Montaj contrașipci pe acoperiș

Contrașipcile au trei roluri. Primul și cel mai important este ventilarea. Între membrana difuzivă și învelitoare trebuie să rămână un spațiu prin care aerul urcă de la streașină spre coamă. Stratul acesta de aer duce afară umezeala care trece din mansardă prin membrană și usucă apa care ajunge sub învelitoare la viscol sau la ploaie bătută de vânt. Înălțimea contrașipcii este, practic, înălțimea golului de ventilare.

Al doilea rol este mecanic. Contrașipca presează membrana pe căprior pe toată lungimea lui, astfel încât vântul nu o ridică și membrana nu se rupe în jurul cuielor. Pe contrașipci se bat apoi șipcile orizontale, care poartă învelitoarea.

Al treilea rol este crearea unui plan drept. Căpriorii de pe acoperișurile vechi, dar și de pe cele noi făcute din lemn mai slab, rareori stau toți în același plan. Contrașipcile se pot cala sau ajusta ca șipcile și apoi țigla să stea drept. Dacă pasul acesta se sare, o învelitoare ondulată nu se mai poate corecta fără demontare.

De ce nu se bat șipcile direct pe căpriori? Pentru că ar sta direct pe membrană. Apa care se scurge pe membrană s-ar opri în spatele fiecărei șipci, membrana de sub șipcă nu s-ar mai usca, iar aerul n-ar avea pe unde să circule. Tocmai contrașipcile lasă apa să curgă liber pe membrană până în jgheab.

În lista de prețuri NUMIQ găsești trei poziții înrudite. Fiecare are pagina ei, așa că merită să știi prin ce se deosebesc:

• Montaj contrașipci (pagina aceasta): doar riglele pe direcția căpriorilor, peste membrană sau peste astereala existentă. Suprafața se calculează în m² de acoperiș. Șipcile pentru învelitoare nu sunt incluse.
• Montaj șipci sub învelitoare din elemente mici: șipcile orizontale bătute pe contrașipci, cu distanța dictată de țigla sau șindrila aleasă. Aici intră pasul șipcilor, șipca de la streașină, cea de la coamă și șipcile de lângă dolii.
• Montaj șipci și contrașipci (împreună): ambele straturi deodată, de aceeași echipă, unul după altul.

Montajul separat al contrașipcilor are sens în situații ca acestea:

• vrei să închizi provizoriu acoperișul cât mai repede, cu membrană și contrașipci, iar învelitoarea vine abia peste câteva săptămâni, de exemplu din cauza livrării țiglei,
• sub învelitoarea de tablă se face astereală continuă, iar contrașipcile asigură ventilarea între astereală și membrană sau chiar susțin astereala,
• șipcile le montează cel care pune învelitoarea, pentru că vrea să stabilească singur pasul după țigla concretă,
• se face termoizolație peste căpriori, iar contrașipcile se ancorează cu șuruburi lungi prin plăcile izolante, o lucrare separată și mai pretențioasă,
• la renovare rămâne astereala veche, se pune membrană nouă și contrașipcile se montează peste ea.

Dacă o singură firmă îți face acoperișul de la membrană la învelitoare și nu așteaptă nimic, poziția combinată e de obicei mai practică. Echipa nu vine de mai multe ori, nu montează și demontează asigurările de mai multe ori, iar pentru calitatea ambelor straturi răspunde un singur om.

Contrașipcile se montează la finalul unei etape. Dacă ce e dedesubt nu e terminat, echipa fie așteaptă, fie face compromisuri care se răzbună mai târziu.

