Lucrări de zidărie: preț pe m² în 2026 și etape de lucru

Înainte să alegi materialul, pune-ți o întrebare simplă: ce rol are peretele respectiv? Unul susține planșeul, altul trebuie să țină căldura în casă, altul oprește zgomotul de la vecini, iar un perete despărțitor de multe ori doar împarte o cameră în două. Fiecare material face față altfel acestor sarcini și fiecare se zidește în felul lui.

• Blocuri ceramice (cărămidă cu goluri): elemente din argilă arsă cu goluri interioare. Astăzi au de obicei fețele de așezare, adică partea de sus și cea de jos, rectificate, așa că se zidesc cu un strat subțire de mortar. Sunt rezistente, țin bine căldura, iar peretele „respiră”, adică lasă vaporii de apă să treacă.
• BCA (beton celular autoclavizat): blocuri albe și ușoare. Se taie ușor și se zidesc foarte precis. Izolează termic foarte bine, dar fiind ușoare opresc mai slab zgomotul. Dacă vrei să prinzi pe un astfel de perete corpurile de bucătărie sau un raft greu, cumpără dibluri speciale pentru BCA.
• Blocuri silico-calcaroase: grele, rezistente și cu capacitate portantă mare. Tocmai greutatea le ajută să oprească bine zgomotul, de aceea se folosesc la pereții dintre apartamente și oriunde contează liniștea. Singure însă nu izolează termic.
• Blocuri de beton și blocuri cofraj: își au locul la fundații, subsoluri, ziduri de sprijin și garduri. Blocurile cofraj sunt goale pe interior. În goluri se pune armătura, apoi se toarnă beton.

Nu combina fără să te gândești materiale diferite în același perete. Fiecare se dilată și se tasează altfel, iar acolo unde se întâlnesc apare, mai devreme sau mai târziu, o fisură. Dacă nu poți evita combinația, armează îmbinarea cu plasă din fibră de sticlă înglobată în tencuială.

România este o zonă cu cutremure, mai ales în sud și est. De aceea, la casele din zidărie se văd aproape mereu centuri și stâlpișori din beton armat, care leagă pereții între ei și cu planșeul. Unde și cum se pun le stabilește inginerul structurist prin proiect, nu meseriașul pe loc.

Blocurile precise se zidesc cu mortar subțire sau cu adeziv. Rostul are doar câțiva milimetri, așa că nu poți corecta în el denivelările. Din acest motiv, primul rând se așază în mortar obișnuit și se aduce cu grijă la orizontală pe toată lungimea peretelui. De ce atâta atenție? Orice greșeală din primul rând se transmite tuturor rândurilor de deasupra, iar sus, sub planșeu, ajunge să fie mare.

La pereții exteriori așezați pe fundație și la pereții care stau direct pe teren, sub primul rând trebuie pusă hidroizolația orizontală. Ea împiedică urcarea apei din fundație în zidărie. În practică se întâmplă des ca la o extindere sau la un garaj stratul acesta să fie uitat. După câțiva ani apar pete de umezeală în partea de jos a peretelui, iar tencuiala începe să cadă.

Blocurile se zidesc țesut, adică rosturile verticale nu au voie să cadă unul peste altul. Cât trebuie să fie decalajul stabilește producătorul sistemului. La blocurile obișnuite înseamnă cel puțin câțiva centimetri. Dacă blocurile au sistem nut și feder, rosturile verticale nu se umplu cu mortar, blocurile se îmbină pur și simplu între ele.

La renovarea unui apartament, pereții despărțitori se zidesc de obicei din BCA sau din blocuri ceramice subțiri pentru compartimentare. Noul perete nu se poate țese de regulă cu peretele existent, așa că se prinde de el cu ancore sau benzi de oțel. Acestea se pun în rosturile orizontale.

