Șapă autonivelantă pe bază de anhidrit, turnată mecanizat

Șapa din anhidrit, numită și șapă pe bază de sulfat de calciu, folosește ca liant sulfatul de calciu în locul cimentului. În marcajul conform SR EN 13813 o recunoști după prescurtarea CA, urmată de rezistența la compresiune și la încovoiere, de exemplu CA-C20-F4 sau CA-C25-F5. În locuințe se folosesc de regulă aceste clase.

Marele ei avantaj este fluiditatea. Amestecul învelește țevile încălzirii în pardoseală fără goluri de aer, așa că după pornirea încălzirii căldura trece repede și uniform în cameră. La întărire se contractă puțin, deci suportă suprafețe mai mari fără rosturi de dilatare decât șapa de ciment. Suprafața iese foarte plană, lucru pe care îl apreciază mai ales cel care montează vinil sau faianțarul care pune gresie de format mare.

Are însă și un punct slab: nu suportă umezeala permanentă. Nu se potrivește la exterior, în garajul unde intră apă din zăpada topită, în pivnița neaerisită cu umezeală din sol sau în spațiile unde pardoseala se spală des cu furtunul. În baia obișnuită se poate folosi, dacă ulterior se aplică amorsă și hidroizolație lichidă conform indicațiilor producătorului.

Straturi și grosimi uzuale

• Șapă flotantă pe termoizolație: șapa stă pe un strat de termoizolație sau de izolare la zgomot de pași, separată printr-o folie. De regulă se toarnă de la aproximativ 35 mm în sus, grosimea minimă exactă o stabilește producătorul în funcție de clasa șapei și de cât de compresibilă e izolația.
• Șapă peste încălzire în pardoseală: peste partea de sus a țevilor se cere de regulă un strat de aproximativ 30 până la 35 mm, deci grosimea totală ajunge în jur de 45 până la 50 mm.
• Șapă pe strat de separare: stă direct pe placa de beton, separată doar prin folie. Grosimea poate fi mai mică, de la aproximativ 30 mm.

Straturile mai groase de circa 60 până la 80 mm turnate dintr-o dată nu sunt recomandate de majoritatea producătorilor, pentru că se usucă extrem de greu. Dacă placa de dedesubt are denivelări mari, e mai înțelept să le compensezi întâi cu izolație sau cu o umplutură ușoară.

Turnarea propriu-zisă durează câteva ore, dar reușita se decide la pregătire. În practică se întâmplă des ca echipa să vină și în casă să lipsească ferestrele sau trecerile prin pereți să nu fie etanșate. Atunci fie se așteaptă, fie se toarnă într-un spațiu nepregătit, iar asta se răzbună mai târziu.

• Clădire închisă: ferestre și ușa de intrare montate, ca pe șapa proaspătă să nu bată vântul și soarele direct.
• Lucrări umede la pereți terminate: tencuiala se face de regulă înainte, ca să nu cadă mortar pe șapa gata făcută și să nu crească umiditatea în încăpere.
• Instalații în pardoseală: cablurile electrice, țevile de apă, canalizarea și tubulatura de ventilație montate, fixate și acoperite cu izolație, astfel încât nimic să nu iasă peste cota finală a șapei. Traseele electrice le face un electrician autorizat ANRE.
• Izolația: plăcile așezate cap la cap, fără goluri, stabile, fără să se balanseze.
• Banda perimetrală de dilatare: bandă din spumă cu manșetă de folie pe tot perimetrul camerelor, în jurul stâlpilor, scărilor și al trecerilor de țevi. Grosimea este de regulă de aproximativ 8 până la 10 mm.
• Folia: folie PE cu suprapuneri de aproximativ 10 cm, îmbinările lipite cu bandă, marginile ridicate pe perete. Șapa fluidă găsește orice gaură.
• Încălzirea în pardoseală: țevile bine prinse, proba de presiune făcută de instalator, iar sistemul ținut sub presiune în timpul turnării, ca o eventuală deteriorare să se vadă imediat.
• Accesul: loc pentru autobetonieră sau pentru siloz și pompă, apă și curent după cerințele echipei, traseu liber pentru furtun.

