Montaj planșeu ceramic din grinzi și blocuri de umplutură

Este un planșeu semiprefabricat. O parte din structură vine gata făcută din fabrică, iar restul se completează direct pe șantier prin turnarea betonului. Rezultatul este o placă unitară din beton armat, cu intradosul (fața de jos) din ceramică.

Părțile principale ale sistemului

• Grinzile ceramice au în partea de jos o talpă ceramică în care este înglobată o armătură spațială din oțel. Armătura iese deasupra grinzii și, după turnare, o leagă de placă. Se fabrică în mai multe lungimi, în funcție de deschiderea camerei.
• Blocurile de umplutură sunt piese ceramice cu goluri care se pun între grinzi. Au înălțimi diferite, iar înălțimea potrivită o alege inginerul structurist, după deschidere și încărcare.
• Suprabetonarea este stratul de beton de peste blocuri, de regulă cu grosimea de aproximativ 4 până la 6 cm. În ea se pune o plasă sudată. Betonul umple și spațiul dintre blocuri, deasupra grinzilor, și formează astfel nervurile.
• Centura este o grindă din beton armat care trece pe tot perimetrul planșeului, peste pereții portanți. Leagă planșeul de zidărie și rigidizează întreaga clădire.
• Popii de montaj sunt stâlpi provizorii, de obicei telescopici, cu grinzi sau rigle deasupra, care țin planșeul până când betonul capătă rezistență.

De ce tocmai ceramica

Intradosul ceramic este din același material ca zidăria de cărămidă, așa că tencuiala se prinde pe tavan la fel de bine ca pe pereți. Planșeul este mai ușor decât o placă plină de beton cu aceeași grosime, ceea ce ajută la dimensionarea zidurilor și a fundației. Golurile din blocuri mai reduc puțin zgomotul aerian dintre camere, dar zgomotul de pași tot trebuie rezolvat cu o pardoseală flotantă.

Planșeul ceramic este o alegere bună pentru casele cu plan simplu și deschideri obișnuite. Grinzile sunt destul de ușoare ca doi oameni să le care și să le așeze cu mâna. Pe șantier ajunge o betonieră sau o autobetonieră cu pompă pentru turnare.

Comparație cu alte tipuri de planșee

• Placa monolită din beton armat este încă cea mai răspândită soluție la casele din România. Se descurcă cu forme complicate, deschideri mai mari, console și balcoane. În schimb, cere cofraj pe toată suprafața, mai multă armătură și mai mult beton. Placa e mai grea și dă mai mult de lucru.
• Panourile prefabricate precomprimate se montează repede, adesea într-o singură zi, și se poate călca pe ele imediat. Ai nevoie însă de macara, de acces bun pe teren și de pereți zidiți foarte precis. La planuri neregulate se potrivesc mai greu.
• Predalele sunt plăci prefabricate subțiri, cu armătură, peste care se toarnă restul grosimii. Au intradosul din beton neted și se montează tot cu macaraua.
• Planșeul din grinzi de lemn este ușor și rapid. Are sens la casele pe structură de lemn sau peste ultimul nivel, sub acoperiș, dar izolează mai slab fonic și nu are rigiditatea unei plăci de beton.

Unde are limite planșeul ceramic

Pentru spații mari deschise, fără reazeme intermediare, inginerul nu îl recomandă de multe ori sau propune blocuri mai înalte și grinzi mai dese. Balcoanele în consolă nu se pot rezolva direct cu acest sistem. În practică se fac ca porțiune monolită, legată de restul planșeului. La renovarea unei case vechi, unde un planșeu de lemn se înlocuiește cu unul ceramic, trebuie verificat dacă zidăria veche suportă structura nouă, mai grea. Fără o evaluare făcută de un inginer structurist, nu te apuca de așa ceva.

Planșeul este o structură de rezistență. Nu se montează după ochi, ci după proiect. Cele mai multe probleme apar înainte de prima grindă așezată.

