Renovarea grupului sanitar la bloc: prețul renovării băii și toaletei în apartament de bloc 2026

Într-un bloc din panouri mari, grupul sanitar este zona cu apă și scurgere a apartamentului. Adică baia și toaleta, așezate în jurul coloanelor. În unele blocuri vechi, pereții băii sunt subțiri, din plăci montate pe un schelet de lemn sau metal. Țevile trec liber prin spatele lor. În alte blocuri, pereții sunt din panouri subțiri, din BCA sau din cărămidă. Fiecare tip de bloc are alte dimensiuni și altă poziție a coloanelor. Și pereții sunt prinși în alt fel. De aceea, două apartamente cu aceeași suprafață se pot comporta foarte diferit la renovare.

Grupul sanitar cuprinde pereții, pardoseala, instalațiile de la coloană până la obiectele sanitare și gura de ventilație spre ghenă. Nu fac parte din el planșeul, pereții de fațadă, pereții de rezistență și coloanele, care deservesc toată scara. Bucătăria este adesea lipită de un perete al băii. Ia apa și scurgerea din aceeași ghenă tehnică. Canalul de ventilație este de obicei comun pentru toate etajele. Cine știe dinainte această împărțire se înțelege mai ușor cu meseriașii și cu asociația de proprietari.

Coloanele de apă, de canalizare și uneori cele de gaz sunt părți comune ale blocului. Despre înlocuirea și oprirea lor decide asociația de proprietari, nu proprietarul apartamentului. Practic, instalatorul nu închide apa pe coloană când vrea el. Data se anunță din timp, iar vecinii sunt înștiințați printr-un afiș la avizier. Robinetul de pe coloană este manevrat adesea de o persoană desemnată de administrator.

În practică se întâmplă des ca blocul să plănuiască înlocuirea coloanelor pe scări peste un an sau doi. Atunci merită aflat calendarul lucrărilor. Renovarea se programează astfel încât coloana nouă să nu fie racordată mai târziu prin faianța deja montată. Dacă blocul nu are planificată înlocuirea și coloana este în stare proastă, se poate cere asociației înlocuirea porțiunii din apartament. Înțelegerea trebuie să fie în scris. Se notează cine răspunde de racordul la restul coloanei și cine plătește eventualele pagube la vecini.

Dacă renovarea cere autorizație sau alt demers depinde de amploarea lucrărilor. Răspunsul nu poate fi promis dinainte, la modul general. Unele lucrări ating structura de rezistență, instalațiile comune sau schimbă compartimentarea. În aceste cazuri, procedura se verifică direct la primărie, la compartimentul de urbanism. Acordul asociației de proprietari este o chestiune separată. Primăria nu îl înlocuiește.

După desfacerea pereților apar uneori materiale care nu se mai folosesc azi. În unele blocuri există tuburi de ventilație sau bucăți de conductă de scurgere din azbociment. Arată ca un beton gri, cu o structură fibroasă. Cât timp sunt întregi și nedeteriorate, nu sunt periculoase. Problema apare la tăiere, spargere și șlefuire, când se eliberează fibre.

Elementele din azbociment se îndepărtează doar de o firmă autorizată pentru lucrări cu azbest. Nici proprietarul, nici o echipă obișnuită de demolare nu are voie să intervină. La orice suspiciune de azbest, demolarea se oprește în acel loc și materialul este evaluat. Adesea este vorba de ventilația comună, așa că decizia trece și prin asociația de proprietari. Sub gresie se mai găsesc adezivi bituminoși vechi, garnituri de plumb sau tuburi de protecție din oțel ruginit. Nu sunt o tragedie. Trebuie doar incluse în planul de demolare și de evacuare a molozului.

Cel mai des, pereții noi se zidesc azi din BCA. Avantajele sunt rezistența și simplitatea. Se pot prinde fără prea multă bătaie de cap un dulap, o oglindă sau un boiler mai greu, cu dibluri potrivite pentru BCA. Peretele suportă mai bine umezeala și nu se degradează la o eventuală scurgere. Dezavantajele sunt greutatea, lucrul cu materiale umede și timpul de uscare a tencuielii.

