Șapă de ciment turnată mecanizat

Privită din afară, lucrarea pare rapidă. O echipă cu experiență termină des parterul unei case obișnuite într-o singură zi. Rezultatul depinde însă de detalii care se rezolvă înainte de prima șarjă de amestec.

1. Verificarea stratului suport și a cotelor. Echipa verifică termoizolația, folia și benzile perimetrale. Cota șapei finite se transmite în toate camerele, fie de la linia de nivel trasată pe pereți (de obicei la un metru deasupra pardoselii finite), fie cu nivela laser.
2. Fixarea reperelor de nivel. Pe pardoseală se fac martori sau fâșii din amestec, după care se trage apoi suprafața. Pe suprafețe mari se fac ghidaje, adică benzi trase exact la cota finală.
3. Prepararea amestecului. În mașină intră nisip, ciment, apă și, după rețetă, plastifiant și fibre de polipropilenă. Amestecul este umed, mai degrabă vârtos decât curgător. Dacă îl strângi în pumn, își păstrează forma și nu curge printre degete.
4. Transportul și întinderea. Amestecul circulă pe furtun zeci de metri și urcă fără probleme la etaj. În cameră se întinde cu lopata și grebla și se nivelează grosier.
5. Compactarea și tragerea. Amestecul se bate, apoi se trage cu un dreptar de aluminiu după repere. Compactarea contează mai ales pe margini și deasupra țevilor de încălzire în pardoseală.
6. Finisarea mecanizată. După ce amestecul face puțină priză, suprafața se drișcuiește cu o mașină cu disc rotativ sau cu palete. Rezultă o suprafață închisă, plană și destul de netedă. Colțurile și zonele din jurul țevilor se finisează manual.
7. Rosturile de dilatație. După planul stabilit dinainte, rosturile se taie sau se introduc profile, mai ales în golurile de uși și pe suprafețele mari.

Șapa vine destul de târziu în ordinea lucrărilor. Tot ce trebuie îngropat sub ea sau tot ce se face „la umed” deasupra ei ar trebui terminat înainte. Altfel pardoseala se sparge sau se deteriorează mai târziu.

• Ferestrele și ușile exterioare sunt montate. Șapa are nevoie de un spațiu protejat, fără curent și fără îngheț.
• Tencuielile interioare sunt gata. Lucrările umede pe pereți după turnarea șapei înseamnă murdărie, umezeală și risc de deteriorare a suprafeței proaspete.
• Instalațiile de apă, canalizare și electrice din pardoseală sunt pozate, fixate și verificate. Ramificațiile de canalizare și sifoanele de pardoseală sunt la cota finală și astupate.
• Încălzirea în pardoseală este montată și a trecut proba de presiune. În timpul turnării rămâne sub presiune, ca orice deteriorare a unei țevi să se vadă imediat.
• Termoizolația și izolația fonică acoperă toată suprafața, fără goluri, iar plăcile nu se mișcă. Instalațiile din izolație sunt acoperite cu un strat de egalizare, ca izolația să nu stea „pe punți” sub șapă.
• Folia și benzile perimetrale sunt montate. Folia se suprapune cu aproximativ 10 cm, se lipește cu bandă și se ridică pe pereți. Banda perimetrală din spumă înconjoară toți pereții, stâlpii, tocurile și trecerile de conducte.

Gândește-te și la logistică. Lângă casă se descarcă nisipul și cimentul, deci ai nevoie de un loc stabil aproape de intrare, unde camionul poate ajunge. Echipa are nevoie de apă și, de regulă, de curent. Unele mașini au motor diesel propriu, altele se conectează la o priză trifazică. Dacă pe șantier nu există încă branșament, conectarea o face un electrician autorizat ANRE. Într-un bloc, stabilește din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari intervalul de lucru, protecția scării și a liftului și traseul furtunului.

