Montarea și lipirea lamelelor de parchet

Lamelele noi vin de la furnizor cu grosime și umiditate uniforme. Parchetul masiv are de obicei o grosime de aproximativ 14 până la 22 mm. O lamelă mai groasă suportă mai multe șlefuiri de-a lungul vieții pardoselii. Una mai subțire se potrivește mai bine peste încălzirea în pardoseală, pentru că lasă căldura să treacă mai ușor. Cel mai des se folosește stejarul, apoi fagul și frasinul. Fagul arată frumos, dar reacționează puternic la schimbările de umiditate, adică „lucrează” mai mult, așa că nu e o alegere potrivită pentru pardoselile încălzite.

Lamelele vechi se scot cu grijă, se curăță de adezivul vechi sau de bitum, se sortează, iar bucățile deteriorate se înlocuiesc. În practică se întâmplă des ca o parte din nut sau din feder să fie ruptă, iar unele lamele să fie deja prea subțiri după șlefuirile anterioare. De aceea lucrarea merge mai încet și rezultatul depinde de starea lemnului. În schimb, apartamentul vechi își păstrează caracterul. Dacă sub lamelele vechi există un adeziv negru, bituminos, cere să i se verifice compoziția. Unele adezivi vechi pe bază de gudron pot conține substanțe nocive, iar îndepărtarea lor e treabă de specialist.

Nici cel mai frumos lemn nu rezistă pe un suport prost. Șapa trebuie să fie solidă, să nu se sfărâme, să nu facă praf și să fie plană. De obicei se acceptă o abatere de cel mult aproximativ 2 mm sub un dreptar de 2 m. La modelul în spic planeitatea contează și mai mult, pentru că orice denivelare se vede la îmbinări.

Esențială este umiditatea reziduală a șapei, care se măsoară cu metoda CM (cu carbid). Pentru șapa de ciment se indică de obicei o limită de aproximativ 2 CM %, pentru șapa pe bază de anhidrit aproximativ 0,5 CM %. Peste încălzirea în pardoseală, producătorii de adezivi cer adesea valori și mai mici. Dacă șapa e umedă, lemnul absoarbe umezeala, iar pardoseala se poate umfla sau dezlipi.

Denivelările se corectează cu o șapă autonivelantă. Înainte și după aplicarea ei, suportul se amorsează conform recomandărilor producătorului de adeziv. Amorsa întărește suprafața și ajută adezivul să se prindă mai bine. La final, suportul se aspiră temeinic.

Lamelele se lasă în cameră cel puțin 48 de ore, ideal câteva zile, la o temperatură de aproximativ 18 până la 22 °C și o umiditate a aerului de circa 45 până la 60 %. Camera nu ar trebui să mai fie plină de umezeala lăsată de tencuieli sau șape proaspete.

Înainte de lipire, parchetarul își face un plan de montaj: stabilește direcția lamelelor, linia de pornire și felul în care pardoseala trece dintr-o cameră în alta. De obicei lamelele se orientează de-a lungul peretelui mai lung sau în direcția luminii care vine de la fereastră.

1. Aplicarea adezivului cu gletiera dințată indicată de producător, numai pe suprafața care se poate acoperi imediat.
2. Așezarea lamelelor în adezivul proaspăt, după planul de montaj, și împingerea lor cu un bloc de batere, ca să nu se strice muchiile.
3. Păstrarea unui rost de dilatație la pereți, de obicei în jur de 10 până la 15 mm, cu ajutorul unor pene.
4. Verificarea continuă a planeității, a alinierii rândurilor și a îmbinărilor.
5. Tăierea bucăților de margine la pereți, tocuri de ușă și țevi.
6. Lăsarea pardoselii în pace până se întărește adezivul. De obicei se poate călca pe ea după 12 până la 24 de ore, iar șlefuirea începe în general după 48 până la 72 de ore, în funcție de tipul adezivului.

Se folosesc mai ales adezivi poliuretanici și adezivi pe bază de polimeri MS sau silan. Tipurile mai elastice preiau mai bine mișcarea lemnului, de aceea se potrivesc peste încălzirea în pardoseală. După întărire urmează șlefuirea în mai multe etape, chituirea rosturilor cu chit amestecat cu praf de la șlefuire și finisarea cu lac, ulei sau ceară. Aceste lucrări apar adesea ca poziții separate.

Cel mai simplu este montajul în rânduri drepte, decalate. Modelele în spic, spic dublu sau în tablă de șah cer măsurători precise, mai multe tăieturi și mai mult timp. Lucrarea durează mai mult și într-o cameră cu nișe, stâlpi și multe treceri, pe un suport denivelat care trebuie întâi corectat sau cu esențe exotice dure, care se taie mai greu. La recondiționarea lamelelor vechi se adaugă curățarea și sortarea. Pe de altă parte, o șapă plană și uscată, o cameră dreptunghiulară simplă și lamele noi cu profil precis grăbesc treaba.

Peste încălzirea în pardoseală, înainte de montaj trebuie făcut un ciclu de încălzire a șapei, care o usucă și o verifică. După montaj, încălzirea se pornește treptat, cu câteva grade pe zi. Suprafața pardoselii nu ar trebui să depășească aproximativ 27 °C. Valorile exacte le stabilesc producătorul parchetului și cel al sistemului de încălzire.

Dacă locuiești la bloc, ține cont de regulamentul asociației de proprietari. Șlefuirea și tăierea fac mult zgomot, așa că merită să stabilești cu administratorul un interval potrivit pentru lucrări și să-i anunți pe vecini.

• lipirea pe șapă fără măsurarea umidității,
• lipsa amorsei, care slăbește aderența,
• rostul de dilatație lipsă sau umplut la pereți, din cauza căruia pardoseala se ridică,
• adezivul aplicat neuniform, care lasă goluri sub lamele, iar acestea sună a gol sau scârțâie când calci pe ele,
• sărirea peste aclimatizare, după care apar rosturi între lamele,
• la suprafețe mari, peste aproximativ 8 până la 10 m pe o direcție, lipsa unui rost de dilatație sau a unui profil de trecere.

Înainte de șlefuire și după finalizare, parcurge pardoseala și verifică:

• lamelele nu se mișcă sub picior și nu sună a gol când bați în ele,
• muchiile nu sunt ridicate, iar îmbinările sunt strânse,
• modelul e regulat, iar rândurile sunt drepte și când le privești în unghi, spre lumină,
• rostul de dilatație de pe margine e liber, fără adeziv și fără resturi,
• trecerile dintre camere sunt rezolvate cu profil sau rost de dilatație,
• ai primit de la executant notarea umidității măsurate a suportului și tipul adezivului folosit,
• la încălzirea în pardoseală ai notat cum se pornește treptat sistemul.