Gips-cartonul este mai ușor și se montează mai repede. Spațiul dintre plăci permite trecerea instalațiilor fără șlițuri. În zonele umede se folosesc însă plăci rezistente la umiditate sau plăci pe bază de ciment. Scheletul se face mai des, de regulă după recomandarea producătorului sistemului. Obiectele grele au nevoie de întărituri montate dinainte. Altfel, prinderea lor devine complicată. Pentru izolarea fonică contează umplerea golului cu vată minerală și separarea scheletului de tavan și de pardoseală. Printr-un perete de gips-carton prost gândit, sunetul apei trase la toaletă se aude mult mai tare decât printr-unul zidit.

Un compromis frecvent: pereții băii și ai toaletei se zidesc, iar instalațiile trec printr-un perete fals din gips-carton. Pereții rămân solizi, iar instalațiile sunt accesibile prin uși de vizitare.

Pereții grupului sanitar nu sunt de obicei de rezistență, așa că se poate schimba compartimentarea. Unirea băii cu toaleta eliberează spațiu. În schimb, dispare a doua încăpere pentru graba de dimineață. Într-o familie cu copii, de regulă e mai bine să rămână toaleta separată. Se poate muta în schimb ușa, ca să încapă mașina de spălat în baie. Ușile se mută des și pentru că, la deschidere, blocau intrarea într-o cameră.

Limita o dă scurgerea. Canalizarea are nevoie de pantă spre coloană, iar la bloc nu se poate coborî mai adânc în pardoseală. Cu cât vasul de toaletă sau dușul este mai departe de coloană, cu atât racordul trebuie să fie mai sus. Apare mai repede o treaptă sau un soclu înălțat. În planșeu nu se sparge, nu se fac șlițuri și nu se dau găuri de trecere fără avizul unui inginer structurist. La fel și în pereții de rezistență de lângă baie. Mașina de spălat are nevoie de alimentare proprie cu apă, scurgere cu sifon și priză. Ideal, să poată fi trasă afară la service. Detaliile băii propriu-zise sunt subiectul unor ghiduri separate: hidroizolația, dușul la nivelul pardoselii, faianța sau înălțimea vasului de toaletă.

Apă și scurgere

În grupurile sanitare vechi, țevile sunt din oțel zincat. Se înfundă pe interior și ruginesc la îmbinări. Pe alocuri apar și porțiuni din aluminiu sau cupru, de la reparații ulterioare. La renovare, țevile vechi se înlocuiesc de obicei integral, până la robinetul de lângă coloană. Instalațiile noi trec cel mai des printr-un perete fals. Acesta acoperă și rezervorul încastrat și lasă o suprafață dreaptă pentru faianță. Robinetele, apometrele și piesele de curățare ale canalizării trebuie să rămână accesibile. Nimeni nu se bucură să citească apometrul printr-o fantă îngustă din spatele oglinzii.

Electricitate

Multe blocuri vechi au conductori din aluminiu. Devin casanți, îmbinările slăbesc și se încălzesc la consumul de azi: mașină de spălat, uscător, boiler. La renovare, circuitele noi se trag cu conductori din cupru. Legătura cu restul apartamentului se face cu cleme pentru îmbinarea aluminiului cu cuprul, ideal chiar în tabloul electric. Baia are zone stabilite unde pot fi prize și corpuri de iluminat. Ele sunt tratate în ghidurile dedicate băii. Lucrările la instalația electrică se fac doar de un electrician autorizat. La final se cere documentul de verificare a instalației. Fără el, o daună la asigurare sau vânzarea apartamentului se rezolvă greu.

Baia și toaleta de la bloc nu au fereastră. Se aerisesc prin canalul comun de ventilație. În unele blocuri, ventilația este naturală. În altele, un ventilator central de pe acoperiș menține depresiunea în canal. Într-un asemenea sistem nu se montează la întâmplare un ventilator propriu puternic. Poate împinge aerul la vecini sau poate strica tirajul pe toată coloana.

Dacă se montează un ventilator cu motor, acesta trebuie să aibă clapetă antiretur. Așa, mirosurile și aburul de la vecini nu intră înapoi în apartament. La blocurile cu exhaustare centrală e nevoie de obicei de acordul asociației. Uneori se permite doar o grilă sau o gură de ventilație reglabilă. Deschiderea spre canal nu se micșorează și nu se zidește. În practică se întâmplă des ca tubul vechi de ventilație să fie deteriorat la demolare. Repararea canalului comun trece apoi prin asociație. De aceea, zona din jurul ghenei se demolează atent și manual.