Într-un bloc, anunță din timp administratorul și asociația de proprietari: furtunul va trece pe scară sau pe fereastră, mașina va sta în fața blocului, iar pompa se aude. E bine ca vecinii să știe ziua și intervalul orar, iar casa scării să fie protejată pe traseul furtunului.

Punctele de cotă

Un muncitor stabilește cota cu nivela laser și împarte pe toată suprafața trepiede de nivelare sau repere. Vârful lor marchează partea de sus a șapei. La încălzirea în pardoseală se verifică în același timp dacă peste țevi rămâne grosimea necesară în toate punctele.

Amestecarea și verificarea consistenței

Amestecul vine fie gata preparat de la stația de betoane, în autobetonieră, fie ca mortar uscat în siloz, din care o pompă de amestecare îl dozează cu apă. Înainte de turnare se face proba de împrăștiere: amestecul se toarnă într-un inel, inelul se ridică și se măsoară diametrul „turtei" formate. Valoarea corectă o dă producătorul. Un amestec prea fluid se separă, la suprafață se formează un strat slab, iar șapa își poate pierde din rezistență. Unul prea vâscos nu curge cum trebuie.

Turnarea și dezaerarea

Furtunul se duce în camera cea mai îndepărtată, iar turnarea înaintează spre ieșire. Amestecul se toarnă în benzi până la vârful trepiedelor. Imediat după aceea, muncitorul trece peste suprafață cu o bară de nivelare, în două direcții perpendiculare. Așa scoate aerul, egalizează suprafața și unește benzile între ele. Dacă pasul acesta e făcut în grabă, la suprafață rămân valuri, iar sub ele bule de aer.

Rosturile și finalizarea

La încălzirea în pardoseală se fac rosturi de dilatare între circuitele de încălzire separate și de regulă și în dreptul ușilor, de exemplu prin introducerea unui profil. Mărimea câmpurilor fără rost o stabilesc producătorul șapei și proiectul instalației de încălzire. După terminare, încăperile se închid și nimeni nu intră în ele câteva ore.

Mulți se întreabă de ce să aleagă anhidritul, când șapa de ciment rezistă la orice. Răspunsul depinde de încăpere și de ce pardoseală urmează deasupra.

• Planeitatea: anhidritul iese mult mai plan decât șapa de ciment semiuscată trasă manual. La vinil, nivelarea pe toată suprafața cu masă de șpaclu de multe ori dispare sau se reduce.
• Încălzirea în pardoseală: anhidritul învelește perfect țevile și poate fi mai subțire, așa că încălzirea răspunde mai repede. Pornirea încălzirii se poate face de regulă mai devreme decât la ciment.
• Contracția și fisurile: anhidritul se contractă mai puțin, câmpurile dintre rosturi pot fi mai mari.
• Umezeala: șapa de ciment rezistă mai bine la apă. La exterior, în garaj, în camera tehnică cu risc de inundare sau în pivnița umedă se pune ciment.
• Pregătirea ulterioară: anhidritul cere aproape întotdeauna șlefuirea suprafeței și o amorsă potrivită. Adezivii și masele de șpaclu pe bază de ciment nu au voie să stea direct pe anhidrit neamorsat, pentru că la contactul cu sulfatul se pot degrada chimic.
• Uscarea: un strat subțire de anhidrit se usucă relativ repede, unul gros însă se usucă încet și nu suportă aerisirea proastă.

Există și șape autonivelante pe bază de ciment, care îmbină fluiditatea cu o rezistență mai bună la umezeală. Dacă eziți, cere furnizorului ambele variante pentru stratificația ta concretă. Dacă montezi o pompă de căldură cu încălzire în pardoseală prin programe de tip Casa Verde, verifică din timp ce documente îți cere programul la final și păstrează-le de la început.

