Montarea și legarea plasei sudate 150×150

Betonul rezistă bine la compresiune, dar la întindere este slab. Când placa se usucă, se contractă. Când o încarcă o mașină, un raft greu sau înghețul din pământ, în ea apar tensiuni de întindere. Fără armătură, ele se văd ca fisuri care se lărgesc în timp. Plasa sudată împrăștie aceste tensiuni pe o suprafață mai mare. Fisurile rămân mici și placa rămâne unitară.

De obicei, plasa 150×150 se pune în:

• betoane de egalizare și pardoseli pe sol la casele individuale,
• pardoseli de garaje, ateliere și anexe gospodărești,
• plăci de beton pentru terase, alei și platforme carosabile,
• radiere și planșee, dacă inginerul structurist le-a proiectat așa,
• șape cu încălzire în pardoseală, unde plasa ține și țevile pe poziție.

Trebuie să deosebești două situații. La o pardoseală pe sol sau la o terasă, plasa limitează în primul rând fisurarea. La un planșeu, la un radier sau la un perete portant, armătura face parte din structura de rezistență. Acolo proiectul stabilește diametrul, poziția, petrecerile și acoperirea. Nimeni de pe șantier nu are voie să schimbe armătura după cum crede, nici să „mai pună o plasă, de siguranță”.

Plasa sudată 150×150

Sârmele sunt la 150 mm una de alta, în ambele direcții. Diametrele obișnuite sunt de aproximativ 4 până la 8 mm. Pentru pardoselile din case și garaje se folosește cel mai des sârma de 6 mm. Plasele se vând în foi de dimensiuni standard, de obicei de câțiva metri lungime și în jur de doi metri lățime. Este varianta universală pentru pardoseli, plăci și platforme cu încărcări obișnuite. Se montează repede, pentru că pe metru pătrat intră mai puține foi și petrecerile se fac comod.

Plasa sudată 100×100

Ochiul mai des se alege la straturi mai subțiri și acolo unde vrei să limitezi mai bine fisurile fine. Exemple: șapele mai subțiri, încălzirea în pardoseală cu țevi mai apropiate, suprafețele decorative sau aparente. Sârma este de regulă mai subțire. Montajul durează puțin mai mult și plasa se taie mai greu. Betonul cu agregat mare trece mai greu printre sârme, așa că trebuie să fii atent la granulația betonului și la o vibrare bună.

Legarea armăturii din bare

La fundațiile continue, centuri, buiandrugi, stâlpi și planșee, în locul plaselor se leagă adesea armătură din bare individuale, după planul de armare. Barele se așază la distanțele din proiect, iar încrucișările se leagă cu sârmă, toate sau o parte din ele. Lucrarea cere mai multă muncă decât plasa. Fierarul-betonist schimbă diametre, face etriere, îndoiri și ancoraje. În schimb, poți arma exact zonele cele mai solicitate ale structurii. Pe același șantier cele două tehnici se combină des: suprafața plăcii se face din plase, iar marginile și golurile se completează cu bare.

În practică se întâmplă ca cineva să înlocuiască plasa 150×150 cu una de 100×100 cu sârmă mai subțire, crezând că mai des înseamnă mai rezistent. Nu e neapărat așa. Contează aria de oțel pe metru de lățime, adică diametrul sârmei combinat cu distanța dintre sârme. Dacă armătura a fost dimensionată de inginerul structurist, orice înlocuire se discută cu el.

Plasa se pune doar pe un suport terminat. Dacă echipa vine și suportul nu e gata, se pierde timp și rezultatul iese de obicei mai prost. Înainte de montaj ar trebui să fie terminate:

• patul de balast sau piatră spartă compactat, ori betonul de egalizare, la cota corectă,
• termoizolația, hidroizolația sau folia de separare, dacă sunt în alcătuirea pardoselii, cu îmbinările lipite,
• cofrajul pe contur și în dreptul rosturilor de lucru și de dilatare,
• străpungerile pentru canalizare, apă, cabluri electrice și ventilarea radonului care trec prin placă,
• cota feței superioare a betonului, marcată pe cofraj sau stabilită cu nivela laser.

Contează și accesul. O foaie cu sârmă de 6 mm cântărește de regulă câteva zeci de kilograme, iar plasele mai groase și mai mult. Dacă foile trebuie cărate prin grădină sau pe scări, lucrarea durează mult mai mult. Plasele se depozitează pe grinzișoare de lemn, nu direct în noroi. Ferește-le de ulei și unsori.

La o casă trebuie să ai la îndemână proiectul cu planul de armare. Stabilește din timp cine verifică armătura înainte de turnare.

