Înglobarea țevilor de încălzire în șapă

Turnarea propriu-zisă durează puțin, cea mai mare parte a muncii stă în pregătire. O echipă serioasă lucrează cam așa:

1. Verificarea suportului. Placa trebuie să fie plană, curată și uscată. Pe sol sau deasupra unui spațiu neîncălzit e nevoie de o hidroizolație care funcționează.
2. Termoizolația. Sub țevi se pune polistiren pentru pardoseli EPS, în zonele mai umede XPS, sau plăci de sistem cu nuturi (bumbi). Termoizolația trimite căldura în sus, în cameră, nu în jos, spre fundație.
3. Banda perimetrală de dilatare. Se lipește pe tot conturul pereților, în jurul stâlpilor și al tocurilor de ușă. Așa șapa se poate dilata liber la încălzire și nu crapă.
4. Montarea țevilor. Țevile, de obicei PE-RT sau PEX cu barieră de oxigen, se așază în spirală sau în meandre, la distanța din proiect. Se fixează cu clipsuri sau între nuturile plăcilor, ca să nu se ridice la turnare.
5. Proba de presiune. Înainte de turnare, instalatorul pune circuitele sub presiune și verifică să nu existe pierderi. În timpul turnării instalația rămâne sub presiune, astfel încât o țeavă lovită cu lopata sau strivită se observă imediat.
6. Turnarea șapei. Șapa de ciment se întinde, se compactează și se trage cu dreptarul la nivel. Șapa fluidă pe bază de anhidrit se toarnă și se autonivelează. Șapa nu se vibrează ca betonul structural, ajunge să fie întinsă și netezită cu grijă.
7. Rosturile de dilatare. Suprafețele mari, camerele cu forme neregulate și trecerile prin uși se separă prin rosturi. Regula este ca rostul să despartă circuitele de încălzire între ele și să nu le traverseze mai des decât e necesar.

De ce atâtea straturi? Fiecare are rolul lui: termoizolația păstrează căldura, banda permite mișcarea, iar șapa acumulează și distribuie căldura. Dacă lipsește unul, pardoseala încălzește mai slab sau se degradează în timp.

Pentru încălzirea în pardoseală se folosesc în principal două tipuri de șapă. Ambele funcționează bine dacă se respectă instrucțiunile producătorului.

• Șapa de ciment rezistă la umiditate și merge și în baie sau la parter. Conform SR EN 1264, peste țeavă se lasă de obicei în jur de 45 mm. În amestec se adaugă fibre și un aditiv pentru încălzire în pardoseală. Se usucă mai lent.
• Șapa de anhidrit (pe bază de sulfat de calciu) este fluidă, îmbracă foarte bine țevile și conduce bine căldura. Poate fi mai subțire, grosimea exactă o stabilește producătorul. E sensibilă la umezeală, așa că în spațiile umede are nevoie de hidroizolație atentă, iar înainte de montarea finisajului suprafața ei se șlefuiește de regulă.

Dacă ai la dispoziție o înălțime mică pentru pardoseală sau vrei să lucrezi mai repede, merită luat în calcul anhidritul. Pentru spații umede sau dacă vrei o soluție verificată și robustă, se alege de obicei șapa de ciment. Decizia ar trebui să pornească de la proiectul de încălzire și de la tipul de finisaj ales.

Volumul de muncă, deci și costul, depinde mai ales de starea suportului și de accesul pe șantier.

• Mai simplu e într-o casă nouă, cu placa dreaptă, suprafețe mari și deschise și acces bun pentru pompa de șapă sau betonieră.
• Mai greu e la renovare, când pardoseala veche trebuie spartă până la stratul portant, iar suportul trebuie adus la nivel.
• Multe camere mici, nișe și praguri înseamnă mai multe rosturi și mai multă muncă manuală.
• Un etaj superior fără lift sau un acces îngust îngreunează transportul materialului.
• Un strat de șapă mai gros înseamnă mai mult material și uscare mai lungă.

Într-un apartament de bloc trebuie să ții cont și de greutatea noului sistem de pardoseală și de zgomotul de impact transmis vecinilor de dedesubt. Un strat de izolare fonică sub termoizolație ajută mult.

• Turnare fără probă de presiune. O îmbinare neetanșă sub șapă înseamnă spargerea pardoselii.
• Bandă perimetrală lipsă sau tăiată prea devreme. Șapa se sprijină apoi de pereți și crapă.
• Țevi prinse insuficient. Se ridică spre suprafață și deasupra lor rămâne un strat prea subțire.
• Acoperire prea subțire. Pardoseala încălzește în dungi, iar șapa de deasupra țevilor se deteriorează ușor.
• Uscare forțată. Încălzirea pornită la maximum imediat după turnare sau curentul de aer vara produc fisuri.
• Finisaj pe șapă încă umedă. Parchetul se umflă și se deformează, adezivul de sub gresie nu mai ține.

După turnare, șapa are nevoie de liniște. În primele zile trebuie ferită de curent, de soarele direct și de îngheț. Încălzirea se pornește prima dată abia după perioada stabilită de producătorul șapei. La șapa de ciment asta înseamnă de obicei în jur de trei săptămâni, la cea de anhidrit mai devreme, cam după o săptămână.

Urmează încălzirea de punere în funcțiune: temperatura apei crește treptat, se menține câteva zile, apoi scade din nou încet. Totul se notează într-un proces-verbal. Uscarea completă înainte de montarea finisajului durează mult mai mult, la o șapă groasă de ciment chiar mai multe săptămâni. Dacă pardoseala e gata nu o spune calendarul, ci măsurarea umidității, pe care ar trebui să o facă cel care montează finisajul, faianțarul sau parchetarul.

La recepție, verifică dacă ai:

• procesul-verbal al probei de presiune făcute înainte de turnare,
• schița traseului țevilor cu cote sau fotografii făcute înainte de turnare,
• bandă perimetrală pe tot conturul camerelor și rosturi de dilatare conform proiectului,
• suprafață plană, fără fisuri, ciupituri sau zone care sună a gol la ciocănire,
• informații despre tipul și grosimea șapei și data turnării,
• procesul-verbal al încălzirii de punere în funcțiune, cu temperaturi și date,
• rezultatul măsurării umidității înainte de montarea finisajului.