Turnarea mecanizată e eficientă pe suprafețe mari. Efortul și, implicit, costul pe metru pătrat depind mai ales de următoarele:

• Mărimea suprafeței: mașina, pompa și echipa se mută la fel pentru o lucrare mică sau mare, așa că o suprafață mică este relativ mai costisitoare. Pentru o singură baie, turnarea mecanizată de multe ori nu merită.
• Grosimea și variațiile ei: cu cât stratul e mai gros și placa de dedesubt mai denivelată, cu atât trebuie mai mult material și uscarea durează mai mult.
• Accesul: distanța de la mașină, etajul, lungimea furtunului, scara îngustă. Un etaj superior într-un bloc unde nu poți parca lângă intrare complică lucrarea.
• Forma încăperilor: multe camere mici, nișe, scări sau stâlpi înseamnă mai multă bandă perimetrală și mai multă muncă manuală.
• Încălzirea în pardoseală: trebuie urmărită grosimea peste țevi și trebuie făcute rosturi între circuite.
• Stadiul pregătirii: dacă echipa trebuie să mai lipească folie, să îndrepte izolația sau să aștepte alți meseriași, lucrarea se prelungește.
• Vremea și temperatura: sub aproximativ +5 °C nu se toarnă, iarna spațiul trebuie încălzit, iar vara, pe caniculă, șapa trebuie ferită de curent și de soare.

Când se poate călca și încărca

Pe șapă se poate călca cu grijă de regulă după aproximativ 24 până la 48 de ore. O încărcare ușoară suportă după câteva zile, iar încărcarea completă, după producător, de obicei după două până la patru săptămâni. Schele grele, paleți cu gresie sau depozite de materiale nu au ce căuta pe șapa proaspătă.

Aerisirea

În primele una sau două zile ține ferestrele închise. Șapa are nevoie de umezeală ca să se întărească, iar curentul ar putea produce fisuri. După aceea, din contră, trebuie aerisit intens, ideal deschizând larg ferestrele de mai multe ori pe zi, pentru scurt timp. Anhidritul nu se usucă singur într-o încăpere închisă și umedă. Ajută și un dezumidificator, dacă producătorul îl permite.

Șlefuirea

După întărire, la suprafață se formează un strat subțire, mai moale. De regulă după câteva zile până la o săptămână se îndepărtează cu o mașină de șlefuit, iar praful se aspiră. Șlefuirea deschide porii, șapa se usucă mai repede și pardoseala aderă mai bine. Fără ea există riscul ca adezivul să se desprindă împreună cu stratul de la suprafață.

Cât durează uscarea

Ca regulă orientativă se spune că e nevoie de aproximativ o săptămână pentru fiecare centimetru de grosime, până la circa 4 cm. La straturi mai groase uscarea încetinește mult. Contează temperatura, umiditatea aerului și aerisirea. De aceea, calendarul nu înlocuiește niciodată măsurarea.

Pornirea încălzirii în pardoseală

La anhidrit, încălzirea de probă se poate porni de regulă după aproximativ șapte zile. Se începe cu apă la temperatură joasă, în jur de 20 până la 25 °C, care se crește treptat până la maximul stabilit de producător, se menține o vreme și apoi se scade treptat. Notează desfășurarea într-un protocol de punere în funcțiune a încălzirii, cel care montează pardoseala îl va cere. Nu porni niciodată încălzirea la maximum imediat după turnare.

Măsurarea umidității înainte de pardoseală

Înainte de montarea pardoselii se măsoară umiditatea reziduală, cel mai sigur prin metoda cu carbură (CM). Pentru anhidrit, ca limită uzuală se dau aproximativ 0,5 % CM fără încălzire și aproximativ 0,3 % CM cu încălzire în pardoseală. La parchet și la pardoselile sensibile urmează indicațiile producătorului pardoselii. Măsurătorile se fac în puncte marcate dinainte, ca să nu fie găurită vreo țeavă.

