Turnarea betonului în fundații continue direct în săpătură

Turnarea în săpătură are sens acolo unde pereții șanțului își păstrează singuri forma. De obicei vorbim de pământuri argiloase și prăfoase, de pietrișuri cu nisip amestecate cu argilă sau de rocă alterată. În astfel de teren, excavatorul sapă șanțul cu o cupă de lățimea fundației, iar betonul se toarnă fără cofraj.

De ce nu se cofrează mereu? Cofrajul în șanț înseamnă să sapi mai lat, să montezi și să demontezi panourile, apoi să umpli și să compactezi spațiul din jurul fundației. În teren coeziv asta nu aduce nimic în plus, doar lungește lucrarea. Betonul turnat direct în pământ se și lipește bine de terenul din jur.

Cofrajul devine necesar când pereții săpăturii se surpă, de exemplu în nisip uscat, sau când partea de sus a fundației iese deasupra terenului. Des se face o combinație: partea de jos se toarnă în pământ, iar ultimele câteva zeci de centimetri se cofrează, ca muchia de sus să fie dreaptă și la cota corectă. În România urmează aproape mereu elevația, adică peretele de beton sau din blocuri cofraj pierdut care face legătura dintre fundație și placa parterului.

Dimensiunile fundației, adică lățimea, adâncimea și eventuala armătură, le stabilește inginerul structurist în proiect. El pornește de la încărcări și de la studiul geotehnic, care spune cât de bun este terenul. Adâncimea de fundare trebuie să treacă sub adâncimea de îngheț. Pe cea mai mare parte a țării aceasta este, cu aproximație, între 0,8 și 1,1 m sub teren, iar în zonele de munte poate fi mai mare. Valoarea exactă pentru terenul tău o găsești în proiect.

Turnarea propriu-zisă durează de obicei o zi la o casă. Reușita se decide însă în zilele de dinainte. Când autobetoniera stă deja pe șantier, nu mai e timp de completat nimic.

Săpătura și terenul de fundare

Șanțurile trebuie să aibă dimensiunile din proiect, iar fundul să fie la cota stabilită de proiect sau de topograf. Fundul trebuie să fie drept, fără pământ afânat, noroi sau apă stătătoare. Suprafața pe care se așază betonul se numește teren de fundare. Dacă acolo apare altceva decât prevedea proiectul, de exemplu umplutură veche, argilă moale sau apă care izvorăște, terenul trebuie văzut de geotehnician sau de proiectant. În practică se întâmplă des ca pe o parte din teren să trebuiască săpat mai adânc, până la stratul bun de fundare.

Priza de pământ

În fundații se pune priza de pământ, de cele mai multe ori o platbandă din oțel zincat cu capete scoase deasupra terenului. Mai târziu, la ea se leagă instalația electrică și, dacă există, paratrăsnetul. Traseul și legăturile le stabilește și le verifică un electrician autorizat ANRE. Platbanda trebuie să fie complet înglobată în beton. Fotografiaz-o înainte de turnare.

Golurile pentru rețele

Canalizarea, branșamentul de apă, cablul de curent și, eventual, conductele pentru o pompă de căldură trebuie să treacă prin fundație sau pe sub ea. În aceste locuri se montează înainte de turnare tuburi de protecție, adică țevi mai groase prin care se trag apoi conducta sau cablul. Poziția lor se stabilește cu instalatorul și cu electricianul, după proiectele de instalații. Găurirea sau spargerea ulterioară prin fundație costă mult și o slăbește.

Armătura, dacă proiectul o cere

La construcții simple pe teren bun, fundația este adesea din beton simplu, fără armătură. Pe teren mai slab, la încărcări mari, în zone seismice cu cerințe stricte sau în pantă, proiectantul prevede carcase de armătură. Ele trebuie să stea pe distanțieri, nu direct pe pământ, ca betonul să le îmbrace din toate părțile. Tot acum se montează și mustățile pentru elevație sau pentru stâlpișori, la pozițiile din proiect.

