Cofrarea planșeului cu sistem Doka sau Peri

Planșeul este un element de rezistență. Grosimea lui, armătura, clasa betonului și modul de sprijinire le stabilește inginerul structurist în proiect. Echipa de cofrare lucrează după aceste date, așa că planurile trebuie să fie pe șantier și să fie clare.

Înainte de cofrare ar trebui să fie gata:

• zidăria portantă exterioară și interioară până la cota intradosului planșeului, aliniată și suficient de întărită,
• cota clară a feței de jos a planșeului, marcată pe zidărie, de obicei printr-un reper de nivel la un metru,
• o bază portantă și plană pentru popi: placă de beton, beton de egalizare sau pietriș compactat, cu dulapi de lemn dedesubt,
• planul planșeului cu golurile pentru scară, coș de fum, ghene de instalații și treceri,
• o înțelegere despre cine face cofrajul de margine al plăcii și al centurilor și dacă se folosesc blocuri speciale drept cofraj pierdut,
• acces pentru camionul care aduce cofrajul și un loc liber unde poate fi depozitat.

În practică se întâmplă des ca echipa să găsească la parter paleți cu blocuri ceramice, o grămadă de nisip și betoniera. Popii se montează atunci printre obstacole, cofrajul nu mai are o rețea regulată și lucrarea se lungește fără rost. O suprafață eliberată și măturată economisește timp și nervi.

Procedura diferă puțin de la un sistem la altul, dar principiul e același. Echipa lucrează după instrucțiunile de montaj ale producătorului și după tabelele care dau distanțele dintre popi și grinzi pentru o anumită grosime a plăcii.

1. Măsurători și împărțirea suprafeței

La început se măsoară dimensiunile libere ale încăperilor și înălțimea de la pardoseală până la intradosul planificat. După asta se reglează lungimea popilor. La înălțimile obișnuite ale unei case se folosesc popi telescopici din oțel, care se extind și se reglează fin din filet.

2. Popi, trepiede și capete de susținere

Primii popi se așază în trepiede, care îi țin verticali până se pun grinzile pe ei. În capătul de sus al popului se montează un cap de susținere, de obicei în formă de furcă, în care intră grinda. La margini și în colțuri popii se pun mai des, pentru că acolo structura e cel mai puțin stabilă.

3. Grinzi principale și secundare

La sistemul pe grinzi se așază în capete grinzile principale (de jos), iar peste ele, perpendicular, grinzile secundare (de sus). De regulă sunt grinzi de lemn cu profil în formă de I sau H. Distanța dintre ele depinde de grosimea plăcii: cu cât planșeul e mai gros, cu atât rețeaua e mai deasă. La sistemul pe panouri, în locul grinzilor se montează direct cadre gata făcute, cu placa de cofraj inclusă.

4. Suprafața de cofrare

Pe grinzi se pun plăcile de cofraj, cel mai des panouri tristrat cu suprafață tratată, de obicei galbenă, cu grosimea de aproximativ 21 sau 27 mm. Plăcile se așază strâns una lângă alta, iar fâșiile rămase lângă pereți se taie pe măsură. Rostul dintre placă și zidărie trebuie să fie cât mai mic, ca laptele de ciment să nu curgă prin el.

5. Reglarea pe înălțime

După ce suprafața e închisă, echipa verifică cota cu nivela optică sau cu laserul și reglează popii. La deschideri mai mari, inginerul cere uneori o mică contrasăgeată la mijlocul câmpului, adică o ridicare ușoară, ca placa să nu se lase vizibil după încărcare.

6. Margini, goluri și protecția la cădere

Pe contur se montează cofrajul de margine, care dă grosimea plăcii la capăt. Golurile pentru scară și coș se închid cu panouri laterale. Pe marginile libere se montează balustradă de protecție, pentru că pe cofraj vor urca apoi fierarii și betoniștii.

7. Agentul de decofrare

La final, suprafața plăcilor se unge cu ulei de decofrare sau cu altă emulsie recomandată de producător. Ajută la decofrare, protejează plăcile și dă un intrados mai curat. Se aplică în strat subțire, înainte de montarea armăturii, ca uleiul să nu ajungă pe oțel.

Atât Doka, cât și Peri au mai multe sisteme pentru planșee. La case și la blocuri mici întâlnești în practică mai ales două abordări.

Cofrajul pe grinzi

Exemple tipice sunt Dokaflex sau Peri Multiflex. Este format din popi, grinzi de lemn și plăci de cofraj libere. Avantajul e flexibilitatea: se adaptează la planuri neregulate, pereți oblici, nișe, înălțimi diferite și grinzi aparente. Dezavantajul e numărul mai mare de piese și munca manuală mai multă la tăierea plăcilor.

Cofrajul pe panouri

Exemple sunt Peri Skydeck sau Dokadek. Panourile sunt cadre gata făcute, adesea din aluminiu ușor, pe care echipa le agață și le ridică repede. Pe suprafețe regulate montajul e mult mai rapid, iar intradosul iese uniform. Unele sisteme au capete pentru decofrare timpurie: panourile se pot scoate mai devreme, iar popii rămân sub placă. La un plan foarte fragmentat, panourile trebuie totuși combinate cu cofraj suplimentar pe grinzi.

