Listă de prețuri 2026 · România

Zidirea unui coș de fum tip Schiedel

Un coș de fum Schiedel se montează din blocuri prefabricate, izolație și tub ceramic. Manopera costă orientativ 192,00 lei pe metru liniar, fără material. Prețul depinde mai ales de înălțime, numărul de canale și trecerea prin acoperiș.

Actualizat 09/2026·11 min read·18 price list items
Prețul lucrării standard
192,00 lei/ ml
Interval orientativ
153,60 lei - 249,60 lei
Preț doar pentru această lucrare specifică - fără material și fără lucrări pregătitoare. Nu este prețul întregii lucrări.
Calculează renovarea mea
Prețuri actualizate
Cuprinsul paginii

Listă de prețuri lucrări de construcții: Zidirea unui coș de fum tip Schiedel

Introduceți cantitățile și prețul se recalculează imediat. Nivel de prețuri: România. Puteți ajusta tarifele în lista de prețuri.

Zidărie și tencuieli18 articole

Toate prețurile afișate nu includ TVA. Prețul manoperei include doar munca. Prețul cu material adaugă materialele auxiliare (adeziv, amorsă, chituri, elemente de prindere). Faianța, gresia, pardoselile, vopseaua și obiectele sanitare le alege și le cumpără clientul, nu sunt incluse în preț.

PozițieUnitatePreț / unitateCantitateTotal

Zidărie preț

Construcție coș de fum tip Schiedelml192,00 lei / mlmlintroduceți cantitatea-
Zidărie pereți despărțitori până la 12.5 cm (cărămidă/Ytong)mp81,10 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Zidărie până la 30 cm (Porotherm, Ytong)mp106,70 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Aplicare amorsă perete și pardosealămp8,10 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Armare plasă la zidărie interioarămp49,10 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Reparații pereți (Rimano, Rotband)mpmp-
Tencuire pereți (tencuială brută / grund)mpmp-
Tencuială fină ciment-var (Feinputz)mp40,50 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Tencuială tip stuccomp40,50 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Tencuieli mecanizate (ciment-var)mpmp-
Tencuieli ipsos / gleturimp51,20 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Tencuieli exterioaremp66,10 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Montaj buiandrugibuc106,70 lei / bucbucintroduceți cantitatea-
Zidire goluri (uși, ferestre)mp106,70 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Construcție coș de fum (șamotă + tub ceramic)mlml-
Zidărie exterioară până la 30 cm grosimemp106,70 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Zidărie exterioară portantămc277,40 lei / mcmcintroduceți cantitatea-
Zidărie exterioară neportantămp106,70 lei / mpmpintroduceți cantitatea-
Total manoperă
- introduceți cantitatea
Creează ofertă din lista de prețuri →

Ce este coșul de fum sistem Schiedel și când ai nevoie de el

Un coș de fum sistem nu se zidește din cărămizi obișnuite. Se montează din piese de la un singur producător, care se îmbină exact. De obicei îl alege cine construiește o casă nouă, schimbă sistemul de încălzire sau înlocuiește un coș vechi de cărămidă, fisurat, care nu mai e sigur. Față de un coș clasic din cărămidă refractară, e un sistem modular cu instrucțiuni precise de la producător. Zidarul mai mult montează și verifică decât să modeleze. Lucrarea face parte din lucrările de zidărie, dar cere mai multă rigoare decât un zid obișnuit.

Un coș de tip Schiedel are de obicei trei straturi cu rol diferit:

  • mantaua din blocuri de coș, de regulă din beton ușor, care susține tot coșul și protejează zona din jur de căldură,
  • izolația, care păstrează gazele de ardere calde, ca să nu se răcească inutil și să nu se formeze mai mult condens decât e normal,
  • tubul ceramic, care rezistă la temperaturi mari, la umezeală și la acizii din gazele de ardere.

Alcătuirea exactă depinde de tipul de sistem. La unele, plăcile de izolație se pun între bloc și tub ca strat separat, la altele izolația e integrată în bloc sau sistemul lucrează cu un spațiu de aer. De aceea montajul urmează întotdeauna instrucțiunile pentru tipul pe care îl cumperi.

Sistemul mai include piese speciale: piesa de bază cu tava de colectare a condensului, piesa cu ușa de curățare, piesa de racord pentru țeava de fum de la centrală sau sobă și finisajul de deasupra acoperișului, adică capul coșului cu placa de acoperire. Deseori, lângă canalul de fum se montează și un canal de ventilare.

Avantajul este că toate piesele sunt gândite să funcționeze împreună. Dacă respecți instrucțiunile producătorului, coșul trage bine, condensul are pe unde să se scurgă, iar tubul suportă solicitarea termică. Dezavantajul este că sistemul nu iartă improvizațiile. O piesă de la alt producător, alt mortar sau un rost de dilatare omis se văd mai târziu ca fisuri sau tiraj slab.

