Montarea parchetului din lemn cu sistem click

Parchetarul începe cu verificarea suportului și pregătirea camerei. Pachetele de parchet stau de obicei câteva zile, în general cel puțin 48 de ore, în camera în care se montează. Așa lemnul se obișnuiește cu temperatura și umiditatea de acolo. De regulă pachetele rămân nedesfăcute, dar procedura exactă o stabilește producătorul.

Apoi se întinde underlay-ul, adică stratul de amortizare de sub parchet, și se stabilește direcția de montaj. De ce se așază plăcile de obicei în direcția luminii care vine de la fereastră? Îmbinările se văd mai puțin, iar camera pare mai lungă. Primul rând se pune lângă peretele cel mai drept. Între placă și perete se introduc pene distanțiere, care păstrează rostul de dilatare. Acesta are de obicei în jur de 10 mm, valoarea exactă o dă producătorul.

Plăcile se îmbină așa: placa nouă se introduce înclinat în îmbinarea de pe latura lungă și se coboară până se prinde. Îmbinările de capăt, în funcție de sistem, fie se apasă de sus până fac clic, fie se bat ușor printr-o bucată de rest de parchet. Îmbinările de capăt din rândurile vecine se decalează, de regulă cu cel puțin 30 cm. Astfel pardoseala rămâne stabilă și nu apare un model regulat în „scară”. Ultimul rând se taie pe lățime la dimensiune, se scot penele și la final se montează plintele și profilele de trecere.

Îmbinarea click este precisă, așa că are nevoie de un suport plan, solid și uscat. Producătorii admit de obicei o abatere de planeitate de câțiva milimetri pe o lungime de unu sau doi metri. Denivelările mai mari se șlefuiesc sau se nivelează cu șapă autonivelantă. Înainte de turnarea șapei autonivelante se aplică amorsă, ca materialul să se lege bine de suport.

Mocheta veche, linoleumul sau PVC-ul, des întâlnite în apartamentele din blocuri, se scot de regulă înainte de montaj, la fel și resturile de adeziv. Un strat moale sub pardoseala flotantă o face să lucreze sub pas și solicită îmbinările.

Pe beton sau pe alt suport mineral este nevoie de barieră de vapori. Aceasta este de obicei o folie PE cu suprapuneri și îmbinări lipite cu bandă, sau un underlay care o are deja integrată. O șapă nouă trebuie să fie suficient de uscată. Umiditatea o măsoară parchetarul, iar limitele le dă producătorul parchetului, în funcție de tipul șapei.

Tipurile de underlay se deosebesc mai ales prin cât reduc zgomotul pașilor și cât de bine compensează denivelările mici:

• Underlay din spumă: obișnuit, ușor, potrivit pentru majoritatea camerelor uscate.
• Underlay din plută: atenuează bine zgomotul, dar singur nu protejează împotriva umezelii.
• Underlay combinat: reunește amortizarea și bariera de vapori într-o singură folie.

Dacă ai încălzire în pardoseală, folosește doar parchet și underlay pe care producătorul le permite explicit pentru acest tip de încălzire. Un underlay prea gros ar frâna inutil căldura.

Cel mai simplu este o cameră dreptunghiulară, cu suport plan, fără țevi și cu puține uși. Lucrarea durează în schimb mai mult în cazul următor:

• suportul este denivelat sau umed și trebuie mai întâi reparat și lăsat la uscat,
• camera are nișe, stâlpi sau pereți oblici,
• țevile caloriferelor ies din pardoseală, iar plăcile trebuie găurite și acoperite cu rozete,
• sunt multe uși, unde tocurile trebuie tăiate jos și se montează profile de trecere,
• apar trepte sau treceri spre gresie cu diferență de înălțime,
• suprafața este mare și, după indicațiile producătorului, are nevoie de profil de dilatare,
• se lucrează într-o locuință în care se stă, așa că mobila trebuie mutată dintr-o parte în alta.

Într-un bloc merită să întrebi din timp administratorul sau asociația de proprietari dacă există reguli privind orele pentru lucrări zgomotoase. Tăierea plăcilor și batul îmbinărilor se aud bine la vecini.

• Lipsa rostului de dilatare. Lemnul lucrează. Dacă se lovește de perete, de toc sau de o țeavă, pardoseala se umflă. În practică se întâmplă des ca rostul să fie „mâncat” de un dulap greu sau de o plintă prinsă rigid.
• Pardoseală flotantă fixată rigid. O bucătărie sau un dulap încastrat așezat peste parchet îl încarcă și îl împiedică să se miște. Astfel de mobilier se montează înainte de parchet sau parchetul se oprește în jurul lui, cu rost.
• Suport denivelat. Plăcile lucrează deasupra golurilor, îmbinările sunt solicitate, apar scârțâituri și crăpături.
• Îmbinări neînchise complet. O îmbinare care nu s-a prins pe toată lungimea se deschide în timp. Dacă bați direct în muchia plăcii, sistemul de îmbinare se strică.
• Lipsa barierei de vapori pe beton. Umezeala din suport ajunge în lemn, iar plăcile încep să se curbeze.
• Lemn în încăperi umede. În baie sau în saună parchetul flotant din lemn nu se montează de obicei.

Un parchet click într-o cameră uscată și regulată îl poate monta și o persoană îndemânatică. Ai nevoie de fierăstrău, ruletă, echer, pene distanțiere, ciocan de cauciuc și bloc de batere. Citește întotdeauna instrucțiunile producătorului, pentru că sistemele de îmbinare diferă.

1. Lasă pachetele de parchet să se aclimatizeze în cameră, după indicațiile producătorului.
2. Scoate vechiul strat moale, curăță și aspiră suportul.
3. Verifică planeitatea cu un dreptar lung și nivelează denivelările.
4. Pe beton, așază bariera de vapori cu suprapuneri și lipește îmbinările cu bandă.
5. Întinde underlay-ul cap la cap, fără suprapuneri.
6. Măsoară lățimea camerei și împarte rândurile astfel încât ultimul rând să nu iasă prea îngust.
7. Taie tocurile ușilor jos, la înălțimea plăcii plus underlay.
8. Montează primul rând cu lamba spre perete și pune penele pentru rostul de dilatare.
9. Îmbină rândurile următoare și decalează îmbinările de capăt după recomandarea producătorului.
10. La țevi, dă găuri mai mari decât țeava și lipește la loc bucata tăiată.
11. Taie ultimul rând la dimensiune și păstrează rostul față de perete.
12. Scoate penele și prinde plintele de perete, nu de pardoseală.
13. Montează profilele de trecere la uși și la îmbinarea cu alt tip de pardoseală.

• îmbinările sunt închise pe toată lungimea și plăcile nu sar din ele,
• pardoseala nu lucrează și nu scârțâie când calci pe ea,
• rostul de dilatare este păstrat de-a lungul tuturor pereților, tocurilor și țevilor,
• plintele sunt prinse de perete și nu apasă pe parchet,
• profilele de trecere stau ferm și nu formează o treaptă periculoasă,
• îmbinările de capăt sunt decalate și nu formează un model regulat,
• ultimul rând nu este vizibil mai îngust decât celelalte,
• suprafața nu are zgârieturi, muchii ciobite sau urme de batere,
• ușile se deschid liber și nu freacă de pardoseală,
• ai primit plăcile rămase și informațiile de întreținere de la producător.