Elicopterizarea pardoselii din beton (finisare mecanică)

După ce a fost tras cu dreptarul, betonul e plan, dar suprafața lui e poroasă și conține multă apă. Elicopterul aduce la suprafață un lapte fin de ciment, închide porii și compactează stratul de sus pe o grosime de câțiva milimetri. Rezultatul e o suprafață care se uzează mai greu, se curăță mai ușor și face mai puțin praf decât un beton doar tras cu dreptarul sau sclivisit manual.

De ce nu ajunge finisarea manuală? Pe câțiva metri pătrați ajunge. Pe o suprafață mai mare, un om cu drișca nu mai ține pasul. Betonul face priză pe toată suprafața aproape în același timp, iar fereastra în care se poate finisa durează doar câteva ore. Mașina acoperă zeci sau sute de metri pătrați într-o singură tură și lasă o suprafață mult mai uniformă.

Unde se folosește de obicei

• garaje și copertine auto, unde betonul rămâne ca strat final,
• ateliere, depozite, hale agricole și anexe gospodărești,
• beciuri, subsoluri și camere tehnice,
• plăci suport în casă, unde e nevoie de o planeitate bună pentru straturile următoare,
• suprafețe din beton care urmează să fie vopsite cu epoxi sau impregnate.

În camerele de locuit, betonul elicopterizat ca pardoseală finală apare mai rar. Acolo se merge de regulă pe betonul șlefuit decorativ, o tehnologie diferită, cu alte cerințe.

Elicopterizarea nu e o lucrare separată pe care o programezi în orice zi. Urmează direct turnării, iar echipa trebuie să fie pe șantier în aceeași zi, de multe ori până seara târziu sau chiar noaptea.

Pașii, pe rând

1. Turnarea betonului, compactarea cu vibratorul de interior sau cu dreptarul vibrant și tragerea la cota stabilită după reperele de nivel.
2. O primă netezire cu o drișcă lată cu coadă lungă, ca să dispară urmele lăsate de dreptar.
3. Așteptarea până când betonul „se trage”. Muncitorii verifică suprafața călcând pe ea: când talpa lasă o urmă de doar 2 până la 3 mm și în ea nu se adună apă, mașina poate intra pe suprafață.
4. Prima trecere cu elicopterul echipat cu disc, care „deschide” suprafața, nivelează micile denivelări și scoate laptele de ciment.
5. La varianta cu durificator, presărarea acestuia pe suprafața umedă, de obicei în două reprize, și încorporarea lui cu discul.
6. Treceri cu paletele, cu unghiul de înclinare mărit treptat. La fiecare trecere suprafața se compactează mai mult și începe să lucească.
7. Finisarea marginilor, colțurilor și a zonelor din jurul trecerilor de țevi cu un elicopter mai mic sau manual.
8. Protejarea suprafeței cu un agent de curing sau acoperirea cu folie imediat după finisare.
9. Tăierea rosturilor de contracție, de obicei în următoarele 24 de ore, în funcție de temperatură și de cum face priză betonul.

De ce contează atât de mult momentul

Dacă mașina intră prea devreme, se afundă, scoate prea multă apă și face valuri. Dacă intră prea târziu, suprafața e deja prea tare și paletele doar o lustruiesc, fără să o compacteze. Momentul potrivit depinde de temperatură, vânt, soare, tipul de ciment și aditivi. Vara poate veni la aproximativ 2 până la 4 ore după turnare, pe vreme rece și după 8 ore sau mai mult. De aceea se întâmplă des ca turnarea să înceapă dimineața, iar finisarea să se termine după lăsarea întunericului.

Finisarea e doar atât de bună cât e tot ce se află sub ea. Multe probleme puse pe seama celor care lucrează cu elicopterul apar de fapt la pregătirea suportului.