Șapa flotantă

Este varianta cea mai des întâlnită în locuințe. Șapa stă pe izolație, separată de folie, și nu atinge nicăieri pereții sau structura. Așa atenuează zgomotul pașilor și se poate mișca liber la variațiile de temperatură. Grosimea este de regulă în jur de 45 până la 60 mm. Deasupra țevilor de încălzire în pardoseală se cere de obicei o acoperire de cel puțin aproximativ 45 mm, dar valorile exacte le stabilesc producătorul sistemului și proiectantul.

Șapa pe strat de separare

Se toarnă direct pe placa de beton, separată doar de o folie. Se folosește de exemplu în subsoluri, garaje sau ateliere, unde nu e nevoie de izolație. Grosimea pornește de regulă de la aproximativ 35 mm.

Șapa aderentă

Se leagă ferm de stratul suport printr-o punte de aderență. Poate fi mai subțire, de obicei în jur de 25 până la 40 mm, dar suportul trebuie să fie solid, curat și fără praf. La renovări se folosește uneori pentru egalizarea betonului vechi. Ajunge o singură zonă unsuroasă sau prăfuită și șapa se desprinde acolo de suport.

Șapă de ciment sau șapă anhidrit

Pe multe șantiere se alege între șapa de ciment și șapa anhidrit autonivelantă. Șapa de ciment rezistă la umezeală, se potrivește în băi, camere tehnice și garaje și suportă și condițiile mai grele din timpul construcției. De regulă e varianta mai ieftină. Se usucă însă mai încet și se contractă mai mult, deci are nevoie de rosturi de dilatație și de o îngrijire atentă.

Șapa anhidrit este fluidă, se întinde singură și iese de obicei mai plană. Deasupra încălzirii în pardoseală poate fi mai subțire și conduce mai bine căldura. Nu suportă însă umezeala de durată, înainte de montarea pardoselii trebuie de obicei șlefuită și nu se potrivește la exterior sau în spații umede. Dacă eziți, hotărăște după locul în care va fi pardoseala și după finisajul pe care îl plănuiești.

Rezistență, fibre și plasă

Șapa se clasifică după SR EN 13813, de exemplu CT-C20-F4: CT înseamnă șapă de ciment, C rezistența la compresiune și F rezistența la încovoiere. În camerele de locuit obișnuite se folosesc clase mai mici, în garaj sau atelier clase mai mari. Fibrele de polipropilenă din amestec limitează apariția fisurilor mici la contracție. Plasa sudată se pune mai ales la încărcări mari, la încălzirea în pardoseală dacă o cere producătorul sau dacă o prevede proiectul. Plasa trebuie să stea în interiorul șapei, nu pe fundul ei, altfel nu folosește la nimic.

Șapa se calculează pe metru pătrat. Prețul pornește însă mereu de la o grosime de bază, iar fiecare centimetru în plus înseamnă mai mult material și mai multă muncă. Când compari ofertele, uită-te pentru ce grosime sunt făcute.

Lucrarea e mai ușoară când există:

• o suprafață mare și continuă, fără multe camere mici,
• o izolație plană și bine pregătită, cu cote precise,
• un traseu scurt pentru furtun și acces bun pentru camionul cu nisip,
• apă și curent direct pe șantier,
• temperatură în spațiu peste aproximativ +5 °C și goluri închise.

Lucrarea e mai grea când există:

• o suprafață mică, la care mobilizarea mașinii și a echipei se împarte la câțiva metri,
• multe camere mici, băi, holuri înguste și nișe,
• încălzire în pardoseală, la care compactarea cere atenție și acoperirea țevilor trebuie urmărită,
• un suport denivelat, care duce la grosimi variabile,
• etaje înalte, un traseu lung de furtun sau un apartament de bloc,
• pante spre sifoane de pardoseală și dușuri fără prag,
• lucru iarna, când spațiul trebuie încălzit.