Accesul și comanda

Autobetoniera este un vehicul greu. Are nevoie de un drum ferm cât mai aproape de săpătură și de loc de manevră. Dacă nu poate ajunge destul de aproape, se comandă și pompă de beton. Volumul se calculează din dimensiunile săpăturii, la care se adaugă o rezervă. Șanțul real iese aproape întotdeauna puțin mai lat decât pe planșă.

Clasa și consistența betonului

Clasa betonului o stabilește proiectul. Pentru fundațiile caselor se folosesc de obicei clasele C16/20 sau C20/25, iar în condiții mai grele și clase mai mari. Dacă în teren există ape subterane agresive, proiectantul indică și clasa de expunere, care schimbă rețeta betonului. La stația de betoane spune clasa, clasa de expunere, dimensiunea maximă a agregatului și consistența, după SR EN 206.

Consistența arată cât de ușor curge betonul. Pentru săpături se comandă de obicei o consistență mai fluidă, de exemplu S3, iar la pompare sau la armătură deasă mai degrabă S4. Contează ca betonul să vină de la stație cu fluiditatea cerută. Apa adăugată pe șantier, ca betonul să curgă mai ușor, îi scade rezistența.

Beton simplu sau beton armat

Betonul simplu preia bine compresiunea, dar întinderea o suportă greu. Dacă terenul nu este la fel de bun peste tot, fundația se poate încovoia puțin, iar betonul simplu fisurează. Armătura preia aceste eforturi. Decizia îi aparține proiectantului, nu echipei de execuție și nici vecinului care „așa a făcut mereu”.

Cum ajunge betonul în săpătură

• Direct din jgheabul autobetonierei: varianta cea mai simplă și mai rapidă, dacă mașina ajunge cu jgheabul la toate șanțurile.
• Cu pompa de beton: când săpătura e departe de drum, în spatele casei sau în pantă. Brațul ajunge și în locurile greu accesibile, iar betonul se pune uniform.
• Cu roaba sau cu un dumper mic: la volume mici, de exemplu la fundația unui gard. Merge mai încet și cere mai mulți oameni.

Fundații drepte și fundații în trepte

Pe teren plat, fundul fundațiilor este la aceeași cotă. În pantă, fundul se face în trepte. Înălțimea și lungimea treptelor le dă proiectul. La turnare se pornește de la punctul cel mai de jos în sus și se are grijă ca betonul din trepte să nu se amestece cu pământul.

Pașii sunt asemănători la majoritatea lucrărilor. O echipă cu experiență îi are în mână, dar fiecare are motivul lui.

1. Verificarea săpăturii: dimensiuni, cota fundului, curățenia fundului, apa stătătoare și pământul căzut.
2. Verificarea terenului de fundare de către geotehnician sau proiectant, dacă proiectul cere asta, și consemnarea în scris.
3. Controlul poziției prizei de pământ, al tuburilor de protecție și al armăturii, cu fotografii.
4. Marcarea cotei de sus a fundației, de exemplu cu țăruși nivelați sau cu șipci, ca să fie clar până unde se toarnă.
5. Verificarea bonului de livrare la prima autobetonieră: clasa betonului, consistența și ora fabricației.
6. Turnarea betonului în straturi, de obicei de cel mult 0,3 până la 0,5 m, fără să fie lăsat să cadă de la înălțime mare în același loc.
7. Compactarea fiecărui strat cu pervibratorul, până când din beton nu mai ies bule de aer.
8. Continuarea fără pauze, ca stratul nou să se lege de cel încă proaspăt și să nu apară un rost de lucru nedorit.
9. Nivelarea suprafeței de sus la cota marcată, cu dreptarul, apoi finisarea cu drișca.
10. Introducerea în betonul proaspăt a mustăților sau a barelor de legătură, dacă proiectul le prevede și nu au fost montate deja.
11. Acoperirea și tratarea betonului în funcție de vreme.