• Șarpanta verificată și reparată. Căpriorii deteriorați, putreziți sau încovoiați se înlocuiesc sau se dublează înainte de a pune membrana. Sub contrașipcă nu-i mai vede nimeni.
• Tratarea lemnului. Dacă șarpanta veche se tratează împotriva cariilor și ciupercilor, tratamentul trebuie să fie aplicat și uscat.
• Membrana difuzivă. Fie e deja montată, fie o pune aceeași echipă chiar înainte de contrașipci. Se derulează orizontal, de la streașină în sus, cu suprapuneri conform producătorului, și nu trebuie lăsată mult timp neacoperită. Majoritatea membranelor suportă soarele doar o perioadă limitată, indicată de producător.
• Streașina. Picurătorul de streașină, pe care se racordează membrana, ar trebui să fie montat, ca apa de pe membrană să ajungă în jgheab, nu pe zidărie.
• Străpungerile. Coșul de fum, aerisirea de canalizare, ferestrele de mansardă și trapele de acces ar trebui să aibă măcar poziția trasată, ca echipa să întrerupă corect contrașipcile în jurul lor.
• Schela și protecția la cădere. Schelă la streașină sau alt sistem de protecție, acces pentru material și un loc uscat unde să stea lemnul.

La un bloc cu șarpantă, montajul se discută din timp cu asociația de proprietari și cu administratorul, mai ales pentru acces, schelă și programul lucrărilor.

Verificarea planului căpriorilor

Dulgherul întinde mai întâi o sfoară sau pune un dreptar lung peste mai mulți căpriori și vede unde ies în afară și unde sunt lăsați. La o șarpantă nouă din lemn rindeluit diferențele sunt de obicei mici, la acoperișurile vechi se găsesc căpriori lăsați chiar și câțiva centimetri. Aici se decide unde se calează contrașipca și unde se aduce la nivel.

Așezarea contrașipcii și banda de etanșare

Contrașipca se pune exact în axul căpriorului, nu lângă el. La pantă mică, la o acoperire provizorie mai lungă sau când o cere producătorul membranei, sub contrașipcă sau pe fața ei inferioară se lipește o bandă de etanșare. Când cuiul trece prin ea, banda se strânge în jurul tijei, iar apa nu se infiltrează prin găuri în termoizolație.

Prinderea

Contrașipca se bate în cuie sau se prinde în șuruburi în căprior la distanțe regulate, de regulă aproximativ la fiecare 30 până la 50 cm, după proiect și încărcări. Prinderea trebuie să intre suficient de adânc în căprior. Se folosesc cuie zincate, adesea cu tijă inelară, care țin mai bine. La termoizolația peste căpriori se folosesc șuruburi de sistem cu lungimea și unghiul prescrise de producător.

Îmbinarea și aducerea la plan

Contrașipcile se îmbină cap la cap, întotdeauna deasupra căpriorului. Unde căpriorii sunt lăsați, sub contrașipcă se pun cale sau se folosește o contrașipcă mai înaltă, iar restul se ajustează. Dulgherul verifică planul pe parcurs, cu o sfoară întinsă între contrașipcile de la margini.

Streașina, coama și străpungerile

La streașină, contrașipcile se opresc astfel încât intrarea aerului între membrană și învelitoare să rămână deschisă. Deschiderea se protejează apoi cu un pieptene sau o grilă de ventilare împotriva păsărilor și insectelor. La coamă, contrașipcile se taie așa încât aerul să poată ieși printr-o coamă ventilată. În jurul ferestrelor de mansardă, coșurilor și lucarnelor, contrașipcile se întrerup cu un spațiu suficient, ca aerul să ocolească obstacolul și să nu rămână o pungă închisă, fără ventilare.

Dolii și muchii

La acoperișurile în patru ape și la cele cu multe frânturi, contrașipcile se taie oblic la muchii și la dolii. În dolie se adaugă des o contrașipcă ajutătoare sau o scândură sub tabla de dolie. Aici se vede experiența echipei: fiecare tăietură trebuie să se potrivească, iar membrana din dolie nu are voie să rămână întinsă ca o tobă.

Lemnul

Contrașipcile se fac din molid sau pin, de regulă impregnat împotriva insectelor și ciupercilor. Lemnul trebuie să fie uscat, cu umiditate de aproximativ până la 20 %, drept și fără noduri mari care cad. Lemnul ud se răsucește pe acoperiș, se contractă și slăbește cuiele. Dacă riglele vin umede, merită depozitate sub acoperiș, cu distanțiere între straturi, ca să se usuce.