• un strat suport portant și compactat, de exemplu un pat de balast compactat cu placa vibrantă, fără zone moi,
• după proiect, folie de separare, hidroizolație sau termoizolație acoperită cu folie,
• armătura așezată pe distanțieri, nu lăsată pe pământ, și legată bine,
• sifoanele de pardoseală, rigolele, trecerile de țevi și tuburile de protecție pentru cabluri montate la cota corectă,
• pe tot perimetrul, bandă de dilatație, ca placa să nu se sprijine pe pereți,
• cota pardoselii marcată pe pereți, inclusiv eventualele pante, de exemplu spre sifonul din garaj,
• acces pentru autobetonieră și pompa de beton sau un loc unde pot staționa,
• curent sau combustibil pentru utilaje și iluminat pentru lucrul după lăsarea întunericului,
• într-o clădire acoperită, golurile închise împotriva curentului de aer, vara umbrire, iarna protecție împotriva înghețului.

La fel de importantă e comanda betonului. Pentru pardoselile elicopterizate se folosește de obicei un beton de clasă cel puțin C25/30, cu consistență uniformă și fără aditivi care să îngreuneze finisarea. Dacă se lucrează cu durificator, betonul nu ar trebui să fie aerat, pentru că durificatorul pe beton cu aer antrenat tinde să se exfolieze mai târziu. Tipul de beton e bine stabilit din timp atât cu stația de betoane, cât și cu echipa care finisează.

Elicopterizare fără durificator

Mașina lucrează doar cu laptele de ciment care iese din beton. Suprafața devine netedă și mai rezistentă decât la betonul doar tras cu dreptarul. Varianta e suficientă pentru beciuri, depozite cu trafic ușor, plăci suport sau pardoseli care vor fi acoperite ulterior.

Elicopterizare cu durificator

Durificatorul este un amestec uscat de ciment și agregat dur, de exemplu nisip cuarțos sau corindon, presărat pe betonul proaspăt și încorporat în suprafață. Formează un strat superior mai dur, care suportă mai bine roțile mașinilor, cărucioarele și târârea obiectelor grele. Poate fi și colorat, cel mai des gri, antracit sau roșiatic. La durificatorul colorat, nuanța nu va fi perfect uniformă. O ușoară marmorare face parte din caracterul acestei pardoseli.

Ce alegi, în funcție de destinație

• garaj, atelier, depozit cu transpalet: de regulă cu durificator,
• beci, cameră tehnică: de multe ori ajunge fără durificator,
• suport pentru gresie, pardoseli lipite sau șapă autonivelantă: fără durificator, și adesea nici nu e indicat ca suprafața să fie închisă prea tare,
• suport pentru vopsea epoxidică: fără durificator sau după cerințele firmei care aplică vopseaua, care oricum va șlefui sau sabla suprafața.

Elicopter condus manual și elicopter cu operator așezat

Pentru suprafețe mai mici și pentru case se folosesc elicoptere conduse manual, cu un singur rotor, cu diametrul de aproximativ 60 până la 120 cm. În halele mari intră mașini cu două rotoare, pe care operatorul stă așezat. La garajul sau atelierul unei case, mașina mare nu se folosește de obicei, pentru că nu încape și nu ocolește pereții și stâlpii.

Beton cu fibre

Dacă în loc de plase sudate se folosește beton cu fibre metalice sau sintetice, echipa trebuie să știe dinainte. Fibrele pot ieși la suprafață și se lucrează altfel cu ele. La betonul cu fibre se pune des durificator tocmai ca fibrele să fie împinse sub suprafață.

Efortul pe metru pătrat depinde mai ales de cât de repede și fără întreruperi poate lucra mașina. O suprafață simplă, fără obstacole, e mult mai ușoară pentru echipă decât un spațiu fragmentat, iar asta se vede și în costul lucrării.

Ce ajută

• o suprafață mare, dreptunghiulară, fără stâlpi și treceri de țevi,
• o pardoseală orizontală, fără pante,
• acces bun pentru autobetonieră și pompă,
• un spațiu acoperit, ferit de soare, vânt și ploaie,
• vreme moderată, când betonul face priză previzibil,
• beton de la o stație verificată, cu aceeași consistență în fiecare transport.

Ce îngreunează

• camere mici și multe colțuri, unde trebuie finisat manual,
• stâlpi, sifoane, rigole și treceri de țevi în suprafață,
• pante spre sifon, mai greu de finisat cu mașina decât o suprafață plană,
• lucrul afară fără acoperiș, când amenință ploaia sau soarele puternic,
• iarna, când betonul face priză încet și finisarea se prelungește până noaptea,
• căldura și vântul, când suprafața se usucă repede și neuniform,
• o placă subțire pe termoizolație, mai elastică și mai sensibilă la mișcarea mașinii,
• încălzirea în pardoseală înglobată în placă, unde tăierea rosturilor cere multă atenție.