Între partea de sus a peretelui despărțitor și tavan lasă un spațiu și umple-l cu ceva elastic, de exemplu spumă poliuretanică sau o bandă elastică. Planșeul se curbează puțin sub încărcare. Dacă ai înțepeni peretele strâns sub el, planșeul ar apăsa pe perete și acesta ar crăpa. Îmbinarea o acoperi mai târziu cu tencuială armată cu plasă sau cu chit acrilic.

Un perete zidit cântărește destul de mult. În blocurile din panouri prefabricate, la fel ca în casele vechi cu planșee din grinzi de lemn, verifică mai întâi dacă planșeul îl poate duce. Pe un planșeu din lemn se potrivește adesea mai bine un perete din gips-carton, pe care îl montează un rigipsar.

Goluri și buiandrugi

Deasupra ușilor și ferestrelor se montează un buiandrug. El preia zidăria de deasupra golului și transmite încărcarea în pereții din lateral. Trebuie să fie suficient de lung încât să reazeme bine pe zidărie de fiecare parte a golului. La un perete despărțitor ajunge un buiandrug ușor. Deasupra unui gol într-un perete portant se pune un buiandrug portant, dimensionat prin calcul de inginerul structurist.

Să spargi un gol nou într-un perete portant sau să lărgești unul existent înseamnă o intervenție asupra structurii. Peretele portant ține planșeele și etajele de deasupra. Dacă golul se face fără sprijinire provizorie și fără buiandrugul potrivit, pot apărea fisuri și uneori defecte mult mai grave. Într-o țară cu cutremure, o slăbire a structurii se poate vedea abia la următorul seism, când e prea târziu. De aceea, înaintea unei astfel de lucrări ai nevoie de un inginer structurist. El analizează peretele, alege buiandrugul, felul în care se sprijină zidăria în timpul lucrului și ordinea operațiunilor.

În pereții portanți din panouri ai blocurilor prefabricate se intervine doar în mod excepțional și numai pe baza soluției date de inginerul structurist. Nu te lăsa convins de meseriași care spun că „s-a mai făcut și la alții”. Un panou tăiat greșit afectează tot blocul, nu doar apartamentul tău.

Tencuiala clasică are două straturi. Stratul de bază corectează zidăria, iar stratul fin, adică gletul sau tinciul, dă o suprafață netedă. Astăzi se folosesc des tencuieli mecanizate într-un singur strat, care se aplică și se netezesc dintr-o dată. Înainte de tencuire se montează pe perete profile de ghidaj, după care tencuiala se trage la dreptar, iar pe colțuri profile de colț, ca muchiile să fie drepte și rezistente la lovituri.

• Tencuială pe bază de var și var-ciment: lasă vaporii să treacă și e rezistentă. Se potrivește în camere, în baie și la fațadă. Varul împiedică în mod natural apariția mucegaiului și ajută la echilibrarea umidității din încăpere.
• Tencuială de ipsos: dă o suprafață foarte netedă chiar fără glet și se usucă repede. Își are locul în camerele de locuit uscate. Nu o folosi în duș sau în alte zone umede.
• Tencuială de asanare (macroporoasă): făcută pentru zidărie umedă și încărcată cu săruri. Are pori mari, în care se depun sărurile fără să distrugă tencuiala.

Tencuiala are nevoie de timp să se maturizeze. La tencuielile de bază, în practică se socotește aproximativ o zi pentru fiecare milimetru de grosime, dar timpul exact îl găsești pe sacul producătorului. Cine zugrăvește sau pune faianță prea devreme se alege cu pete, vopsea care se cojește și fisuri.

La renovarea unui apartament ajungi mai devreme sau mai târziu la întrebarea ce faci cu tencuiala existentă. Dacă e solidă și stă bine pe zidărie, ajunge să repari zonele deteriorate și să gletuiești peretele. Gletul acoperă denivelările mici și pregătește o suprafață netedă pentru zugrăveală. Nu trebuie să spargi nimic și nici să aștepți săptămâni până se usucă peretele.