Cele mai multe probleme cu șapa nu apar la turnare, ci în săptămânile de după. Șapa de ciment proaspătă are nevoie de umezeală în primele zile, ca cimentul să se întărească corect. Curentul, soarele direct sau încălzirea pornită imediat după turnare usucă suprafața mai repede decât partea de jos. Rezultatul sunt fisuri și ridicarea marginilor, fenomen pe care meseriașii îl numesc „curbare” sau efect de farfurie.

• În primele aproximativ 2 până la 3 zile ține camerele închise, fără curent.
• Pe vreme caldă poți umezi ușor suprafața sau o poți acoperi cu folie, dacă îți recomandă executantul.
• Se poate călca cu grijă de regulă după 24 până la 48 de ore, iar încărcarea completă o suportă după aproximativ 28 de zile.
• După prima săptămână începe să aerisești treptat, cel mai bine scurt și de mai multe ori pe zi.

Cât se usucă șapa? În practică se folosește o regulă aproximativă de circa o săptămână pe centimetru pentru primii patru centimetri, după care uscarea încetinește mult. La 5 până la 6 cm socotește deci mai multe săptămâni, iar pe vreme rece și umedă chiar două luni sau mai mult. Pe senzație nu te poți baza. Înainte de montarea pardoselii se măsoară umiditatea, cel mai des cu metoda cu carbură (CM). Limitele le dă producătorul finisajului: la parchet și vinil pragul este de regulă în jur de 2 % CM, iar la încălzirea în pardoseală și mai jos.

La încălzirea în pardoseală se face o pornire după protocol. La șapa de ciment se începe de regulă cel mai devreme după aproximativ 21 de zile, la amestecurile cu accelerator mai devreme, după indicațiile producătorului. Temperatura crește treptat cu câteva grade pe zi, se menține un timp la maxim și apoi scade din nou treptat. Cere protocolul de la instalator. Parchetarul sau faianțarul îl solicită des.

Șapa face legătura dintre structură și finisaje, așa că merită să sincronizezi termenele din timp.

• Instalatorul și electricianul termină traseele din pardoseală și le predau verificate. Orice spargere ulterioară în șapă o slăbește și deteriorează folia și izolația.
• Instalatorul de încălzire face proba de presiune, lasă sistemul sub presiune și, după uscare, face pornirea încălzirii.
• Echipa de termoizolație sau echipa de construcții montează izolația și folia. Dacă le face echipa de șapă, trece asta clar în ofertă.
• Faianțarul și parchetarul trebuie să știe cota finală a șapei, ca să se potrivească trecerile dintre camere, pragurile și înălțimea ușilor. Înainte de lucrul lor, suprafața se șlefuiește de regulă, ca să se îndepărteze laptele de ciment, adică stratul subțire și slab de la suprafață care strică aderența adezivului.
• Tâmplarul montează tocurile căptușite și ușile interioare abia după șapă și pardoseală. Tocurile metalice se montează mai devreme, iar la ele banda perimetrală contează și mai mult.

Rosturile de dilatație din șapă trebuie să continue și în pardoseala finală. Dacă faianțarul acoperă rostul cu gresie, mai târziu crapă gresia. Cere un plan desenat al rosturilor și dă-l mai departe celorlalte echipe.

Bandă perimetrală lipsă sau tăiată prea devreme

Șapa atinge peretele sau tocul și apare o punte acustică. Vecinii aud pașii, iar la variațiile de temperatură apar fisuri lângă pereți. O greșeală frecventă: banda se taie imediat după turnare și abia apoi se lipește plinta cu adeziv, care creează puntea oricum. Banda se taie abia după montarea pardoselii finale.

Folie neetanșă

Laptele de ciment se scurge printre plăcile de izolație și se întărește. Izolația fonică își pierde rostul, iar șapa ajunge pe alocuri legată rigid de placă.

Amestec prea ud

Se lucrează mai ușor cu el, dar se contractă mai mult, se usucă mai greu și dă o suprafață slabă și prăfoasă. Când o zgârii cu o cheie, se exfoliază și se sfărâmă.

