Chituirea cu acril în jurul plintelor

Motivul principal este aspectul. O plintă cu rostul de sus umplut pare parte din perete, denivelările tencuielii nu se mai văd și linia de-a lungul camerei rămâne curată. Al doilea motiv este practic: în fanta deschisă intră praf, nisip de pe încălțăminte și chiar insecte mici, iar cu aspiratorul le scoți greu de acolo.

De regulă se chituiește doar rostul de sus, dintre plintă și perete. La pardoseala flotantă (parchet laminat, vinil cu sistem click, lamele de lemn) rostul dintre plintă și pardoseală nu se chituiește. Pardoseala trebuie să se miște liber când se schimbă temperatura și umiditatea, iar chitul ar bloca-o lângă plintă. În practică asta se termină cu chit rupt sau cu plinta ridicată. La gresie sau la pardoselile lipite, rostul de jos se chituiește uneori, dar acolo materialul se alege în funcție de cât de des ajunge apa în zona respectivă.

Acrilul și siliconul arată asemănător în cartuș, dar fiecare are rostul lui.

• Chitul acrilic are o elasticitate redusă, se poate vopsi, se prinde bine pe tencuială, gips-carton, lemn și plastic vopsit și se netezește ușor cu apă. Este făcut pentru încăperi uscate: living, dormitor, hol.
• Siliconul sanitar este mai elastic și suportă mai bine apa, dar de obicei nu se poate vopsi. Se folosește acolo unde lângă plintă se șterge des cu mopul ud sau unde poate stropi apa, de exemplu în baie sau lângă cabina de duș.

Prin urmare, acrilul nu este o barieră impermeabilă. Rezistă la spălatul obișnuit al pardoselii, dar apa care stă pe el îl înmoaie în timp. Dacă plinta este din lemn uleiat sau din plastic cu imitație de lemn, acrilul alb se va vedea. În acest caz alegi un chit într-o nuanță potrivită sau chituiești doar acolo unde există cu adevărat o fantă vizibilă.

Situația cea mai simplă este o plintă nouă lângă un perete drept, proaspăt zugrăvit: rostul e subțire și uniform, ajung o singură trecere și netezirea. Durează mai mult când ai:

• un rost vechi, cu chit crăpat sau resturi de vopsea, care trebuie mai întâi tăiat și curățat,
• un perete denivelat, unde rostul are pe alocuri câțiva milimetri lățime și chitul trebuie aplicat în două straturi,
• o cameră cu multe colțuri, tocuri de uși și țevi de calorifer,
• o plintă închisă la culoare lângă un perete deschis, unde rostul trebuie tras foarte precis sau cu bandă de mascare,
• cerința ca rosturile să fie vopsite după uscare.

Dacă rostul este mai lat decât poate acoperi un singur strat, în adâncime se presează mai întâi un cordon de spumă, iar chitul se aplică peste el. La uscare acrilul se contractă puțin, așa că un „cârnat” gros de chit se lasă adesea sau crapă.

Această lucrare o poți face și singur. Ai nevoie de un pistol pentru cartușe, un cartuș de acril, un cuțit, un burete umed și puțină răbdare. Lucrează la temperatura camerei; majoritatea producătorilor trec pe ambalaj temperatura minimă de aplicare.

1. Taie cu cuțitul chitul vechi crăpat sau desprins și îndepărtează vopseaua care se cojește.
2. Aspiră rostul, șterge-l cu o cârpă ușor umedă și lasă-l să se usuce.
3. La nevoie, lipește bandă de mascare pe perete și pe plintă, chiar lângă rost.
4. Taie vârful cartușului oblic, astfel încât orificiul să corespundă lățimii rostului.
5. În rosturile late presează mai întâi un cordon de spumă.
6. Aplică chitul dintr-o singură mișcare pe porțiuni de circa unu până la doi metri, trăgând pistolul uniform, fără opriri.
7. Netezește imediat rostul cu degetul umezit sau cu o spatulă de plastic, într-o formă ușor concavă.
8. Șterge surplusul de chit cu buretele umed cât timp e încă proaspăt și scoate banda cât chitul este ud.
9. Continuă cu porțiunea următoare și, la colțuri, leagă trecerea de cea anterioară.
10. Lasă chitul să se usuce conform indicațiilor producătorului, de obicei câteva ore până la o zi, și abia apoi vopsește-l.

În practică apar mereu aceleași probleme:

• Chituirea pe praf sau pe umezeală. Chitul se prinde doar de stratul de murdărie și după câteva săptămâni se desprinde.
• Prea mult chit deodată. Stratul gros se usucă greu, crapă, iar rostul arată ca o pastă stoarsă, nu ca o trecere curată.
• Chit nenetezit. Rămân cocoloașe, urme de la opririle pistolului și o suprafață aspră pe care se prinde murdăria.
• Chituirea rostului de jos la pardoseala flotantă. Pardoseala nu mai are loc să se miște și chitul se rupe.
• Acril în zone umede. Lângă duș sau cadă chitul se înmoaie, se înnegrește și cade.
• Vopsirea înainte de uscare. Vopseaua de pe acrilul proaspăt crapă și pe rost apar pete.

Privește rostul terminat în lumină laterală, de exemplu cu o lanternă pusă pe pardoseală. Așa se vede orice denivelare.

• rostul este umplut pe toată lungimea, fără întreruperi și găuri,
• suprafața chitului este netedă, cu lățime uniformă și fără cocoloașe,
• pe plintă și pe perete nu au rămas urme uscate de chit,
• la colțuri și la tocurile ușilor trecerile se leagă curat,
• chitul aderă pe ambele părți și nu se desprinde când îl apeși cu degetul,
• rostul de jos de la pardoseala flotantă a rămas liber,
• în zonele umede s-a folosit silicon, nu acril,
• rostul vopsit are o nuanță uniformă, fără crăpături.