La bloc, mobila de bucătărie stă adesea pe peretele băii și se racordează la aceeași coloană. Când grupul sanitar e desfăcut, este cel mai bun moment pentru racorduri noi de apă și scurgere în bucătărie. Eventual și pentru alimentarea mașinii de spălat vase. Mai târziu ar trebui spart din nou peretele finisat al băii. Dacă mobila de bucătărie se schimbă abia peste un an, merită scoase acum robinetele și scurgerea, apoi blindate.

La un perete fals din gips-carton, trebuie ținut cont că dulapurile de bucătărie vor atârna pe partea cealaltă. În perete se montează dinainte întărituri sau peretele se face zidit. Dacă se mută chiuveta de-a lungul mobilei, limita de pantă e aceeași ca în baie. O scurgere orizontală lungă sub blat se înfundă ușor și face zgomot.

Pe durata renovării, apartamentul rămâne o vreme fără baie și fără toaletă. Cine continuă să locuiască acolo are nevoie de o înțelegere cu rudele, cu vecinii sau de o locuință închiriată temporar. Unele firme montează pentru câteva zile o toaletă provizorie, dar dușul nu se rezolvă așa. Cele mai grele sunt primele zile de demolare. La fel și zilele în care echipele se succed fără ca apa să poată fi folosită.

Demolarea este zgomotoasă și face mult praf. Regulamentul asociației stabilește de regulă orele pentru lucrări zgomotoase, iar în weekend regulile sunt mai stricte. E politicos ca vecinii să fie anunțați din timp, printr-un afiș la avizier. Liftul și scara se protejează și se curăță regulat. Praful trece și prin ușile închise. E bine ca mobila să fie acoperită în toate camerele, nu doar lângă baie.

Durata nu se poate scurta la nesfârșit. Tencuielile și gletul trebuie să se usuce, iar obiectele sanitare comandate pot întârzia. Un plan realist are rezerve de timp. Obiectele sanitare se comandă imediat după alegerea finală, nu abia la montajul faianței.

Demolarea și instalațiile sunt treaba specialiștilor. Pregătirea apartamentului o poate face însă oricine. Firma câștigă timp, iar proprietarul își scutește nervii.

1. Goliți baia, toaleta, holul și dulapurile de bucătărie de lângă peretele băii, ca accesul la coloană să fie liber.
2. Fotografiați starea inițială: pereții, robinetele, apometrele, ventilele și tabloul electric, inclusiv etichetele siguranțelor.
3. Notați indexul apometrelor și al repartitoarelor de costuri și trimiteți administratorului o fotografie cu dată.
4. Marcați cu bandă colorată robinetele principale de apă din apartament și siguranța care alimentează baia și toaleta.
5. Acoperiți pardoseala holului și a camerelor cu folie și bandă adezivă. Etanșați ușile camerelor, ca praful să nu treacă prin rosturi.
6. Afișați la avizier un anunț cu data demolării și datele de contact ale persoanei responsabile.
7. Pregătiți o soluție de igienă pentru toată perioada lucrărilor. Stabiliți din timp locul pentru container, după indicațiile asociației sau ale primăriei.

• robinetele, apometrele și piesele de curățare sunt accesibile prin uși de vizitare,
• pentru instalațiile de apă s-a predat procesul-verbal al probei de presiune,
• pentru instalația electrică s-a predat documentul de verificare,
• există fotografii ale instalațiilor înainte de închidere, cu traseele marcate,
• racordul la coloană este uscat, iar coloana nu este deteriorată,
• grila sau ventilatorul trage, iar clapeta antiretur funcționează,
• ușile se deschid liber și nu lovesc obiectele sanitare sau mașina de spălat,
• racordurile pentru bucătărie sunt pregătite și blindate, conform înțelegerii,
• pereții sunt solizi și au întărituri în locurile pentru dulapuri,
• zona ghenei de ventilație și spațiile comune sunt nedeteriorate,
• administratorul a fost anunțat de finalizarea lucrărilor și a primit indexurile contoarelor.