Ce trebuie hotărât înainte de a începe zidirea

Majoritatea deciziilor importante se iau înainte de comandarea materialului. După ce coșul e gata, se modifică foarte greu.

Ce aparat de încălzire racordezi la coș

Sistemul se alege după ce vei racorda la coș:

  • șemineu, sobă cu lemne, centrală pe lemne, peleți sau cărbune au nevoie de un coș pentru temperaturi mari ale gazelor și rezistent la aprinderea funinginii,
  • centralele moderne pe gaz și cele în condensare au gaze de ardere reci și umede, deseori în suprapresiune, deci au nevoie de un tub pentru funcționare umedă sau de altă soluție indicată de producătorul centralei,
  • două aparate, de exemplu un șemineu și o centrală, cer de regulă două canale separate, iar legarea lor la un singur canal se face doar pe bază de calcul.

Dacă încă nu ai ales centrala sau șemineul, hotărăște măcar tipul de combustibil. Coșul se construiește pentru zeci de ani, iar aparatul se poate schimba între timp. Dacă te gândești să adaugi mai târziu o sobă sau un șemineu, economisești multă muncă dacă faci de la început un coș cu două canale.

Diametrul canalului și înălțimea coșului

Diametrul canalului și înălțimea coșului le stabilește proiectantul sau coșarul, în funcție de puterea aparatului. Un diametru prea mare trage la fel de prost ca unul prea mic. Înălțimea capului peste acoperiș nu se stabilește din ochi. Depinde de distanța față de coamă, de panta acoperișului și de clădirile sau copacii mai înalți din jur. Un coș aproape de coamă trebuie de regulă să o depășească, iar pentru coșurile mai departe de coamă și pentru acoperișurile terasă se aplică alte reguli. Înălțimea exactă trebuie să apară în proiect sau să o indice coșarul, înainte de comandarea pieselor.

Amplasarea în casă

  • un coș dus prin interiorul casei, ideal aproape de coamă, e mai cald și trage mai bine decât unul lipit de un perete exterior,
  • traseul trebuie să fie vertical prin toate nivelurile, fără devieri și ocolind grinzile șarpantei, ca să nu trebuiască tăiate,
  • ușa de curățare trebuie să rămână accesibilă, nu ascunsă după mobila de bucătărie sau într-un colț strâmt,
  • pentru condens trebuie să știi de la început unde îl duci, de obicei în canalizare.

Verificarea structurii la o casă existentă

La o casă existentă merită să chemi un inginer structurist înainte de începerea lucrărilor. Coșul este greu și trece prin planșee și prin șarpantă. Dacă trebuie intervenit la grinzi sau la structura planșeului, e vorba de elemente portante, iar asta e treaba unui specialist.

Cum se zidește un coș Schiedel, pas cu pas

  1. Verificarea bazei. Coșul este greu, deci trebuie să stea pe o fundație solidă sau pe un planșeu dimensionat pentru o asemenea încărcare. Baza trebuie să fie plană și orizontală.
  2. Așezarea piesei de bază. Primul bloc se pune în mortar, perfect la nivel. Orice abatere crește cu înălțimea, iar coșul ar începe să se încline.
  3. Tava de condens și piesa de curățare. Chiar la bază se montează tava cu scurgerea condensului, iar deasupra piesa cu ușa de curățare. Nu se montează ulterior, ci odată cu celelalte piese.
  4. Zidirea mantalei și montarea tuburilor. Blocurile se zidesc cu mortarul recomandat de producător, iar tuburile ceramice se îmbină cu chit special, rezistent la acizi. Surplusul de chit se șterge imediat, ca să nu rămână proeminențe în interiorul canalului. Izolația se pune după regulile sistemului, astfel încât tubul să rămână centrat.
  5. Verificarea verticalității pe parcurs. La câteva blocuri coșul se verifică cu nivela sau cu firul cu plumb, din mai multe părți. O abatere descoperită la timp se poate corecta, la capul coșului nu mai poate.
  6. Piesa de racord. Racordul se montează la înălțimea potrivită pentru centrală sau șemineu. E bine să ai înălțimea măsurată dinainte, găurirea ulterioară a unui coș gata făcut e un risc inutil.
  7. Trecerea prin planșee și acoperiș. În jurul coșului se lasă distanța față de grinzile de lemn și alte materiale combustibile prescrisă de producător pentru tipul respectiv de sistem. La sistemele obișnuite e vorba de câțiva centimetri, dar valoarea exactă o iei din instrucțiuni, nu o estimezi. Spațiul acesta nu se umple cu nimic combustibil.
  8. Capul coșului și finisarea. Deasupra acoperișului coșul se termină cu placa de acoperire. Partea exterioară se tencuiește cu o tencuială de fațadă rezistentă, se placează sau se folosește o manta prefabricată pentru cap. Trecerea prin acoperiș se îmbracă în tablă și se etanșează. Porțiunea din interiorul casei se poate finisa apoi odată cu pereții, prin tencuirea pereților cu tencuială brută.
  9. Verificarea de specialitate. După ce mortarul și chitul s-au uscat, coșarul verifică coșul și întocmește un raport. Abia după aceea se racordează aparatul și se face focul.