Planul de montaj

Planșeul are nevoie de un plan de montaj al grinzilor. Acesta stabilește tipul și lungimile grinzilor, poziția lor, înălțimea blocurilor, locurile cu grinzi dublate și cu ramele de schimb (golurile), armarea centurii și clasa betonului. Planul îl face inginerul structurist sau departamentul tehnic al producătorului, pe baza proiectului casei. Fără el, producătorul de obicei nici nu știe ce grinzi să livreze.

Pregătirea construcției

• Zidăria pereților portanți trebuie terminată la cota din proiect și să fie orizontală. Dacă pereții au înălțimi diferite, grinzile stau strâmb și planșeul iese strâmb.
• Suprafața de sub planșeu (placa pe sol sau planșeul de dedesubt) trebuie să suporte popii. Pe o umplutură moale, fără dulapi sub ei, popii se afundă.
• Materialul trebuie să fie pe șantier și depozitat așa încât să nu se strice. Grinzile se țin culcate, pe reazeme de lemn, nu sprijinite de perete.
• E nevoie de suficienți popi și rigle de susținere. Numărul lor rezultă din deschideri și din recomandările producătorului.
• Electricianul și instalatorul trebuie să știe dinainte unde vor fi corpurile de iluminat, trecerile pentru canalizare, ventilația sau coșul de fum.

Siguranța

Montajul se face la înălțime, deasupra unui spațiu liber. Marginile planșeului trebuie protejate împotriva căderii, iar golul pentru scară acoperit sau îngrădit. Instalația electrică de șantier, mai ales branșamentul provizoriu, se face doar de un electrician autorizat ANRE. Lucrarea nu este pentru amatori. Fiind vorba de o structură de rezistență, aici lipsește intenționat un ghid pentru meșterii amatori. Dacă îți construiești casa în regie proprie, poți ajuta ca forță de muncă, dar de procedură și de verificare trebuie să se ocupe oameni cu experiență și un inginer.

Nivelarea și pregătirea reazemelor

Pe coronamentul zidăriei, în locurile unde stau grinzile, se întinde un strat de mortar care corectează micile denivelări. Grinda trebuie să se sprijine pe toată suprafața, nu doar pe muchia cărămizii. Lungimea de rezemare pe zid o stabilesc producătorul și inginerul, de regulă aproximativ 12 până la 15 cm la fiecare capăt.

Montarea popilor

Înainte de așezare sau imediat după, sub grinzi se montează popii. Perpendicular pe grinzi se pun rigle sau grinzi de susținere, care stau pe popi. Distanța dintre ele o dă producătorul și este de obicei în jur de 1,5 până la 1,8 m. La deschideri mai lungi, popii din mijloc se ridică puțin, ca planșeul să se îndrepte după ce se încarcă. Această contrasăgeată și mărimea ei sunt trecute în proiect, nu se estimează de echipă.

Așezarea grinzilor

Grinzile se pun la distanța interax dată de lățimea blocurilor. Se așază primele două, între ele se pune câte un bloc la fiecare capăt, ca șablon, și după el se reglează poziția celorlalte. Sub pereții despărțitori perpendiculari pe grinzi nu trebuie schimbat nimic. Sub pereții paraleli cu grinzile, proiectul cere însă adesea grinzi dublate. La golurile pentru scară, coș sau ghenă se face o ramă de schimb: grinzile se întrerup, iar încărcarea se transmite grinzilor vecine, întărite, sau unei grinzi monolite.

Așezarea blocurilor

Blocurile se pun între grinzi la uscat, fără mortar, strâns unul lângă altul. Blocurile de la capete, lângă centură, se închid, ca betonul să nu intre în goluri. Blocurile deteriorate, cu peretele de jos crăpat, nu au ce căuta în planșeu, pentru că mai târziu pot cădea cu tot cu tencuială. Pe blocuri nu se calcă direct. Muncitorii pun scânduri sau dulapi care distribuie greutatea pe grinzi.

Cofrajul și armarea centurii

Pe perimetru, fața exterioară a centurii se cofrează sau se folosesc piese ceramice speciale pentru centură, în spatele cărora se pune termoizolație. Aceasta previne puntea termică din dreptul centurii. În centură se montează armătura din proiect, de regulă patru bare longitudinale legate cu etrieri. Peste blocuri se pune plasa sudată pe distanțieri, ca să rămână în interiorul betonului, nu la baza lui.

