Demontarea atentă a parchetului vechi după planul de montaj

Înainte de prima pârghie, parchetul trebuie verificat cu atenție. Lamelele rupte, putrezite sau foarte subțiate după mai multe șlefuiri se scot de obicei din joc. Bucățile sănătoase și drepte din lemn de esență tare, de exemplu stejar sau fag, au șanse bune să fie folosite din nou.

Urmează planul de montaj. E o schiță simplă a camerei, cu modelul (os de pește, pătrate, benzi), direcția lamelelor și ordinea rândurilor. În practică ajunge o schiță pe hârtie, completată cu fotografii din mai multe unghiuri. Fiecare rând primește un număr, iar fiecare lamelă poziția ei în rând.

Lucrul începe cu scoaterea plintelor. Dacă sunt în stare bună, merită păstrate și ele. Demontarea continuă de la perete, unde lamelele marginale se desprind cel mai ușor, și înaintează rând cu rând spre mijlocul camerei. Lamela se ridică încet cu o rangă sau cu o daltă plată, sub care se pune o bucată de lemn sau de plastic. Aceasta protejează muchiile de striviri și împarte forța pe o suprafață mai mare.

Cel mai mult contează felul în care e prins parchetul de suport.

• parchetul bătut în cuie se desprinde relativ ușor, cuiele se pot scoate sau tăia, iar lemnul rămâne de obicei întreg,
• parchetul lipit cu smoală sau cu adeziv bituminos ține foarte bine, se desprinde încet, uneori după încălzire, iar colțurile și îmbinarea lambă-uluc se rup ușor,
• parchetul lipit cu adezivi mai noi se separă uneori greu fără deteriorări, iar o parte din lamele poate fi pierdută.

Durata crește și într-o cameră cu nișe, tocuri de uși și calorifere, la un model complicat precum osul de pește și atunci când fiecare bucată trebuie marcată cu grijă. Ajută în schimb o cameră goală, lemnul uscat și un suport care nu se fărâmițează.

Atenție în clădirile vechi: smoala și adezivii vechi pot conține substanțe nocive, iar în unele straturi vechi de pardoseală se găsește și azbest. Dacă ai vreo bănuială, dă o probă la analizat. Azbestul se îndepărtează doar de o firmă specializată și autorizată pentru asta. Când șlefuiești resturi de smoală, poartă întotdeauna mască de protecție respiratorie și aerisește încăperea.

Într-o cameră mai mică, cu parchet bătut în cuie, un om îndemânatic se descurcă și singur. Dacă parchetul e lipit cu smoală sau e vorba de o pardoseală istorică, e mai înțelept să chemi un parchetar. Pașii pentru lucrul pe cont propriu:

1. Golește camera și protejează pereții, ușile și tocurile.
2. Desenează planul de montaj, fotografiază parchetul și numerotează rândurile.
3. Pregătește o rangă, o daltă plată, un ciocan, pene de lemn, bucăți de protecție, un creion și lădițe etichetate.
4. Scoate cu grijă plintele și pune-le deoparte.
5. Găsește lamela de margine de lângă perete unde ai cel mai bun acces.
6. Pune bucata de protecție sub rangă și ridică lamela încet, fără smucituri.
7. La parchetul lipit, lucrează pe bucăți mici și ajută-te de pene de lemn.
8. Marchează imediat fiecare lamelă scoasă, pe partea de dedesubt, cu numărul rândului și poziția.
9. Așază lamelele în lădițe, pe rânduri, întotdeauna culcate.
10. Continuă rând cu rând, în direcția în care a fost montat parchetul.
11. La final verifică suportul și scoate cuiele care ies în afară.

Marcajul pe partea de dedesubt e important: pe fața vizibilă ar dispărea la șlefuire, pe spate rezistă până la noua montare.

De pe spatele lamelelor trebuie îndepărtate resturile de smoală, adeziv și murdărie. Altfel noua montare iese denivelată, iar adezivul nu prinde bine. Depunerile groase se răzuiesc cu șpaclul sau cu dalta, iar restul se șlefuiește ușor cu hârtie de granulație medie. Pentru resturile foarte tari se poate folosi un produs de îndepărtat adezivi, strict după indicațiile producătorului. Șlefuiește cu mână ușoară: fiecare milimetru luat slăbește lamela și îi scurtează viața.

Lemnul reacționează la umiditate, așa că depozitează-l într-un loc uscat, aerisit, cu temperatură constantă. Umiditatea relativă potrivită a aerului este de obicei de aproximativ 40 până la 60 %. Beciul umed sau garajul neîncălzit nu sunt o idee bună. Așază lamelele culcate pe o suprafață plană și pune deasupra o greutate moderată, de exemplu niște scânduri. Așa nu se vor curba. Ține grupele pe rânduri laolaltă, ca să nu le cauți la montare.

• forțarea cu ranga fără bucată de protecție, după care crapă colțurile și îmbinarea lambă-uluc,
• marcajul lipsă sau neclar, care transformă refacerea modelului într-un puzzle,
• marcajul pe fața vizibilă, care dispare la șlefuire,
• resturile de smoală rămase pe spatele lamelelor, care produc denivelări,
• șlefuirea prea agresivă, care subțiază lamela,
• depozitarea în picioare, strâmb sau într-un loc umed.

Într-un apartament de bloc, gândește-te și la vecini. Lucrarea e zgomotoasă, așa că respectă orele de liniște din regulamentul blocului. Planșeul de sub pardoseală face parte din structura comună a clădirii și nu trebuie deteriorat în timpul lucrului.

Când parchetarul predă lucrarea, merită să treci prin punctele acestea:

• planul de montaj este complet, lizibil și corespunde marcajelor de pe lamele,
• fiecare lamelă păstrată are pe spate numărul rândului și poziția,
• parchetul este sortat pe rânduri și depozitat culcat,
• bucățile scoase din uz sunt separate și știi câte lipsesc,
• plintele sunt puse deoparte și nedeteriorate,
• suportul nu are cuie ieșite în afară și nici resturi mari de smoală,
• camera este curățată, iar molozul a fost dus.