De ce tubul nu are voie să fie zidit rigid în manta? Ceramica se dilată la încălzire. Dacă nu are loc, mantaua crapă. De aceea sistemul prevede o așezare liberă și rosturi de dilatare, mai ales la placa de acoperire.

Zidirea propriu-zisă nu durează mult. Un coș obișnuit pe două niveluri, într-o casă nouă, zidarul îl ridică de regulă în una sau două zile. Într-o casă locuită, unde trebuie spart prin planșee și acoperiș, lucrarea durează de obicei câteva zile, la care se adaugă timpul dulgherului și al acoperișarului.

Prețul zidirii unui coș Schiedel pe metru liniar

Prețul orientativ al manoperei este 192,00 lei pe metru liniar. Metrul liniar se socotește pe înălțimea coșului, de la piesa de bază până la cap. Suma finală diferă de prețul de bază în funcție de acești factori:

  • Înălțimea coșului și numărul de niveluri. Mai mulți metri înseamnă direct o sumă mai mare. În plus, fiecare nivel adaugă o trecere prin planșeu, unde trebuie păstrată distanța față de structură și finisat atent golul.
  • Numărul de canale și canalul de ventilare. Un coș cu două canale sau cu canal de ventilare are blocuri mai mari și mai grele și două tuburi de îmbinat. Manopera pe metru liniar e vizibil mai scumpă decât la un singur canal.
  • Casă nouă sau casă existentă. La o casă nouă coșul se ridică odată cu casa, iar planșeele au golul pregătit. Într-o casă locuită trebuie spart prin planșee și acoperiș, protejat interiorul de praf și modificată șarpanta. Aceste lucrări pot costa chiar mult mai mult decât zidirea în sine.
  • Starea bazei. Dacă e nevoie de o fundație nouă sau de consolidarea planșeului, e o lucrare separată, care se adaugă la prețul pe metru liniar.
  • Accesul și înălțimea peste acoperiș. Capul coșului pe un acoperiș abrupt sau înalt se zidește de pe schelă sau cu asigurare împotriva căderii. Montarea schelei se facturează adesea separat.
  • Transportul materialului. Blocurile sunt grele. Dacă trebuie cărate manual în pod sau pe o scară îngustă, efortul crește.
  • Finisarea capului. Tencuiala e cea mai simplă, placarea cu cărămidă aparentă sau piatră cere mai multă muncă, iar mantaua prefabricată se montează repede, dar materialul e mai scump.
  • Lucrări conexe. Tinichigeria, refacerea învelitorii în jurul coșului și racordarea aparatului le fac de obicei alte meserii și nu intră în prețul zidirii. La fel, zidirea pereților despărțitori din cărămidă sau BCA din jurul coșului și armarea cu plasă a acestor pereți se ofertează separat.

În practică se întâmplă des ca cel mai mult timp să nu-l ia zidirea, ci trecerile prin șarpantă și acoperiș, unde trebuie adaptate grinzile și refăcută învelitoarea în jurul coșului. Când compari ofertele, verifică dacă prețul pe metru liniar include și capul coșului, montarea pieselor speciale și trecerile, sau doar zidirea pe porțiunea dreaptă.

Ce ușurează lucrarea și ce o prelungește

Zidarul câștigă timp dacă găsește totul pregătit pe șantier. Ajută mai ales:

  • sistemul de coș complet, livrat o dată, cu piesele speciale, mortarul și chitul de la producător, ca să nu se aștepte după o piesă lipsă,
  • înălțimea racordului măsurată după aparatul concret și locul ușii de curățare marcat,
  • proiectul sau indicațiile coșarului privind diametrul și înălțimea, înainte de livrarea materialului,
  • dulgherul și acoperișarul programați să refacă șarpanta și învelitoarea imediat ce coșul iese prin acoperiș, ca golul să nu stea mult deschis,
  • schela montată sau accesul pe acoperiș asigurat în ziua în care se zidește capul,
  • spațiul din jurul traseului coșului liber și curat, plus un loc de depozitare a blocurilor aproape,
  • acces la apă și curent pe șantier pentru prepararea mortarului.