Ce urmează

După uscare vine amorsa potrivită pentru anhidrit, eventual o masă de nivelare, în baie hidroizolația, iar apoi gresia sau altă pardoseală. Banda perimetrală se taie abia după montarea pardoselii, nu mai devreme.

• Folie neetanșă: amestecul curge sub izolație, plăcile se ridică, iar șapa iese pe alocuri mai subțire. Mai târziu apar fisuri sau un sunet a gol.
• Lipsa benzii perimetrale: șapa se sprijină de perete, apar fisuri, iar zgomotul de pași trece în structură. Într-un bloc, vecinii de dedesubt se plâng.
• Țevi de încălzire nefixate: în amestecul fluid urcă spre suprafață, iar peste unele zone rămâne doar un strat subțire, care crapă.
• Curent sau soare imediat după turnare: suprafața se usucă prea repede și se fisurează în rețea.
• Lipsa aerisirii în săptămânile următoare: șapa rămâne udă, montajul pardoselii se amână și poate apărea mucegai sub pardoseală.
• Pardoseală pe șapă umedă: parchetul se umflă, vinilul se dezlipește, iar la gresie aderența adezivului scade.
• Șlefuire și amorsare sărite: adezivul se rupe împreună cu stratul de suprafață, iar la adezivii pe bază de ciment există riscul de degradare chimică la contact.
• Rosturi acoperite în dreptul ușilor: dacă gresia trece peste rostul de dilatare fără întrerupere, crapă exact deasupra lui.

Turnarea mecanizată propriu-zisă las-o echipei cu pompă, fără utilaje și experiență nu se poate face. Pregătirea și îngrijirea de după turnare le poți face însă tu și astfel ajuți mult calitatea. Înainte de a începe, cere-i furnizorului cerințele lui pentru stratul suport, bandă și folie.

1. Curăță placa de resturi de mortar, pietre și praf.
2. Verifică dacă toate instalațiile sunt fixate și acoperite cu izolație.
3. Așază plăcile de izolație cap la cap, iar denivelările compensează-le sau nivelează-le.
4. Lipește banda perimetrală pe tot conturul, în jurul tocurilor, stâlpilor și trecerilor de țevi.
5. Întinde folia PE cu suprapuneri și lipește bine îmbinările cu bandă.
6. Ridică folia pe perete peste cota finală a șapei și lipește-o de manșeta benzii.
7. Etanșează cu bandă trecerile de țevi și colțurile, ca amestecul să nu se poată strecura.
8. Ține ferestrele închise în primele una sau două zile după turnare și nu intra în camere.
9. Aerisește apoi de câteva ori pe zi, larg și scurt, iar iarna menține o temperatură potrivită.
10. Programează șlefuirea și aspirarea șapei după indicațiile furnizorului.
11. La încălzirea în pardoseală pornește încălzirea după protocol și notează temperaturile.
12. Comandă măsurarea umidității reziduale înainte de montarea pardoselii.

La recepție parcurge toată suprafața, ideal cu un dreptar și, la nevoie, cu nivela laser. Denivelările mici se pot corecta mai târziu cu masă de nivelare, dar grosimea greșită sau fisurile trebuie discutate imediat cu furnizorul.

• planeitatea verificată cu dreptarul de doi metri conform cerințelor pardoselii alese,
• cota șapei corespunde nivelului convenit și se racordează la praguri și scară,
• grosimea peste țevile încălzirii în pardoseală verificată și notată,
• suprafața fără fisuri, zone care sună a gol sau valuri vizibile,
• banda perimetrală păstrată pe tot conturul,
• rosturile dintre circuitele de încălzire și din dreptul ușilor în locurile convenite,
• presiunea din încălzirea în pardoseală fără scădere după turnare,
• avizul de livrare cu clasa șapei și instrucțiunile de aerisire și de pornire a încălzirii primite,
• data șlefuirii stabilită și punctele de măsurare a umidității marcate.