Înălțimea și secțiunea

La casele unifamiliale se folosesc de regulă contrașipci cu înălțimea de aproximativ 40 până la 60 mm și lățimea de circa 50 până la 60 mm. O contrașipcă mai înaltă înseamnă un gol de ventilare mai mare. Îl vrei mai ales la căpriori lungi, la pantă mică, la acoperișuri cu multe frânturi și străpungeri și la mansardele locuite. Decisiv este ce prevede proiectul și ce cer producătorii învelitorii și membranei. Lățimea contrașipcii trebuie, la rândul ei, să permită baterea sigură a șipcilor.

Feroneria și etanșarea

• Cuie: zincate, netede sau cu tijă inelară, de lungime suficientă. La contrașipci subțiri pe căpriori slabi se preferă șuruburile.
• Șuruburi pentru lemn: la contrașipci mai înalte, la calare și la renovări, unde loviturile de ciocan ar slăbi lemnul vechi sau ar crăpa tencuiala ori gips-cartonul din mansardă.
• Șuruburi de sistem pentru termoizolația peste căpriori: șuruburi lungi cu prindere certificată, montate după schema producătorului.
• Bandă de etanșare sub contrașipci: din spumă sau butil, acolo unde membrana stă mai mult fără învelitoare sau unde panta e mică.

Contrașipci pe astereală și sub tablă

La astereala continuă acoperită cu membrană bituminoasă sau folie, contrașipcile se ancorează prin astereală în căpriori, nu doar în scânduri. În România se montează foarte des tablă tip țiglă sau tablă fălțuită. Sub tablă, golul de ventilare creat de contrașipci este esențial: fără el, pe fața interioară a tablei se formează condens care picură în mansardă, mai ales în nopțile reci de primăvară și toamnă.

Prețul pe m² afișat pe această pagină pornește de la un acoperiș obișnuit. Acoperișul tău poate fi mai simplu sau mult mai pretențios. Lucrarea e ușurată de:

• un acoperiș simplu în două ape, cu suprafețe lungi și drepte,
• o șarpantă nouă și dreaptă, din lemn rindeluit,
• acces sigur și schelă montată,
• puține străpungeri și ferestre de mansardă,
• membrana deja montată și materialul pregătit pe șantier.

Lucrarea durează mai mult și devine mai grea la:

• acoperișuri în patru ape, cu dolii, lucarne și muchii, unde fiecare contrașipcă se taie,
• pantă abruptă și înălțime mare, care cer o asigurare mai atentă,
• căpriori vechi și strâmbi, unde contrașipcile se calează aproape la fiecare metru,
• termoizolație peste căpriori, cu șuruburi lungi și poziționare precisă,
• montaj peste astereală existentă, unde trebuie găsită poziția căpriorilor,
• multe străpungeri, coșuri și ferestre,
• vreme rea, vânt și ploaie, când pe acoperiș nu se poate sau nu e bine să se lucreze.

Contrașipcile stau la mijlocul întregului pachet de acoperiș. Înaintea lor vin dulgherii cu șarpanta, eventual echipa de termoizolație peste căpriori și tinichigiul cu picurătorul de streașină. După ele urmează șipcile, montatorul învelitorii, tinichigiul cu bordurarea coșului și montajul ferestrelor de mansardă.

Trebuie coordonate mai ales următoarele:

• Înălțimea contrașipcii cu montatorul învelitorii. Influențează înălțimea streașinii, racordul la jgheab și înălțimea coamei.
• Poziția ferestrelor de mansardă. Producătorii de ferestre au instrucțiuni proprii pentru racordarea membranei și devierea apei deasupra ferestrei.
• Termoizolația mansardei. Dacă vata minerală se montează între căpriori, dinspre interior, nu are voie să împingă membrana în golul de ventilare. Membrana s-ar umfla între contrașipci și ar micșora secțiunea de ventilare. Dacă lucrarea intră într-un program de finanțare, cum a fost Casa Verde, verifică din timp cerințele tehnice ale programului.
• Paratrăsnetul și antenele. Suporturile lor se prind adesea prin învelitoare în șipci și contrașipci. E bine să știi de ele dinainte.