Pardoseala elicopterizată stă la intersecția mai multor meserii. Ce s-a turnat nu se mai mută ușor, așa că merită să coordonezi totul din timp.

• instalatorul și electricianul autorizat ANRE trebuie să aibă gata, înainte de turnare, traseele din pardoseală, sifoanele și tuburile de protecție,
• la încălzirea în pardoseală, sistemul trebuie pus sub presiune și verificat, iar traseele țevilor desenate pe un plan, ca tăierea rosturilor să nu le atingă,
• dirigintele de șantier sau proiectantul stabilește cotele pardoselii față de pragurile ușilor, ușa garajului și terenul din jur,
• cel care taie rosturile trebuie să vină la timp, nu după câteva zile,
• firma care aplică vopseaua sau faianțarul care pune gresia ar trebui să spună dinainte ce fel de suprafață le trebuie.

La gresie și la pardoselile lipite se uită des un lucru: o suprafață foarte netedă și închisă nu oferă aderență bună adezivului. Suportul trebuie atunci șlefuit sau tratat cu amorsă, după indicațiile producătorului de adeziv. Dacă știi deja că peste beton va veni gresie, spune-le celor de la elicopter. Atunci nu mai e nevoie să închidă suprafața până la luciu.

La vopselele epoxidice și poliuretanice contează în schimb umiditatea betonului. O placă nouă se usucă săptămâni sau luni, în funcție de grosime și condiții, iar vopseaua pe un suport prea umed se poate cojí mai târziu sau poate face bășici. Momentul în care se poate vopsi îl stabilește firma care aplică vopseaua, pe baza unei măsurători de umiditate.

Apă adăugată în beton

Încă se întâmplă ca cineva să adauge apă în autobetonieră, ca betonul să se tragă mai ușor. Suprafața devine slabă, prăfoasă și se contractă mai mult. O astfel de pardoseală face praf cu timpul și apar fisuri fine pe ea.

Finisare prea devreme sau prea târziu

Dacă mașina intră prea devreme, apar valuri și gropițe în care se adună apoi apa. Dacă intră prea târziu, suprafața doar se lustruiește, fără să fie compactată. O asemenea suprafață se poate fărâmița și exfolia.

Exfolierea durificatorului

Dacă durificatorul e presărat pe o suprafață deja prea uscată sau dacă suprafața e închisă înainte să iasă din ea apa și aerul, sub stratul de sus rămâne o zonă slabă. După câteva luni încep să se desprindă solzi subțiri, cel mai des acolo unde circulă mașinile.

Suprafață „arsă”

Prea multe treceri cu paletele foarte înclinate pe un beton deja tare lasă pete închise la culoare, lucioase. Nu e doar un defect estetic: o asemenea suprafață e de obicei casantă și uneori apar pe ea fisuri fine, în rețea.

Lipsa protecției după turnare

Cea mai frecventă greșeală dintre toate. O suprafață proaspăt finisată lăsată în soare sau în curent se usucă prea repede. Apar fisuri capilare, suprafața face praf și își pierde din rezistență. Betonul trebuie ținut umed, de regulă cel puțin câteva zile, acoperit cu folie sau tratat cu agent de curing după indicațiile producătorului.

Rosturi tăiate târziu sau prea puțin adânc

Betonul se contractă la întărire și undeva se fisurează. Rostul tăiat îi arată unde să o facă. Dacă rosturile se taie târziu sau prea superficial, fisura apare în altă parte, adesea strâmb, peste toată suprafața. Adâncimea tăieturii este de obicei aproximativ o treime din grosimea plăcii, iar mărimea câmpurilor se stabilește după grosimea plăcii și forma spațiului.

Margini ciobite și urme

Lângă pereți, praguri și treceri de țevi se finisează manual, iar când oamenii sunt obosiți sau lumina e slabă, aici se lucrează mai prost. De obicei se vede printr-o margine denivelată la ușa garajului sau urme de genunchi într-un colț.

