriunde urmează să se lipească faianță. Se usucă însă mai încet, iar straturile groase se aplică treptat.

De ce contează? Ipsosul și materialele pe bază de ciment nu se înțeleg întotdeauna bine între ele. În practică se întâmplă des ca cineva să repare cu ipsos un perete umed din subsol, iar după câteva luni reparația se umflă și cade. Nici stratul var-ciment nu se pune peste ipsos. Dacă nu știi din ce e făcută tencuiala veche, întreabă un meseriaș sau fă o probă mică într-un loc ascuns.

1. Verificarea peretelui. Prin ciocănire ușoară se află unde tencuiala sună a gol și ține slab. Aceste zone se îndepărtează până la stratul solid, altfel reparația ar cădea odată cu ele.
2. Curățarea. Se îndepărtează praful, resturile de vopsea veche, grăsimea și granulele desprinse. Din găuri se scot diblurile și cuiele vechi.
3. Umplerea golurilor adânci. Găurile mari din zidărie se umplu mai întâi cu mortar sau bucăți de cărămidă, ca tencuiala să nu fie nevoită să acopere un gol.
4. Amorsarea. Suportul absorbant se consolidează și se uniformizează cu o amorsă. Betonul neted are nevoie de obicei de o punte de aderență, altfel tencuiala nu se prinde. Tipul de amorsă se alege după recomandarea producătorului tencuielii.
5. Aplicarea amestecului. Materialul se pune cu mistria sau cu fierul de glet și se trage cu dreptarul la nivelul peretelui din jur. La reparațiile groase se lucrează în straturi, iar fiecare strat nou vine peste cel anterior care a făcut priză.
6. Colțurile și trecerile între materiale. Colțurile deteriorate se armează cu profil de colț. La trecerea dintre două materiale diferite, de exemplu cărămidă și beton, se înglobează în tencuială o plasă din fibră de sticlă, care reduce riscul de fisuri.
7. Netezirea și uscarea. Ipsosul se poate netezi fin după priză. Tencuiala var-ciment are nevoie de mai mult timp. Orientativ se socotește cam o zi pentru fiecare milimetru de grosime, dar datele exacte le dă producătorul și depind de temperatură și aerisire.

Doi pereți care par la fel pot cere un efort foarte diferit, deci și un cost diferit. Lucrarea durează mai mult și costă mai mult mai ales când apar:

• stricăciuni adânci care cer mai multe straturi,
• multe locuri mici, împrăștiate, în loc de o singură suprafață continuă,
• colțuri, glafuri de ferestre, arcade și zone din jurul tocurilor de uși,
• lucrul la înălțime, sub tavan sau pe casa scării,
• tencuială veche, friabilă, care trebuie mai întâi spartă,
• zidărie umedă, care trebuie uscată sau la care trebuie rezolvată mai întâi cauza umezelii,
• apartament mobilat, unde mobila și pardoseala trebuie acoperite.

Invers, o cameră goală, un perete uscat și solid și zone continue permit o lucrare rapidă și curată.

• Tencuială pe suport instabil. Dacă sub reparație rămâne un strat vechi care sună a gol, reparația va crăpa sau va cădea odată cu el.
• Amorsa sărită. Cărămida absorbantă sau BCA-ul trage apa din tencuială prea repede, iar materialul nu apucă să facă priză corect.
• Ipsos pe loc umed. La zidărie umedă sau infiltrații trebuie rezolvată întâi cauza. Abia apoi are sens repararea tencuielii.
• Zugrăveală pe reparație udă. Pe un loc neuscat vopseaua își schimbă culoarea, rămân pete sau se cojește.
• Acoperirea unei fisuri structurale. Fisurile oblice care pornesc din colțurile ferestrelor și ușilor sau cele care se redeschid după reparație pot ține de mișcarea structurii. O astfel de fisură trebuie văzută mai întâi de un inginer structurist, tencuiala singură nu o rezolvă.

Găurile de dibluri, ciupiturile mici sau un șanț puțin adânc într-o cameră uscată le poți repara și singur. Pentru suprafețe mari, straturi groase și lucru sub un tavan înalt e mai bine să chemi un meseriaș.

1. Scoate diblurile și cuiele din perete, găsește prin ciocănire zonele desprinse și îndepărtează-le până la stratul solid.
2. Curăță praful cu o pensulă sau cu aspiratorul.
3. Aplică amorsa recomandată de producătorul tencuielii și las-o să se usuce.
4. Amestecă în apă curată doar atâta material cât apuci să folosești până începe să facă priză.
5. Presează amestecul în gaură și trage-l cu fierul de glet sau cu dreptarul la nivelul peretelui.
6. La un loc mai adânc, lasă primul strat să facă priză și adaugă al doilea.
7. După priză, netezește locul, lasă-l să se usuce complet și abia apoi aplică glet sau zugrăveală.

Verifică reparațiile cu lumină laterală, de exemplu cu o lanternă ținută lipită de perete. Așa vezi orice denivelare pe care mai târziu ar scoate-o la iveală și vopseaua.

• locurile reparate nu sună a gol la ciocănire,
• reparația e la nivel cu peretele din jur și sub dreptar nu se vede treaptă sau adâncitură,
• colțurile sunt drepte și întregi,
• în reparație nu există fisuri fine sau bule,
• la trecerile dintre materiale diferite este înglobată plasă,
• materialul folosit se potrivește camerei, iar ipsosul nu e pus în spații umede sau la exterior,
• executantul ți-a spus când se poate aplica glet sau zugrăveală.