Șapă turnată manual până la 7 cm

Lucrarea cuprinde prepararea mortarului, transportul lui în interiorul șantierului, așezarea la cota cerută, nivelarea și finisarea suprafeței. La șapa flotantă se adaugă de obicei banda perimetrală și folia de protecție. Termoizolația sau izolația fonică, armătura și desfacerea pardoselii vechi se calculează de regulă separat. Când discuți cu echipa, lămurește clar ce intră în lucrare și ce nu.

Manual sau cu pompa

La suprafețe mari, în construcții noi, șapa se pompează des. Merge repede și toată pardoseala se toarnă dintr-o dată. Turnarea manuală are sens acolo unde pompa nu-și are rostul: într-un apartament mic, în una sau două camere, la un etaj înalt unde furtunul nu ajunge, într-o curte fără acces auto sau atunci când pardoseala se face cameră cu cameră, pentru că în restul casei încă se locuiește. Lucrând manual ai și un control mai bun asupra detaliilor, de exemplu la panta spre sifonul de pardoseală din baie.

De ce tocmai până la 7 cm

Grosimea hotărăște direct consumul de material, volumul de muncă și durata uscării. În șapte centimetri încape o șapă flotantă obișnuită, inclusiv acoperirea țevilor de la încălzirea în pardoseală. Dacă trebuie recuperată o diferență de nivel mai mare, umple restul cu termoizolație, beton ușor sau umplutură de egalizare, nu cu șapă mai groasă. O șapă groasă e grea, încarcă inutil planșeul și se usucă foarte greu.

Șapa de ciment

Este varianta clasică în România. Suportă umezeala, deci se potrivește în băi, subsoluri, garaje și la parter. La întărire se contractă, așa că are nevoie de rosturi de dilatare și se usucă mai mult. Ca șapă flotantă se face de regulă la o grosime de aproximativ 5 cm, iar deasupra țevilor de încălzire se cere de obicei o acoperire de circa 4,5 cm. Valorile exacte le dă producătorul mortarului. La lucrul manual se folosește cel mai des o consistență umedă spre plastică, ce se compactează și apoi se drișcuiește.

Șapa pe bază de anhidrit

Șapa de anhidrit (pe bază de sulfat de calciu) este fluidă și se întinde singură în plan orizontal. Poate fi mai subțire, cere mai puține rosturi și îmbracă foarte bine țevile încălzirii în pardoseală, motiv pentru care instalatorii o preferă. În schimb, nu suportă umezeala permanentă: nu are ce căuta afară, în garaj sau într-un subsol neaerisit. În baie se poate folosi dacă se face o hidroizolație atentă peste ea. La suprafață îi rămâne un strat fin mai slab, care se șlefuiește înainte de lipirea pardoselii. Se poate amesteca manual din saci, dar la suprafețe mai mari se pompează mai des, ca turnarea să fie continuă.

Amestec gata preparat sau preparat pe șantier

Mortarul uscat din saci are o calitate constantă, iar producătorul indică exact cantitatea de apă. Dacă șapa se face din nisip și ciment, rezultatul depinde de experiența echipei. Nisipul trebuie să fie aspru și cu granulație variată, de regulă 0 până la 4 mm, nu nisip fin de tencuială. Raportul ciment la nisip se situează de obicei în jur de 1 : 3 până la 1 : 4. În șapele flotante se adaugă des fibre de polipropilenă, care reduc riscul de fisuri capilare, și un plastifiant, datorită căruia e nevoie de mai puțină apă.

Aderentă, pe strat de separare sau flotantă

• Șapa aderentă se toarnă direct pe un beton solid, peste amorsă sau o punte de aderență. Poate fi mai subțire, dar suportul trebuie să fie curat, coeziv și fără praf.
• Șapa pe strat de separare stă pe o folie și nu e legată de suport. Se folosește peste suporturi vechi sau mai puțin coezive.
• Șapa flotantă stă pe termoizolație sau pe izolație fonică și nu atinge pereții ori coloanele. În blocuri e cea mai răspândită, pentru că atenuează zgomotul pașilor pentru vecinii de dedesubt.

În șapa flotantă de ciment se pune uneori plasă sudată. Rostul ei este să stea aproximativ la mijlocul grosimii, nu pe fund. O plasă călcată în picioare până pe izolație nu ajută la nimic. Dacă e nevoie de ea depinde de încărcare și de recomandarea producătorului mortarului sau a proiectantului.

Majoritatea problemelor cu șapa apar înainte să se înceapă amestecarea. Înainte de data stabilită, verifică:

• cota pardoselii finite: pe pereți e trasată linia de la un metru și știi ce grosime vor avea gresia sau parchetul, inclusiv adezivul,
• instalațiile din pardoseală: electricul, apa, canalizarea și încălzirea sunt gata și fixate, iar încălzirea în pardoseală a trecut proba de presiune,
• tencuielile: de regulă se fac înaintea șapei, ca pardoseala gata turnată să nu se murdărească și să nu se deterioreze,
• ferestrele și ușa de intrare montate: curentul și înghețul strică șapa,
• temperatura în încăpere: în timpul turnării și câteva zile după aceea nu ar trebui să scadă sub aproximativ 5 °C,
• suportul curățat de moloz, praf, ulei și resturi de adeziv vechi,
• apa și curentul la îndemână și un loc pentru betonieră, ideal aproape de intrare,
• drumul pe care se cară materialul: liftul, scara, protecția spațiilor comune.