Cum îți dai seama dacă tencuiala ține? Bate ușor în ea. Locurile care sună a gol, altfel decât restul, le desprinzi și le completezi. Dacă o parte mare din perete sună a gol, tencuiala se sfărâmă sau e îmbibată cu umezeală, e mai înțelept să o dai jos complet și să tencuiești din nou. Gletul pus pe un suport care nu ține se desprinde cu timpul împreună cu tencuiala veche.

În casele vechi, sub straturile de zugrăveală se ascund des spoieli de var și tencuieli din pământ, iar la casele de la țară chiar pereți din chirpici. Gletul modern poate să nu adere pe ele. Fă mai întâi o probă pe o suprafață mică, iar la clădirile istorice cere sfatul unui specialist în restaurare.

Multe case vechi nu au o hidroizolație orizontală funcțională, iar umezeala din pământ urcă în pereți. O recunoști după petele umede de deasupra pardoselii, după eflorescențele albe de săruri și după tencuiala care cade. O tencuială nouă nu rezolvă singură nimic. Mai întâi trebuie oprită apa, de exemplu printr-o hidroizolație ulterioară făcută prin tăierea zidăriei, prin injectare chimică sau prin drenaj în jurul casei.

O greșeală frecventă este să repari peretele umed cu tencuială de ciment sau cu vopsea care nu lasă vaporii să treacă. Umezeala nu se mai poate evapora prin ele și urcă și mai sus în perete. Pe zidăria veche și umedă se pun tencuieli de var sau de asanare, care lasă vaporii să treacă și permit umezelii să iasă.

Mortarul și adezivul au nevoie de apă ca să se întărească. Când apa îngheață, le strică structura și îmbinarea își pierde rezistența. De aceea nu se zidește sub temperatura minimă indicată de producător, de obicei în jur de +5 °C, și nici cu blocuri înghețate. Acoperă zidăria proaspătă peste noapte și de fiecare dată înainte de ploaie. Ploaia ar spăla mortarul, iar partea de sus a peretelui s-ar îmbiba cu apă.

Dacă tencuiala a căzut doar într-un loc mic, de exemplu după scoaterea unui diblu sau lângă tocul ușii, poți face singur reparația. Îți trebuie un ciocănel, o perie, mortar de reparații, o drișcă și puțină răbdare.

1. Bate cu ciocănelul în jurul zonei deteriorate și desprinde toată tencuiala slăbită, până când marginea rămâne solidă.
2. Curăță zidăria de praf cu peria și umezește-o, ca tencuiala nouă să nu se usuce prea repede.
3. La o zonă mai adâncă, aplică mortarul de reparații în straturi și lasă fiecare strat să tragă puțin.
4. Trage ultimul strat cu dreptarul sau cu drișca, la același nivel cu peretele din jur.
5. După ce mortarul s-a zvântat, netezește suprafața cu drișca umezită sau cu drișca cu burete, ca textura să se potrivească cu restul peretelui.
6. La o fisură pe îmbinarea dintre materiale diferite sau deasupra ușii, presează în mortarul ud o fâșie de plasă din fibră de sticlă.
7. Lasă reparația să se maturizeze conform indicațiilor de pe ambalaj, apoi aplică amorsă și zugrăvește.
8. Dacă tencuiala cade în mod repetat în partea de jos a peretelui, caută cauza în umezeala zidăriei.

• pereții sunt verticali și drepți, verificați cu nivela și cu un dreptar lung,
• zidăria este țesută, iar rosturile verticale nu cad unul peste altul,
• deasupra golurilor sunt buiandrugi care reazemă suficient pe zidărie de ambele părți,
• spațiul dintre peretele despărțitor și tavan este umplut cu material elastic,
• tencuiala este dreaptă, fără fisuri, zone care sună a gol sau urme de dreptar, iar muchiile sunt drepte,
• la o intervenție într-un perete portant ai în mână calculul și soluția scrisă a inginerului structurist.

Lucrări similare: Zidire pereți despărțitori până la 12,5 cm (cărămidă/BCA), Armarea cu plasă a pereților despărțitori din zidărie