Ce înseamnă asta pentru tine

• casă simplă, dreptunghiulară, cu pereți drepți: merg ambele sisteme, panourile sunt de obicei mai rapide,
• plan fragmentat, bovindouri, pereți oblici, grinzi aparente: de regulă sistemul pe grinzi,
• clădire cu mai multe etaje identice: panourile merită la folosirea repetată,
• spații înalte, de exemplu un living cu dublă înălțime sau un garaj mai înalt: pot fi necesari popi mai lungi sau turnuri de susținere.

Combinarea celor două sisteme e obișnuită și nu e o greșeală. Important e ca echipa să respecte tabelele de încărcare ale producătorului pentru grosimea concretă a plăcii.

Prețul pe metru pătrat depinde de câtă muncă și cât material cere de fapt fiecare metru. Două planșee cu aceeași suprafață pot fi lucrări complet diferite.

Lucrarea e mai ușoară când există:

• un plan regulat, fără ieșinduri și oblicități,
• o înălțime liberă obișnuită, la care ajung popii standard,
• o pardoseală fermă și plană la parter,
• o suprafață mare și continuă, pe care echipa își prinde ritmul,
• acces bun pentru camion sau macara la aducerea și ridicarea cofrajului,
• pereți zidiți precis, fără abateri mari.

Lucrarea se prelungește din cauza:

• grinzilor aparente, care se cofrează separat, cu fețe laterale și susținere proprie,
• consolelor, plăcilor de balcon și părților în consolă,
• multor goluri și treceri care trebuie închise pe contur,
• înălțimii mai mari, care cere popi mai lungi, schelă sau turnuri de susținere,
• plăcii mai groase, cu rețea mai deasă de popi și grinzi,
• bazei denivelate sau moi, care trebuie mai întâi consolidată,
• suprafeței mici cu multe colțuri, unde se taie și se ajustează mult,
• lucrului iarna, când trebuie protejat betonul și sprijinirea durează mai mult.

Verifică și dacă oferta cuprinde doar montajul sau și transportul, chiria cofrajului, decofrarea, curățarea și returul. La închiriere se plătește timpul cât cofrajul stă pe șantier, așa că orice întârziere cu armătura sau cu turnarea se simte și aici.

Cofrarea planșeului nu e o lucrare pentru amatori. E vorba de un element de rezistență, de lucru la înălțime și de o încărcare care, la o placă obișnuită, ajunge la câteva sute de kilograme pe metru pătrat. O greșeală nu înseamnă doar un tavan strâmb, ci poate duce la prăbușirea cofrajului în timpul turnării. Din acest motiv articolul nu conține un ghid pentru meșterii amatori. Ca beneficiar poți ajuta pregătind suprafața, accesul și planurile, iar montajul îl lași unei echipe cu experiență.

Cofrajul de planșeu e un punct în care se întâlnesc mai multe meserii. Cu cât se înțeleg mai bine dinainte, cu atât se găurește mai puțin în betonul gata turnat.

Zidarii și inginerul structurist

Zidăria trebuie să fie gata și aliniată. Inginerul stabilește rezemarea plăcii pe pereți, centurile și, dacă e cazul, cât timp trebuie să rămână popii sub placă. Pentru grinzi și console e nevoie de planul lui de armare.

Fierarii-betoniști

Armătura se montează doar pe cofrajul terminat și uns. Echipa de cofrare ar trebui să știe unde vin distanțierii și unde apar zonele mai grele, de exemplu la grinzi.

Electricianul, instalatorul și ventilația

În planșeu se montează doze pentru corpurile de iluminat, tuburi de protecție pentru cabluri și uneori tubulatura pentru ventilația cu recuperare de căldură. Dozele se fixează direct pe placa de cofraj. Trecerile pentru canalizare, coș sau ventilație se rezervă cu manșoane sau cu cofraje laterale. O trecere uitată înseamnă mai târziu carotare și riscul de a tăia armătura. Lucrările electrice din planșeu le face un electrician autorizat ANRE.

Stația de betoane și pompa

Data turnării se stabilește abia după ce cofrajul e verificat și armătura recepționată. Pompa are nevoie de loc unde să fie amplasată. Turnarea ar trebui să decurgă continuu, fără pauze lungi.

Șeful de șantier

Înainte de turnare e bine ca șeful de șantier sau inginerul care urmărește lucrarea să verifice cofrajul și armătura și să noteze verificarea în jurnalul de șantier. După turnare, nimeni nu mai poate vedea ce e sub beton.

Majoritatea problemelor apar abia după decofrare, când nu se mai pot repara ușor.