Instalațiile și trecerile

Acum este ultima ocazie pentru dozele electrice ale corpurilor de iluminat, care se montează în blocuri, pentru tuburile de protecție ale cablurilor din suprabetonare și pentru piesele sau tuburile de trecere. Ce se uită acum se găurește apoi în planșeul gata făcut. Iar găurirea în nervurile cu armătură este întotdeauna un risc.

Verificarea înainte de turnare

Înainte de turnare, armătura și rezemarea trebuie verificate de inginer sau de persoana care supraveghează tehnic lucrarea. E bine ca verificarea să fie consemnată în scris. După turnare nu se mai poate corecta nimic.

Turnarea betonului

Chiar înainte de turnare, blocurile se udă bine cu apă. Ceramica uscată ar trage apa din beton, iar betonul din nervuri nu s-ar întări cum trebuie. Betonul, în clasa din proiect, se întinde uniform, nu într-o singură grămadă. Se compactează cu vibratorul de interior, mai ales în nervuri și în centură, unde rămân ușor goluri de aer. Suprafața se trage cu dreptarul.

Tratarea betonului

Primele zile după turnare decid calitatea. Suprafața se ține umedă prin stropire sau acoperire cu folie, de obicei cel puțin o săptămână, iar pe căldură și vânt chiar mai mult. La temperaturi sub aproximativ 5 °C nu se toarnă fără măsuri speciale pentru sezonul rece.

Dificultatea și volumul de muncă pot diferi mult de la o casă la alta, chiar dacă suprafața planșeului este aceeași.

Ușurează

• Un plan simplu, dreptunghiular, cu deschideri egale și un singur tip de grinzi.
• Pereți zidiți precis, orizontali, fără nevoie de nivelări suplimentare.
• Acces bun pe teren pentru autobetonieră și pompă.
• Material livrat la timp și depozitat aproape de casă.
• Un plan de montaj gata făcut și claritate privind traseele instalațiilor.

Complică

• Un plan cu multe colțuri, pereți oblici și grinzi de lungimi diferite.
• Multe treceri, rame de schimb și grinzi dublate.
• Un nivel înalt, unde sunt necesari popi mai lungi și schelă.
• Combinarea cu porțiuni monolite, de exemplu un balcon sau o grindă principală.
• Un teren îngust sau în pantă, unde betonul se transportă greu.
• Renovarea, când planșeul se introduce în zidărie veche, des cu coronament neregulat și cu demolări.
• Vremea nefavorabilă, caniculă sau frig, care cere îngrijire suplimentară a betonului.

Când compari ofertele, verifică ce include poziția pe m². La unii este doar așezarea grinzilor și a blocurilor, la alții și popii, centura, armătura și turnarea. Diferența de volum de muncă este de obicei mai mare decât pare la prima vedere.

Planșeul este punctul în care se întâlnesc multe meserii. Cu cât se înțeleg mai bine dinainte, cu atât mai puțin se sparge apoi în structura gata făcută.

• Zidarul trebuie să ridice pereții exact la cota din proiect. Cota planșeului influențează scara, înălțimea liberă a camerelor și înălțimea ferestrelor de la etaj.
• Inginerul structurist pregătește planul de montaj și verifică armătura înainte de turnare.
• Electricianul autorizat montează dozele pentru iluminat și tuburile de protecție înainte de turnare.
• Instalatorul marchează trecerile pentru canalizare, apă și încălzire, ca să nu fie nevoie de găurit mai târziu.
• Furnizorul coșului de fum stabilește dimensiunea golului și distanțele față de materialele combustibile.
• Stația de betoane livrează betonul în clasa și consistența potrivite, la ora stabilită. Echipa de turnare trebuie să fie pregătită înainte să sosească autobetoniera.
• După planșeu urmează zidăria etajului sau șarpanta, apoi șapa, pardoselile și tencuiala tavanului. Tencuiala se aplică direct pe ceramică, așa că un planșeu plan scutește mult de muncă tencuitorul și apoi zugravul.