Grosime insuficientă

Deasupra țevilor de încălzire, deasupra instalațiilor sau pe o izolație denivelată, șapa iese pe alocuri mai subțire. Exact acolo apar fisuri, iar sub încărcare se poate rupe.

Rosturi lipsă

Pe suprafețe mari, în formă de L sau în dreptul ușilor, șapa își face singură fisura, și anume acolo unde nu vrei. Ca orientare se dau câmpuri de aproximativ 30 până la 40 m², cu raportul laturilor de aproximativ până la 1:2, iar la încălzirea în pardoseală adesea mai mici, după producător.

Pardoseală montată pe șapă umedă

Parchetul se umflă în valuri, vinilul se dezlipește, iar sub finisaj poate apărea mucegai. De obicei se întâmplă când presează data mutării și umiditatea nu se măsoară.

Încălzire sau uscare forțată prea devreme

Încălzirea la maxim, aerul fierbinte sau un dezumidificator pornit imediat după turnare provoacă fisuri și curbarea marginilor. Dezumidificatoarele sunt utile, dar abia după primele zile și cu măsură.

Turnarea mecanizată propriu-zisă e treaba unei echipe cu mașină și experiență. Pregătirea și îngrijirea după turnare le poți face însă singur și îți scutesc multe probleme. Conectarea mașinii la rețeaua electrică las-o în seama unui electrician autorizat ANRE.

1. Se mătură și se aspiră suportul, se îndepărtează resturile de tencuială și molozul.
2. Se verifică dacă plăcile de izolație stau pe toată suprafața și nu se mișcă, iar golurile se umplu.
3. Se verifică banda perimetrală la toți pereții, stâlpii, tocurile și trecerile de conducte și se completează unde lipsește.
4. Se verifică suprapunerile foliei și se lipesc îmbinările cu bandă.
5. Se fotografiază traseele din pardoseală cu ruleta în cadru, ca să știi mai târziu pe unde trec.
6. Se acoperă și se protejează ferestrele, glafurile, ușile și scara împotriva amestecului.
7. Se asigură acces liber la apă și un loc pentru nisip și ciment.
8. După turnare se închid ferestrele și ușile și se evită curentul în primele zile.
9. Pe vreme caldă se umezește suprafața sau se acoperă cu folie, după indicațiile executantului.
10. După aproximativ o săptămână se începe aerisirea treptată, în reprize scurte, și nu se umblă pe șapă cu scule grele.
11. Înainte de montarea pardoselii se cere măsurarea umidității, iar rezultatul se notează.

Verifică șapa ideal în ziua terminării și încă o dată după câteva zile, când se poate călca pe ea. Pentru planeitate pregătește un dreptar de doi metri. Abaterea admisă depinde de clasa de planeitate convenită și de finisaj. La gresia de format mare și la vinil cerințele sunt mai stricte, așa că stabilește-le din timp.

• suprafața e plană, sub dreptarul de doi metri nu apar goluri mai mari decât toleranța convenită,
• cota șapei se potrivește cu linia de nivel și cu înălțimea planificată a pardoselii și a pragurilor,
• suprafața e închisă, nu se sfărâmă și nu se exfoliază când o zgârii cu o cheie,
• nu se văd fisuri, mai ales lângă pereți, în dreptul ușilor și în colțuri,
• benzile perimetrale sunt întregi, iar șapa nu atinge nicăieri peretele sau tocul,
• rosturile de dilatație sunt făcute după plan, în golurile de uși și pe suprafețele mari,
• sifoanele de pardoseală și trecerile sunt la cota corectă, iar pantele duc spre sifoane,
• la șapa aderentă nu sună a gol când bați în ea,
• la încălzirea în pardoseală sistemul a rămas sub presiune și presiunea nu a scăzut,
• ai de la executant grosimea, clasa amestecului și planul rosturilor,
• ați stabilit modul de îngrijire și data măsurării umidității.