• Popi pe bază moale. Pe pietriș necompactat, pe pământ înghețat sau fără dulapi dedesubt, popii se afundă în timpul turnării. Placa se lasă, iar în cazul mai rău cofrajul cedează local.
• Rețea prea rară de popi și grinzi. Dacă nu se respectă tabelul producătorului, cofrajul se îndoaie între popi și intradosul iese ondulat. La plăci mai groase apare riscul de suprasolicitare.
• Popi care nu sunt verticali. Un pop înclinat duce mai puțin. Lipsa trepiedelor la margini duce la instabilitate.
• Rosturi neetanșe. Prin goluri curge laptele de ciment, iar pe intrados apar cuiburi de pietriș și bavuri ascuțite. Tencuiala sau gletul se aplică apoi mai greu.
• Cotă greșită. Planșeul iese mai jos sau mai sus decât în proiect și mai târziu nu se potrivesc tocurile ușilor, scara sau înălțimea pardoselilor.
• Lipsa agentului de decofrare sau prea mult agent. Fără ulei, betonul se lipește și la decofrare se rup bucăți din suprafață. Prea mult ulei lasă pete și poate slăbi aderența tencuielii.
• Treceri și doze uitate. Găurirea ulterioară a plăcii e lentă și poate deteriora armătura.
• Decofrare și scoaterea popilor prea devreme. Betonul tânăr nu are încă rezistența completă. Placa se poate lăsa sau fisura, chiar dacă la prima vedere arată bine.
• Încărcarea planșeului proaspăt. Paleți cu blocuri puși pe placa tânără sau cofrarea prea rapidă a etajului următor fără sprijinirea plăcii de dedesubt.

La clădirile cu mai multe etaje se uită des că placa proaspătă își duce nu doar propria greutate, ci, prin popi, și planșeul de deasupra. De aceea, la etajele inferioare popii rămân mai mult timp, după indicațiile inginerului.

Montajul

La o casă obișnuită cu plan regulat, o echipă cu experiență cofrează planșeul de regulă în una până la câteva zile. Sistemul pe panouri e mai rapid pe suprafețe drepte, iar un plan fragmentat, cu grinzi și console, mărește timpul. La asta se adaugă montarea armăturii, verificarea și turnarea.

Întărirea betonului și decofrarea

Timpul până la decofrare depinde de clasa betonului, de grosimea plăcii, de deschidere și mai ales de temperatură. Ca orientare generală:

• cofrajul lateral de margine se poate scoate pe vreme caldă de obicei după una până la trei zile,
• la sistemele cu decofrare timpurie, plăcile și grinzile se scot mai devreme, dar popii rămân sub placă,
• la un sistem obișnuit pe grinzi, cofrajul se scoate de regulă după câteva zile până la aproximativ două săptămâni, iar placa rămâne sprijinită în continuare,
• popii de susținere rămân adesea câteva săptămâni, exact după indicațiile inginerului,
• la temperaturi sub aproximativ 5 °C întărirea încetinește mult și toate termenele se prelungesc.

Betonul atinge rezistența de proiect de regulă după aproximativ 28 de zile. Asta nu înseamnă că totul trebuie să rămână sprijinit până atunci, dar orice decofrare mai timpurie ar trebui aprobată de șeful de șantier sau de inginerul structurist. Vara, placa proaspătă trebuie ferită de uscarea rapidă prin udare sau acoperire cu folie, iar iarna de îngheț.

Resprijinirea

Dacă cofrajul se scoate mai devreme, popii rămân sub placă sau se montează alții noi, așa-numita resprijinire. Important e să nu slăbești toată suprafața deodată, ci să lucrezi pe câmpuri, ca placa să nu fie încărcată brusc.

Înainte ca pe cofraj să se pună armătura și apoi betonul, merită să-l verifici cu atenție. Nu trebuie să fii specialist: multe lucruri se văd privind de jos și de sus. Dacă ceva nu e clar, întreabă șeful de șantier.

• popii stau verticali, pe bază fermă, unde e nevoie pe dulapi de lemn,
• la margini și în colțuri există trepiede sau altă asigurare a stabilității,
• rețeaua de popi și grinzi corespunde grosimii plăcii după tabelele producătorului,
• cota intradosului se potrivește cu proiectul, verificată cu laserul sau cu nivela,
• suprafața de cofrare e plană, fără trepte vizibile între plăci,
• rosturile sunt etanșe, inclusiv lângă zidărie și în jurul golurilor,
• cofrajul de margine are înălțimea corectă și e bine fixat,
• golurile pentru scară, coș și ghene sunt la locul și la mărimea corecte,
• dozele pentru corpurile de iluminat și trecerile sunt montate după planurile de electrice și instalații sanitare,
• suprafața e curată, fără rumeguș, cuie și resturi,
• agentul de decofrare e aplicat uniform și în strat subțire,
• pe marginile libere există balustradă de protecție,
• s-a stabilit când și cum se decofrează și cât rămân popii,
• verificarea e notată în jurnalul de șantier.

După decofrare, uită-te la intrados. Urmele mici ale rosturilor sunt normale și dispar sub tencuială sau glet. Cuiburile mai mari, săgeata vizibilă a plăcii sau fisurile trebuie arătate șefului de șantier înainte să înceapă tencuiala.