Pentru un garaj sau un atelier obișnuit, turnarea și finisarea se fac într-o singură zi, de multe ori cu lucru până seara. Suprafețele mai mari se toarnă pe tronsoane, iar fiecare tronson se finisează în ziua turnării.

• tăierea rosturilor de regulă în primele 24 de ore, în funcție de temperatură uneori chiar la câteva ore după finisare,
• mers cu grijă pe pardoseală de obicei după 1 până la 2 zile,
• protecția betonului împotriva uscării aproximativ în prima săptămână,
• încărcare obișnuită, de exemplu intrarea cu un autoturism, de regulă după 1 până la 4 săptămâni, după tipul de beton și recomandarea furnizorului,
• rezistența completă a betonului se consideră de obicei atinsă după 28 de zile,
• vopsirea sau lipirea pardoselilor doar după uscarea la valoarea stabilită de producător.

Iarna, betonul trebuie protejat de îngheț până capătă suficientă rezistență. Turnarea pe ger fără măsuri de protecție nu e recomandată. Vara, în schimb, suprafața trebuie ferită de soarele direct și ținută umedă mai mult timp.

Unii proprietari fac singuri elicopterizarea la un garaj sau atelier de câteva zeci de metri pătrați. Elicopterul se poate închiria de la un centru de închirieri de scule. Ține cont însă că alegerea momentului potrivit cere experiență, iar betonul nu te așteaptă. Nu te apuca fără un ajutor și gândește-te dacă nu e mai înțelept să chemi o echipă măcar pentru finisarea propriu-zisă. Lucrează cu încălțăminte solidă și ai grijă ca nimeni să nu se apropie de paletele care se rotesc.

1. Se pregătește și se compactează stratul suport, se așază folia, armătura pe distanțieri și banda perimetrală.
2. Se marchează cota pardoselii pe pereți și se pregătesc dreptarul și ghidajele.
3. Se închiriază un elicopter cu disc și palete, se exersează manevrarea lui pe uscat și se stabilește cu centrul de închirieri returnarea abia a doua zi.
4. Se comandă un beton potrivit pentru elicopterizare, fără să i se adauge apă pe șantier.
5. Se toarnă betonul, se compactează, se trage cu dreptarul și se netezește cu drișca.
6. Se așteaptă până când urma tălpii are doar aproximativ 2 până la 3 mm adâncime și în ea nu se adună apă.
7. Se trece cu elicopterul cu disc pe toată suprafața, în benzi regulate care se suprapun.
8. Se montează paletele și, în câteva treceri, se mărește treptat unghiul lor.
9. Se finisează marginile și colțurile cu o gletieră de oțel.
10. Se protejează imediat suprafața cu agent de curing sau cu folie și se ține umedă câteva zile.
11. Până a doua zi se taie rosturile cu un flex sau o mașină de tăiat cu disc diamantat, la adâncimea stabilită dinainte.

Dacă ai în placă încălzire în pardoseală sau alte trasee, lasă tăierea rosturilor pe seama cuiva care știe exact pe unde trec.

Verifică pardoseala la lumina zilei, ideal cu lumină care cade oblic dinspre fereastră sau de la o lanternă ținută aproape de podea. Așa se văd valurile și petele care nu apar la lumină directă. Planeitatea o verifici cu un dreptar de doi metri așezat în mai multe direcții, măsurând spațiul de sub el. Abaterea acceptată depinde de înțelegere și de ce urmează peste pardoseală, așa că stabilește-o dinainte.

• planeitatea sau pantele corespund înțelegerii, iar apa curge spre sifon,
• cota pardoselii se potrivește cu pragurile și cu ușa garajului,
• suprafața e uniformă, fără valuri, gropițe și urme de mașină,
• suprafața nu face praf și nu se fărâmițează când treci mâna peste ea,
• la ciocănire nu se aud zone goale și nu se desprinde durificatorul,
• nu există fisuri în afara rosturilor tăiate,
• rosturile sunt drepte, la distanțele stabilite și la o adâncime potrivită,
• marginile de la pereți, praguri și treceri de țevi sunt finisate și neciobite,
• diferențele de nuanță la durificatorul colorat se încadrează în ce s-a stabilit,
• ți s-au comunicat modul de protejare, termenul de încărcare și timpul necesar uscării.