Într-un bloc, vorbește din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari despre folosirea liftului și protejarea casei scării, ca vecinii să nu fie surprinși de zgomot și de sacii cărați. Ține cont și de faptul că o șapă nouă cu izolație adaugă greutate pe planșeu. Dacă vrei să schimbi mult alcătuirea pardoselii, de exemplu mai mulți centimetri de material în plus, cere părerea unui inginer constructor înainte de lucrare.

1. Verificarea suportului și a cotelor. Echipa măsoară suportul cu nivelul laser, găsește punctul cel mai înalt și cel mai jos și verifică dacă grosimea propusă încape peste tot.
2. Izolația și folia. La șapa flotantă, plăcile de izolație se așază cap la cap și se acoperă cu folie, cu suprapuneri și ridicată pe pereți. Folia împiedică laptele de ciment să curgă în rosturi și să creeze punți fonice.
3. Banda perimetrală. Pe tot conturul camerei, în jurul coloanelor și al tocurilor se lipește o bandă din spumă, de regulă groasă de circa 8 până la 10 mm. Datorită ei șapa se poate mișca și nu crapă lângă perete.
4. Repere de nivel. Din mortar se fac puncte sau fâșii de nivel (așa-numitele repere sau „stâlpișori”), ori se montează profile metalice de ghidaj. După ele se trage apoi dreptarul.
5. Amestecarea. Mortarul se amestecă în betonieră cu cantitatea exactă de apă. O șapă prea moale se întinde mai ușor, dar se contractă mai mult și are suprafața mai slabă.
6. Așezarea și compactarea. Mortarul se pune pe câmpuri, se compactează și se trage cu dreptarul de aluminiu pe repere. La anhidrit se toarnă și se dezaerează cu rola cu țepi sau cu bara de nivelare.
7. Drișcuirea. Când șapa s-a zvântat puțin, se finisează manual sau cu mașina de drișcuit. Felul finisajului se alege după pardoseala care urmează.
8. Rosturile. În dreptul ușilor și pe suprafețe mari, șapa se împarte. Fie se montează dinainte un profil de dilatare, fie șapa proaspătă se taie aproximativ până la o treime din grosime.
9. Protejarea. Șapa de ciment se ferește în primele zile de uscarea rapidă cu folie sau prin umezire, ferestrele rămân închise, iar curentul și soarele direct nu au voie să bată pe pardoseală.

Efortul pe metru pătrat depinde de cât de complicată e suprafața respectivă. Lucrarea e mai ușoară când există:

• o suprafață continuă mai mare, cu formă simplă,
• parter sau lift și drum scurt de la betonieră,
• un suport plan, unde grosimea e aproape aceeași peste tot,
• un spațiu pregătit, în care nimic nu așteaptă după alte meserii.

În schimb, lucrarea devine mai grea când apar:

• multe camere mici, holuri înguste și nișe,
• un etaj înalt fără lift, unde fiecare sac și fiecare roabă se cară pe scări,
• un suport denivelat, cu diferențe mari de grosime,
• pante spre sifoane de pardoseală și spre dușuri fără cădiță,
• încălzire în pardoseală cu țevi dese, în jurul cărora se lucrează cu grijă,
• lucrul pe frig, când spațiul trebuie încălzit și șapa protejată mai mult timp,
• turnarea pe etape, în loc de o singură lucrare continuă.

Înainte de șapă

Electricianul autorizat ANRE și instalatorul trebuie să-și fi terminat treaba în pardoseală. Mai târziu nu se mai poate spăla nimic fără să strici șapa și izolația. Dacă ai încălzire în pardoseală, stabilește cu instalatorul ca sistemul să stea sub presiune în timpul turnării. Așa vezi imediat o eventuală scurgere. Nu uita nici de înălțimea tocurilor și a pragurilor, ca ușile să nu frece după montarea pardoselii.

Cât durează și când se poate călca

Un apartament obișnuit e terminat manual de o echipă cu experiență, de regulă, în una sau două zile. Pe șapa de ciment se poate călca cu grijă de obicei după 24 până la 48 de ore, o încărcare ușoară o suportă după câteva zile, iar rezistența deplină o atinge cam după 28 de zile. Anhidritul devine circulabil mai repede, de obicei în maximum două zile, după indicațiile producătorului. Pentru uscare există o regulă aproximativă: șapa de ciment pierde umezeala cam un centimetru pe săptămână la primii patru centimetri, apoi mai încet. O șapă de cinci centimetri nu permite deci montarea pardoselii mai devreme de câteva săptămâni, iar pe frig și fără aerisire și mai târziu.