Așezarea și tăierea plaselor

Echipa împarte mai întâi suprafața, ca să rămână cât mai puțin rest și petrecerile să iasă normal. Plasele se pun pe rânduri, de regulă cu îmbinările decalate, ca să nu se întâlnească patru colțuri în același punct. Unde e nevoie, foile se taie cu foarfeca de armătură sau cu flexul. La flex ai grijă la scântei: pot arde termoizolația și folia de sub plasă.

Petrecerile

Plasele vecine trebuie să se suprapună. La pardoselile pe sol se face de regulă o petrecere de cel puțin un ochi, adesea două. La plasa 150×150 asta înseamnă aproximativ 150 până la 300 mm. La elementele de rezistență, petrecerea o stabilește proiectul și este de obicei mai mare. Petrecerea se face așa încât să se suprapună sârmele transversale, nu doar capetele sârmelor. O petrecere prea scurtă este una dintre cele mai dese cauze ale fisurii care apare exact pe linia de îmbinare a foilor.

Distanțierii și stratul de acoperire

Plasa nu are voie să stea pe pământ, pe folie sau pe izolație. Dacă rămâne jos, pe fundul plăcii, în beton nu mai ajută aproape deloc și, pe deasupra, ruginește. Se ridică pe distanțieri din plastic, numiți scăunele sau rotițe, ori pe cuburi de beton. Înălțimea distanțierului dă stratul de acoperire cu beton. La pardoseli acesta este de regulă de aproximativ 20 până la 40 mm, iar afară și în medii mai agresive e mai mare. Distanțierii se pun într-o rețea regulată, cam la 60 până la 100 cm, ca plasa să nu se îndoaie între ei. Pietrele, cărămizile și bucățile de scândură nu sunt potrivite: alunecă și lasă puncte slabe sub beton.

Legarea

Petrecerile se leagă cu sârmă recoaptă. Se lucrează manual, cu cleștele sau cu croșeta, iar pe suprafețe mari și cu pistolul de legat armătură. Legăturile se pun suficient de des ca plasele să stea pe loc când se calcă pe ele și la turnare. La petreceri asta înseamnă de regulă la câteva zeci de centimetri și întotdeauna la capete. Capetele sârmei se îndoaie spre interior, nu spre suprafață, ca să nu iasă din beton și să nu ruginească. Plasele sudate nu se sudează de obicei pe șantier, pentru că sudura poate slăbi oțelul.

Plasa dublă și armătura suplimentară

La plăcile mai groase se pune o plasă jos și una sus. Cea de sus stă pe distanțieri tip coș sau pe căluței din oțel. Aceștia trebuie să reziste când muncitorii calcă pe ei la turnare. În jurul străpungerilor, la colțurile golurilor și la colțurile interioare ale plăcii se adaugă bare scurte puse în diagonală, pentru că acolo apar cel mai des fisurile. La rosturile de dilatare plasa se întrerupe, altfel rostul nu funcționează.

Efortul pe metru pătrat diferă mult de la o suprafață la alta. Lucrarea merge mai simplu și mai repede când ai:

• o suprafață dreptunghiulară, fără străpungeri, unde plasele aproape nu se taie,
• un singur strat de plasă pe un suport plan și ferm,
• acces cu camionul sau cu macaraua până lângă suprafață,
• suportul și cofrajul gata când sosește echipa.

Munca crește, în schimb, când ai:

• un contur complicat, cu arcuri, pereți oblici și multe colțuri,
• multe străpungeri, guri de scurgere și rigole, în jurul cărora plasa se taie și se completează,
• plasă dublă pe căluței sau combinație de plase cu bare,
• plasă mai deasă de 100×100 sau sârmă mai groasă, care se taie și se îndoaie mai greu,
• lucru la planșeu sau într-un loc greu accesibil, unde plasele se cară cu mâna,
• montarea țevilor de încălzire în pardoseală pe plasă, dacă o face aceeași echipă.

Lămurește dinainte dacă oferta include și materialul, distanțierii și sârma de legat sau doar manopera. Pe NUMIQ, prețul manoperei și cel al materialului apar separat, deasupra acestui text.

Armarea se află între două etape care depind una de alta. Înainte de ea, instalatorul și electricianul autorizat ANRE trebuie să termine tot ce intră în placă sau sub ea. Spargerea ulterioară de goluri în placa gata turnată înseamnă tăierea armăturii. La un element de rezistență asta nu se face fără acordul inginerului structurist.

Dacă în pardoseală urmează încălzire, stabilește din timp dacă țevile se leagă direct pe plasa sudată sau se folosește o placă de sistem cu nuturi. Dacă le legi pe plasă, plasa trebuie să fie plană și bine sprijinită. Altfel țevile ajung la înălțimi diferite, iar șapa de deasupra iese pe alocuri prea subțire.