În practică se repetă mereu aceleași greșeli. Cele mai multe apar din grabă sau din dorința de a economisi la popi.

• Prea puțini popi sau distanțe prea mari între ei. Grinzile se încovoaie sub greutatea betonului proaspăt, iar planșeul rămâne definitiv cu săgeată. Se vede printr-un tavan neplan și fisuri în tencuială.
• Rezemare scurtă sau inegală pe zid. Grinda se poate roti sau poate rupe muchia zidăriei. Mai târziu apar fisuri în colțul dintre perete și tavan.
• Blocuri uscate la turnare. Betonul din nervuri pierde apă, se întărește prost și are rezistență mai mică. La suprafață apar fisuri fine.
• Plasa sudată pe fundul betonului. Fără distanțieri, plasa coboară pe blocuri și nu mai lucrează. Suprafața planșeului poate apoi să crape.
• Beton nevibrat. În nervuri și în centură rămân goluri și cuiburi de pietriș. Structura e mai slabă, iar armătura poate rugini.
• Blocurile de capăt neînchise. Betonul intră în goluri, planșeul devine inutil de greu și betonul lipsește acolo unde ar trebui să fie.
• Scoaterea prea devreme a popilor sau încărcarea prematură. Paleții de cărămidă puși pe un planșeu tânăr sau popii scoși după câteva zile duc la săgeți și fisuri.
• Treceri uitate. Găurirea ulterioară poate tăia armătura dintr-o nervură. La o gaură mai mare trebuie consultat inginerul.
• Perete despărțitor paralel cu grinzile, fără întărire. Grinda de sub perete cedează treptat sub greutatea lui, iar în perete apare o fisură.

Așezarea grinzilor și a blocurilor merge repede. La o casă obișnuită, o echipă cu experiență montează un nivel de regulă în una sau două zile. Cofrajul și armarea centurii, plasa sudată și instalațiile mai iau o zi sau două. Turnarea unui nivel se face de obicei într-o singură zi.

Cel mai mult durează așteptarea. Betonul ajunge la rezistența din proiect după aproximativ 28 de zile. Atunci se scot de regulă popii, dacă inginerul sau producătorul nu prevede altfel. Unele proceduri permit slăbirea treptată mai devreme, dar numai după indicațiile din proiect. Pe frig betonul se întărește mai încet, deci perioada se prelungește. Pe planșeu se poate călca cu grijă după câteva zile. Nu pune însă materiale grele pe el până nu sunt îndeplinite condițiile date de inginer.

Dacă vrei să continui cu zidăria etajului, întreabă inginerul de când se poate și dacă popii trebuie să rămână la locul lor. Zidirea pe un planșeu încă sprijinit pe popi este ceva obișnuit, dar trebuie stabilită dinainte.

La recepție, concentrează-te pe lucrurile greu de reparat mai târziu. O parte din verificări se fac înainte de turnare, altele după scoaterea popilor. E bine să ai alături un inginer sau o persoană care a supravegheat tehnic lucrarea.

• tipul, lungimile și poziția grinzilor corespund planului de montaj,
• rezemarea grinzilor pe zid are lungimea prescrisă, iar grinzile stau pe pat de mortar,
• grinzile dublate și ramele de schimb sunt acolo unde le cere proiectul,
• blocurile sunt întregi, așezate strâns, iar cele de capăt sunt închise,
• armătura centurii și plasa sudată sunt montate după proiect și pe distanțieri,
• verificarea armăturii înainte de turnare este consemnată în scris,
• dozele pentru iluminat și trecerile sunt în locurile stabilite,
• avizul de însoțire a betonului confirmă clasa prescrisă,
• suprafața suprabetonării este plană, fără fisuri mari și fără cuiburi,
• tavanul este plan după scoaterea popilor, fără săgeată vizibilă,
• la îmbinarea planșeului cu pereții nu sunt fisuri,
• popii au fost scoși abia la termenul din proiect sau stabilit de inginer.