Contează să lucrezi fără întreruperi. Dacă turnarea se oprește câteva ore, stratul de jos începe să facă priză, iar cel nou nu se mai leagă perfect de el. Dacă pauza nu se poate evita, de exemplu la fundații foarte lungi, rostul de lucru se face acolo unde îl acceptă proiectantul, nu la întâmplare, unde s-a terminat betonul.

Costul pe metru cub diferă în practică după condițiile de pe șantier. E bine să le știi, ca să înțelegi ofertele și să pregătești terenul.

Ușurează

• Acces bun pentru autobetonieră până la săpătură, fără pompă.
• Teren coeziv, care ține pereții șanțului drepți.
• Săpătură uscată, fără apă subterană.
• Un volum mare, turnat dintr-odată, fără pauze.
• Fundații din beton simplu sau cu armătură simplă.
• Vreme blândă, fără îngheț și fără caniculă.

Complică

• Acces îngust sau neconsolidat, care cere pompă sau transport manual.
• Teren nisipos, unde partea de sus trebuie cofrată sau pereții curățați pe parcurs.
• Apă în săpătură, care trebuie pompată înainte și în timpul turnării.
• Panta și fundațiile în trepte.
• Armătura deasă, care încetinește turnarea și vibrarea.
• Volume mici în mai multe locuri, de exemplu fundația gardului și a unei anexe separat.
• Turnarea iarna, cu aditivi, acoperire și tratare mai lungă.

Ține minte că se plătește betonul pus efectiv în lucrare. Dacă excavatorul sapă mai lat sau pereții se surpă, consumul crește față de calculul de pe planșă.

Fundațiile stau la mijlocul unui lanț de lucrări care depind una de alta. Cine coordonează bine acest lanț scapă de reparații și de așteptări.

• Topograful trasează construcția înainte de săpătură și poate verifica cota fundului și a muchiei de sus.
• Săpătura ar trebui terminată cu puțin timp înainte de turnare. Un șanț lăsat câteva zile în ploaie sau în îngheț își strică fundul.
• Geotehnicianul sau proiectantul vede terenul de fundare dacă acesta nu arată ca în studiu.
• Electricianul autorizat ANRE se ocupă de priza de pământ și de capetele ei.
• Instalatorul stabilește poziția și diametrul tuburilor pentru canalizare și apă.
• Dulgherii și fierarii betoniști fac după turnare cofrajul și armătura elevației, iar zidarii, dacă se folosesc, montează blocurile cofraj pierdut.
• Echipa de hidroizolație lucrează mai târziu, iar calitatea ei depinde și de cât de drepte și curate sunt suprafețele fundației.

Pe un șantier cu șef de șantier, verificarea terenului de fundare și a armăturii se consemnează în scris. Și când construiești în regie proprie merită să ai măcar fotografii clare, cu ruleta în cadru, ca dimensiunile să se vadă.

Greșelile din fundații se repară greu. Cele mai multe ies la iveală abia după ani, când pereții sunt tencuiți și pardoselile gata.

• Turnarea în apă și noroi. Betonul se amestecă cu pământul, își pierde rezistența, iar fundația are la bază un strat slab. Mai târziu pot apărea tasări inegale și fisuri în zidărie.
• Pământ căzut pe fund. Pământul afânat se îndeasă sub greutate. Casa se lasă mai mult într-un loc decât în altul.
• Adâncime de fundare prea mică. O fundație deasupra adâncimii de îngheț poate fi ridicată de înghețul din pământ. Semnul tipic sunt fisurile oblice la colțurile pereților și lângă goluri.
• Armătura pusă pe pământ. Fără strat de beton peste ea, oțelul ruginește și armătura nu mai lucrează.
• Apă adăugată în beton. Se toarnă mai ușor, dar e mai slab și se contractă mai mult.
• Beton nevibrat. În fundație rămân goluri și cuiburi de pietriș, mai ales în jurul armăturii și la pereții șanțului.
• Goluri și priză de pământ uitate. Carotarea ulterioară slăbește fundația, iar priza de pământ trebuie făcută altfel.
• Suprafață de sus strâmbă. Elevația sau primul rând de blocuri se îndreaptă apoi cu straturi groase de mortar, iar tot peretele de soclu iese strâmb.
• Lipsa tratării. Pe căldură, suprafața se usucă, crapă și rămâne prăfoasă și moale.