Majoritatea greșelilor de la contrașipci nu se văd imediat după montaj. Apar după prima iarnă, uneori abia după câțiva ani.

• Contrașipcă prea joasă. Golul de ventilare nu ajunge, umezeala se adună sub învelitoare, șipcile mucegăiesc, iar în mansardă apar pete pe gips-carton.
• Intrare sau ieșire de aer blocată. La streașină golul se umple cu mortar, tablă sau o grilă prea deasă, la coamă lipsește coama ventilată. Aerul nu are pe unde circula, chiar dacă contrașipcile sunt destul de înalte.
• Contrașipcă în afara axului căpriorului. Cuiul trece doar prin membrană și termoizolație. Contrașipca se slăbește în timp, iar membrana rămâne găurită.
• Cuie scurte sau nezincate. Ruginesc, se slăbesc, iar învelitoarea se mișcă la vânt puternic.
• Lipsa benzii de etanșare acolo unde trebuia. La acoperirea provizorie, apa se infiltrează pe lângă cuie în termoizolație și nimeni nu observă până nu apare o pată pe tavan.
• Contrașipci continue sub fereastra de mansardă. Deasupra ferestrei se formează un spațiu închis, neventilat, umezeala rămâne în jurul ferestrei și lemnul suferă.
• Lemn umed. Contrașipcile se răsucesc, planul se strică, iar țigla formează valuri vizibile.
• Căpriori neaduși la plan. Privit în lungul acoperișului se văd adâncituri și umflături. Se pot corecta doar prin remontarea învelitorii.
• Membrană deteriorată la montaj. Călcat pe membrană între căpriori, scule căzute, înțepături la tăiere. Rupturile mici se lipesc imediat cu banda indicată pentru membrana respectivă.

Montajul contrașipcilor înseamnă lucru la înălțime, pe o suprafață înclinată, adesea pe o membrană care pe umezeală alunecă. Are nevoie de schelă sau altă protecție la cădere, de echipament de asigurare și de experiență în deplasarea pe șarpantă. De aceea, pe această pagină nu este descris ca lucrare pentru amatori. Ca să ușurezi munca echipei, poți elibera curtea din jurul casei, poți asigura un loc uscat pentru lemn, poți goli podul ca șarpanta să poată fi verificată și dinspre interior și poți stabili termenul așa încât membrana să nu stea mult neacoperită.

Cât durează? Pe un acoperiș simplu în două ape al unei case, o echipă de doi sau trei dulgheri termină de regulă contrașipcile în una sau două zile. La un acoperiș în patru ape cu lucarne, cu șarpantă strâmbă sau cu termoizolație peste căpriori poate dura de câteva ori mai mult. La contrașipci nu se așteaptă nimic să se usuce sau să se întărească. Poate întârzia însă vremea, pentru că pe membrana udă nu se lucrează în siguranță.

Înainte să plece dulgherii și să vină șipcile și învelitoarea, merită să verifici acoperișul de pe schelă și din mansardă:

• fiecare contrașipcă stă în axul căpriorului și e fermă, nu se mișcă la apăsare,
• cuiele sau șuruburile sunt la distanțe regulate și sunt zincate,
• îmbinările contrașipcilor sunt deasupra căpriorului, cap la cap, fără goluri mari,
• înălțimea contrașipcilor corespunde proiectului sau înțelegerii cu montatorul învelitorii,
• planul acoperișului, verificat cu sfoara, nu are valuri vizibile,
• la streașină intrarea aerului e liberă, iar membrana duce apa în jgheab,
• la coamă e lăsat spațiu pentru ieșirea aerului,
• în jurul ferestrelor de mansardă, coșurilor și lucarnelor contrașipcile sunt întrerupte, cu spațiu pentru circulația aerului,
• acolo unde s-a stabilit bandă de etanșare, aceasta chiar este lipită,
• membrana nu e ruptă, înțepată sau împinsă în golul de ventilare,
• din mansardă nu se văd cuie care au ratat căpriorul,
• lemnul e uscat, impregnat și nu se răsucește,
• resturile, capetele tăiate și cuiele sunt strânse de pe acoperiș și din jurul casei.