După armare urmează verificarea armăturii și turnarea. Echipa de betonare trebuie să știe unde distanțierii sunt mai rari. Muncitorii calcă pe podini sau pe zonele de deasupra distanțierilor. Pe șantierele mai mari, verificarea armăturii se consemnează în scris. Nu comanda betonul înainte ca armătura să fie verificată: cu autobetoniera în așteptare, greșelile nu se mai corectează.

• plasa stă pe fundul plăcii sau a fost călcată la turnare: placa crapă ca și cum n-ar avea armătură, iar pe un suport umed armătura se corodează,
• plasa este prea aproape de suprafață: acoperirea e subțire, apar pete de rugină și betonul se exfoliază, mai ales afară, unde lucrează înghețul și sarea,
• petrecerile sunt scurte sau lipsesc: apar fisuri drepte, la distanțe regulate, exact în dreptul îmbinărilor dintre foi,
• lipsește armătura suplimentară la străpungeri și colțuri: apar fisuri oblice care pornesc din colțurile golurilor,
• plasa trece peste rostul de dilatare: placa crapă lângă rost, acolo unde nu vrea nimeni,
• plasa este unsuroasă, plină de noroi sau puternic ruginită: betonul nu aderă bine la ea, deși rugina superficială ușoară nu deranjează,
• capetele sârmei de legat ies în sus: pe suprafața pardoselii sau a terasei gata apar puncte de rugină,
• hidroizolația a fost deteriorată de flex sau de capetele ascuțite ale plaselor: problema cu umezeala iese la iveală abia după ani.

Majoritatea acestor greșeli se văd la o inspecție înainte de turnare. După turnare le recunoști doar după fisuri, iar repararea e complicată.

La o pardoseală simplă de garaj sau de terasă, o echipă de doi oameni termină de regulă montajul și legarea în câteva ore. Suprafața întregului parter al unei case, cu străpungeri și armătură suplimentară, ia de obicei o zi. La plasă dublă sau la planșeu durează și mai mult. Armătura nu are timp de uscare, dar nu e bine să aștepte mult până la turnare. Se murdărește, se calcă, iar distanțierii se deplasează. Cel mai bine armezi cu o zi înainte de turnare sau chiar în dimineața turnării.

Plasa sudată pentru o pardoseală pe sol o poate monta și un amator îndemânatic, de exemplu sub o căsuță de grădină, o terasă sau un garaj. Nu face însă singur armătura planșeelor, a radierului casei, a scărilor sau a altor elemente de rezistență. Acolo contează planul inginerului structurist și verificarea făcută de un specialist. Lucrează cu mănuși și ochelari de protecție, pentru că sârmele au capete ascuțite.

1. Verifică dacă suportul este compactat și plan, iar folia sau izolația sunt intacte.
2. Împarte suprafața în foi astfel încât petrecerile să aibă cel puțin unu sau două ochiuri, iar îmbinările din rândurile vecine să fie decalate.
3. Taie plasele cu foarfeca de armătură sau cu flexul în afara suprafeței, ca scânteile să nu strice folia.
4. Pune distanțierii într-o rețea de aproximativ 60 până la 100 cm, cu înălțimea potrivită pentru acoperirea dorită.
5. Așază plasele pe distanțieri și păstrează față de contur cel puțin grosimea stratului de acoperire.
6. Leagă petrecerile cu sârmă la distanțe regulate și la capete, apoi îndoaie capetele sârmei în jos.
7. Adaugă bare scurte în diagonală la colțuri și la străpungeri.
8. Întrerupe plasa în dreptul rostului de dilatare planificat.
9. Parcurge suprafața și verifică să nu atingă plasa suportul nicăieri și să nu se clatine.
10. La turnare calcă atent, iar plasa care a fost împinsă în jos ridic-o la loc cu croșeta.

Înainte să vină autobetoniera, parcurge toată suprafața. La o casă, armătura ar trebui verificată de inginerul structurist sau de un specialist în care ai încredere. Urmărește mai ales dacă:

• tipul plasei, diametrul sârmei și mărimea ochiului corespund proiectului sau înțelegerii,
• plasele stau pe distanțieri și nu ating nicăieri suportul,
• stratul de acoperire este respectat și lângă cofraj, pe tot conturul,
• petrecerile au lungimea cerută și sunt legate,
• la străpungeri și colțuri există armătură suplimentară,
• plasa este întreruptă la rosturile de dilatare,
• la armarea dublă, plasa de sus este bine sprijinită și nu se clatină,
• armătura este curată, fără noroi, ulei și rugină în solzi,
• capetele sârmelor nu sunt îndreptate spre suprafață și izolația de sub plasă nu este deteriorată,
• toate străpungerile și țevile sunt montate și fixate să nu se miște,
• verificarea este consemnată în scris, de preferat cu fotografii ale armăturii.