Turnarea fundațiilor la o casă obișnuită ia de regulă o zi de lucru, iar la construcții mici chiar câteva ore. Pregătirea armăturii, a golurilor și a prizei de pământ durează de obicei de la o zi la câteva zile, după mărime.

Betonul începe să facă priză la câteva ore după amestecare, în funcție de temperatură și de rețetă. După sosire trebuie pus în lucrare cât mai repede. Contează ora de pe bonul de livrare și ce recomandă stația de betoane.

Pe fundații se poate călca cu grijă de obicei a doua zi. Elevația sau primul rând de blocuri se începe vara de regulă după câteva zile, pe frig mai târziu. Betonul ajunge la rezistența din proiect după aproximativ 28 de zile, dar asta nu oprește continuarea lucrului dacă șeful de șantier sau proiectantul sunt de acord.

Cum se tratează betonul

De ce să uzi betonul dacă e deja turnat? Cimentul are nevoie de apă ca să se întărească. Dacă suprafața se usucă prea repede, rămâne slabă și crapă. Vara, suprafața se acoperă cu folie sau geotextil și se udă câteva zile, de obicei cam o săptămână. La betonul din pământ e mai simplu, fiindcă laturile stau în pământ umed.

La temperaturi în jur de +5 °C și mai jos, betonul trebuie ferit de îngheț. Stația livrează beton cu aditivi pentru vreme rece, iar suprafața proaspătă se acoperă cu saltele izolante sau cu folie și un strat de termoizolație. Nu se toarnă într-o săpătură înghețată sau pe un fund acoperit cu zăpadă.

Siguranța lângă săpătură

Nu intra în șanțuri adânci cu pereți instabili. Pereții pot ceda și când par solizi, mai ales după ploaie sau lângă o mașină grea. La lucrul cu pompa, fii atent la liniile electrice de deasupra terenului, iar sub brațul pompei nu are voie să stea nimeni. Dacă la săpătură dai peste o conductă de gaz sau simți miros de gaz, îndepărtează oamenii și sună la urgența distribuitorului de gaz sau la 112.

Verificarea merită făcută încă din timpul turnării, nu doar după. Cele mai multe greșeli se văd chiar în ziua aceea, când încă se pot corecta. La recepție cere documentele și mergi pe tot conturul fundațiilor.

• bonurile de livrare pentru fiecare autobetonieră, cu clasa de beton, consistența și cantitatea corecte,
• totalul betonului livrat, comparat cu calculul și cu volumul facturat,
• consemnarea verificării terenului de fundare și a armăturii, dacă s-a făcut,
• fotografiile cu săpătura, armătura, priza de pământ și tuburile de protecție înainte de turnare,
• capetele prizei de pământ în locurile din proiectul de instalații electrice,
• tuburile pentru rețele la locul lor, libere și neînfundate cu beton,
• suprafața de sus a fundațiilor la cota din proiect, dreaptă, fără denivelări mari,
• mustățile pentru elevație la pozițiile și înălțimea din proiect,
• lățimea și traseul fundațiilor ca pe planșă, colțuri și intersecții fără îngustări,
• suprafață fără cuiburi de pietriș, găuri sau armătură la vedere,
• fără fisuri și fără suprafață prăfoasă după primele zile,
• notițe despre tratarea betonului, mai ales pe caniculă sau pe frig,
• data de la care se poate începe elevația.