După șapă

La încălzirea în pardoseală se face încălzirea de punere în funcțiune după un protocol: temperatura crește treptat, se menține, apoi scade din nou. La șapa de ciment se începe de obicei cel mai devreme după trei săptămâni, la anhidrit mai repede, după indicațiile producătorului. Înainte de montarea pardoselii se măsoară umiditatea reziduală, sigur prin metoda carbidului (CM). Pentru șapa de ciment se cere de regulă, sub parchet și vinil, în jur de 2 % sau mai puțin, pentru anhidrit în jur de 0,5 %, iar cu încălzire în pardoseală și mai puțin. Limitele exacte le stabilește producătorul pardoselii și al adezivului. Urmează eventual șlefuirea, amorsa, în baie hidroizolația și abia la final gresia sau pardoseala.

• Lipsa benzii perimetrale. Șapa se sprijină de perete, crapă pe contur, iar pașii se aud la vecinul de dedesubt.
• Fără rost în dreptul ușii. Fisura apare după un timp exact în prag și trece în gresie.
• Prea multă apă în mortar. Suprafața face praf și se sfărâmă, șapa se contractă mai mult și fisurează.
• Uscarea prea rapidă. Ferestrele deschise vara sau un dezumidificator pornit imediat după turnare duc la fisuri și la ridicarea marginilor câmpurilor.
• Pardoseala pusă prea devreme. Parchetul se umflă, vinilul se dezlipește, iar gresia poate suna a gol sau poate crăpa.
• Acoperire subțire peste țevi. Deasupra țevilor apar fisuri longitudinale și pardoseala nu se încălzește uniform.
• Suport prăfuit la șapa aderentă. Șapa nu se leagă, sună a gol la ciocănire și se poate desprinde sub sarcină.
• Plasa sudată stând pe fund. Armătura nu lucrează, iar fisurile apar oricum.

În practică se întâmplă des ca șapa să fie făcută corect, iar greșeala s-o facă abia graba la montarea pardoselii. O măsurătoare a umidității costă mult mai puțin decât un parchet înlocuit.

O șapă într-o cămară, un subsol sau o cameră mică o poți face și singur, dacă ai betonieră, un dreptar lung și un ajutor. La suprafețe mai mari, la încălzire în pardoseală sau la șapă flotantă într-un apartament de bloc, deasupra vecinilor, cheamă mai bine o echipă. La prima încercare alege un mortar gata preparat din saci.

1. Curățarea suportului, aspirarea prafului și repararea găurilor mai mari.
2. Marcarea pe pereți a cotei șapei finite, pornind de la linia de un metru.
3. La șapa aderentă, aplicarea amorsei conform indicațiilor producătorului mortarului, iar la cea flotantă, așezarea izolației și a foliei.
4. Lipirea benzii perimetrale pe tot conturul și în jurul țevilor.
5. Montarea profilelor de ghidaj sau realizarea reperelor de mortar la cota marcată și lăsarea lor să facă priză.
6. Amestecarea mortarului cu cantitatea exactă de apă scrisă pe sac, de fiecare dată doar cât se poate pune în operă.
7. Așezarea mortarului din colțul cel mai îndepărtat spre ușă, compactarea și tragerea cu dreptarul pe profile.
8. Scoaterea profilelor, umplerea șanțurilor cu mortar și drișcuirea suprafeței.
9. Acoperirea șapei cu folie, închiderea ferestrelor și evitarea oricărei încărcări câteva zile.
10. Măsurarea umidității înainte de montarea pardoselii sau respectarea timpului de uscare indicat de producător.

Planeitatea o verifici cu un dreptar de doi metri pus în mai multe locuri și pe direcții diferite. Sub pardoselile lipite, sub gresia de format mare și sub vinil se acceptă de regulă abateri mici, de câțiva milimetri pe doi metri, iar cerința exactă o dă producătorul pardoselii. Trage peste suprafață cu o cheie sau un cui. Ar trebui doar să se zgârie, nu să se sfărâme. Ciocănind ușor cu un ciocănel găsești golurile.

• șapa are cota stabilită față de linia de un metru în toate camerele,
• banda perimetrală e pe tot conturul și șapa nu atinge nicăieri peretele sau țevile,
• în dreptul ușilor și pe suprafețele mari există rosturile convenite,
• sub dreptar nu apar goluri sau cocoașe mai mari,
• suprafața nu se sfărâmă, nu face praf și nu sună a gol la ciocănire,
• nu există fisuri mari, iar fisurile capilare sunt rare și doar la suprafață,
• pantele din baie duc spre sifon și apa nu băltește,
• ai primit în scris tipul de șapă, data turnării și timpul de uscare recomandat,
• la încălzirea în pardoseală sunt stabilite data și pașii încălzirii de punere în funcțiune,
• înainte de montarea pardoselii este notată măsurătoarea umidității reziduale.