Lucrarea o prelungesc în schimb frigul și ploaia. Mortarul și chitul au nevoie de temperaturi pozitive ca să se întărească, iar afară se lucrează de regulă peste +5 °C. Capul coșului nu se zidește pe ploaie, iar zidăria proaspătă trebuie protejată de apă. Dacă în timpul lucrului se constată că o grindă a șarpantei e în traseu, lucrul se oprește până când dulgherul sau structuristul decid cum se modifică.

Greșeli tipice și cum se văd mai târziu

Piesa de bază nu e orizontală. Coșul se înclină treptat, capul nu se potrivește în golul din acoperiș, iar îmbinările tuburilor sunt solicitate. Remedierea înseamnă demontarea coșului de la locul greșelii.

Tuburi îmbinate cu mortar obișnuit în loc de chit rezistent la acizi. Acizii din gazele de ardere macină treptat mortarul, îmbinările nu mai etanșează, iar pe manta sau pe peretele de lângă coș apar pete maronii și miros.

Chit împins în interiorul canalului. Proeminențele rețin funinginea, coșul se înfundă mai repede și tirajul scade. La combustibilii solizi crește riscul de aprindere a funinginii.

Lipsa rostului de dilatare al tubului. Tubul se dilată la încălzire, apasă pe manta și placa de acoperire crapă. Prin fisuri intră apă, iar înghețul agravează stricăciunea.

Grinzi de lemn sau izolația acoperișului lipite de coș. Fără distanța prescrisă, lemnul se supraîncălzește în timp și apare risc de incendiu, adesea abia după ani de folosire. Coșarul nu acceptă un astfel de coș la verificare.

Coș prea scund deasupra acoperișului. Trage prost, când bate vântul dintr-o anumită parte scoate fum în cameră, iar aparatul arde neuniform. Înălțarea ulterioară a capului e anevoioasă.

Trecere prin acoperiș prost etanșată. Intră apă în pod, se udă izolația și grinzile, iar petele pe tavan apar de multe ori abia la o ploaie mai puternică sau la topirea zăpezii.

Scurgerea condensului lipsă sau neracordată. Condensul se adună la baza coșului, trece prin zidărie, iar pe perete apar umezeală și eflorescențe.

Racord găurit ulterior. Găurirea unui coș gata făcut poate deteriora tubul, iar îmbinarea din jurul racordului nu etanșează.

Cum verifici coșul terminat

  • coșul e vertical, verifici cu nivela sau cu firul cu plumb în mai multe puncte,
  • ușa de curățare e accesibilă și închide etanș,
  • tava de condens e montată și scurgerea e racordată,
  • piesa de racord e la înălțimea potrivită pentru aparat,
  • când te uiți cu lanterna prin ușa de curățare în canal, nu se văd proeminențe de chit,
  • în jurul coșului, în planșee și în șarpantă, nu sunt materiale combustibile mai aproape decât permite producătorul,
  • înălțimea capului peste acoperiș corespunde proiectului sau indicațiilor coșarului, iar placa de acoperire e întreagă, fără fisuri,
  • trecerea prin acoperiș e îmbrăcată în tablă și nu plouă înăuntru, după prima ploaie merită să te uiți în pod,
  • tencuiala sau placarea capului e continuă și fără fisuri,
  • ai documentele sistemului folosit și raportul coșarului despre verificarea coșului.

Coșarul, instalatorul de gaze și siguranța

Înainte de primul foc, coșul terminat trebuie verificat de un coșar. Fără raportul lui, coșul nu ar trebui pus în funcțiune, iar în caz de incendiu lipsa lui poate crea probleme și cu asigurarea.

Racordarea unei centrale pe gaz la coș o face doar un instalator autorizat pentru gaze. Dacă centrala are nevoie de alimentare electrică, de exemplu o centrală pe peleți cu automatizare sau o centrală în condensare pe gaz, o conectează un electrician autorizat. Dacă simți miros de gaz, ieși din încăpere și sună la 112.

Întrebări frecvente

Prețul orientativ al manoperei este 192,00 lei pe metru liniar. Rezultatul final depinde mai ales de înălțimea totală a coșului, numărul de canale, de faptul că se fac treceri într-o casă existentă, de accesul pe acoperiș și de modul de finisare a capului. Materialul, schela și lucrările la acoperiș se facturează de obicei separat.

Lucrări similare

Blog

Calculați tot proiectul, nu doar o lucrare

Alegeți poziții din toate meseriile, iar NUMIQ pregătește o ofertă de preț pentru proiectul dumneavoastră sau pentru clientul dumneavoastră.