Scoaterea parchetului vechi de lemn (bătut în cuie, lipit)

De felul în care e prins parchetul depind sculele, efortul și felul în care va arăta suportul după demontare. Cel mai simplu e să scoți pragul sau o lamelă desprinsă de lângă perete și să te uiți dedesubt.

• Parchetul bătut în cuie stă de obicei pe un suport de lemn, de exemplu pe scânduri sau pe o dușumea oarbă, cum se găsește în casele mai vechi. Pe lateralul lamelelor vezi cuie subțiri bătute oblic prin lambă. Merge mai repede, dar trebuie avut grijă la lemnul de dedesubt.
• Parchetul lipit cu bitum este tipic pentru multe blocuri mai vechi. Sub lamelă vezi un strat negru, tare, adesea lucios, pe șapa de beton. Bitumul ține foarte bine și, după scoaterea lamelelor, trebuie îndepărtat și el de pe suport.
• Parchetul lipit cu adeziv modern are dedesubt un adeziv mai deschis la culoare, elastic sau dur. Procedeul seamănă cu cel de la bitum, doar că resturile se comportă altfel la șlefuire.

În practică se întâmplă des ca într-un singur apartament să găsești mai multe variante, de exemplu porțiuni reparate lângă calorifere sau pe hol.

Totul începe cu pregătirea camerei. Se scot mobila și covoarele, se demontează plintele și pragurile de trecere. Ușile și tocurile se acoperă cu folie sau carton, ca să nu se zgârie. Dacă ușile vor trebui scurtate pentru noua înălțime a pardoselii, e bine să le dai jos din balamale de la început.

La parchetul bătut în cuie se pornește de lângă perete sau dintr-un colț, unde lamelele se ridică cel mai ușor. Cu o rangă se ridică primul rând, apoi lamelele se desprind pe rând, rând cu rând. Cuiele rămase în suport se scot sau se bat complet, ca să nu iasă nimic în afară. Dacă parchetul vechi e valoros, se poate lucra cu grijă, în ordinea inversă montajului, iar lamelele se pot refolosi.

La parchetul lipit, lamelele se desprind cu o daltă sau cu un șpaclu lat, deseori cu ajutorul unui ciocan demolator cu vârf tip spatulă. Lamelele se rup în timpul lucrului, așa că de obicei nu mai pot fi refolosite. Urmează îndepărtarea bitumului. Se face mecanic, cu racleta și cu mașina de șlefuit pardoseli, eventual cu un decapant pentru adezivi folosit după instrucțiunile producătorului. La final, suportul se aspiră temeinic.

La sfârșit se verifică starea suportului: dacă e solid, uscat și suficient de plan. În funcție de asta se decide dacă ajunge o reparație locală cu masă de nivelare, dacă e nevoie de o șapă autonivelantă pe toată suprafața sau, pe suport de lemn, de exemplu de plăci OSB.

Dificultatea lucrării, și deci costul ei, depinde de câteva lucruri pe care le poți afla înainte de a începe:

• felul de prindere: cuiele sunt mai simple, bitumul și adezivii duri merg mult mai încet,
• grosimea și cantitatea de bitum: cu cât rămâne mai mult pe șapă, cu atât durează mai mult șlefuirea,
• forma camerei: o cameră mare și dreptunghiulară merge repede, un hol cu multe colțuri, tocuri și calorifere merge încet,
• starea suportului: o șapă moale sau friabilă se strică ușor la desprindere, cuiele ruginite se rup,
• accesul și deșeurile: etaj înalt fără lift, căratul sacilor și transportul la un centru de colectare sau într-un container.

Scoaterea parchetului face mult praf și zgomot. Ai nevoie de o mască de protecție împotriva prafului, ochelari de protecție, mănuși rezistente și încălțăminte de lucru. E bine să separi camera de restul locuinței cu folie și să folosești la șlefuirea bitumului o mașină cu aspirare.

Fii atent la adezivii negri vechi. În clădirile mai vechi s-au folosit și adezivi pe bază de gudron, care pot conține substanțe dăunătoare sănătății, iar foarte rar și materiale cu azbest. Dacă nu ești sigur, dă o probă la analizat într-un laborator acreditat. Materialele cu azbest se îndepărtează doar de o firmă specializată, autorizată pentru astfel de lucrări. Lemnul cu bitum, lac sau adeziv nu se arde în sobă, ci se duce la un centru de colectare a deșeurilor sau într-un container pentru deșeuri din construcții, după regulile de salubrizare din localitate.

Dacă locuiești la bloc, anunță din timp administratorul sau asociația de proprietari. De obicei există reguli pentru lucrările zgomotoase, intervale orare în care se poate lucra și un loc stabilit pentru container. Vecinii apreciază și un bilet la avizier cu zilele în care se lucrează.

Parchetul bătut în cuie dintr-o cameră mică îl poți scoate singur. La parchetul lipit cu bitum și pe suprafețe mari, lucrarea e foarte grea fizic și există riscul să strici șapa, așa că acolo e mai înțelept să chemi un parchetar.

1. Scoate mobila, demontează plintele și pragurile.
2. Acoperă tocurile și ușile cu folie de protecție sau carton.
3. Pune-ți masca, ochelarii, mănușile și încălțămintea de lucru.
4. Începe de lângă perete și ridică prima lamelă cu ranga, sprijinită pe o bucată de lemn, ca să nu strici suportul.
5. Continuă rând cu rând și pune lamelele direct în saci sau grămadă, în afara camerei.
6. Scoate sau bate complet cuiele care ies din suport.
7. Mătură și aspiră temeinic toată suprafața.
8. Verifică suportul: rezistență, fisuri, umezeală și scânduri desprinse.
9. Du deșeurile la un centru de colectare sau comandă un container.

• Ridicare și desprindere prea brutale. Gropile adânci în șapă sau scândurile rupte din suport trebuie apoi reparate, iar pregătirea noii pardoseli durează mai mult.
• Resturi de bitum lăsate pe suport. Adezivul nou nu se prinde pe ele, iar bitumul poate străbate în timp sau poate reacționa cu vinilul. Dacă se poate monta ceva peste resturi o spune fișa tehnică a producătorului noii pardoseli și a amorsei.
• Lipsa verificării planeității. O pardoseală flotantă sau vinilul pe un suport denivelat scârțâie, se mișcă sub pas, iar îmbinările se pot desface.
• Umezeala trecută cu vederea. Sub parchetul vechi apare uneori o șapă umedă sau lemn putrezit. Întâi se rezolvă cauza, abia apoi se montează noua pardoseală.
• Lucrul fără protecție. Praful de bitum și de lemn irită căile respiratorii, iar așchiile cu cuie rănesc ușor.

Înainte de montarea noii pardoseli, verifică suportul după lista de mai jos:

• pe suprafață nu au rămas lamele, cuie sau agrafe care ies în afară,
• bitumul și adezivul sunt îndepărtate în măsura cerută de noua pardoseală,
• suportul e solid, nu se fărâmițează și nu sună a gol la ciocănit,
• suportul de lemn nu se mișcă sub pas, iar scândurile sunt bine prinse,
• sub un dreptar de doi metri nu apar denivelări mai mari decât permite producătorul noii pardoseli,
• șapa e uscată, ideal verificată prin măsurarea umidității,
• suprafața e aspirată și fără praf,
• tocurile, ușile și pereții nu sunt deteriorate,
• deșeurile sunt duse, iar camera e curată.