Îngroparea țevilor de încălzire în pardoseală

Un rezultat bun începe cu planificarea. Instalatorul verifică mai întâi din ce straturi e făcută pardoseala. Într-un apartament obișnuit, peste placa de beton se află de regulă un strat de izolație fonică, apoi șapa și deasupra gresia sau alt finisaj. Șanțul se face în șapă, nu în placa de rezistență.

1. Trasarea traseului direct pe pardoseală, după proiect sau după schița stabilită. Traseul trebuie să fie cât mai scurt și cu cât mai puține coturi.
2. Verificarea cu un detector dacă pe traseu trec cabluri electrice, țevi de apă sau o încălzire în pardoseală mai veche.
3. Îndepărtarea finisajului pe o fâșie deasupra traseului, de exemplu scoaterea gresiei.
4. Tăierea a două linii paralele cu freza de șlițuit sau cu flexul cu disc diamantat și spargerea materialului dintre ele.
5. Curățarea șanțului de praf și bucăți de material.
6. Montarea țevii în izolație și fixarea ei, ca să nu se miște la turnarea mortarului.
7. Efectuarea probei de presiune, apoi fotografierea și măsurarea traseului.
8. Umplerea șanțului cu mortar de reparații și refacerea finisajului după uscare.

De ce proba de presiune înainte de umplere? Pentru că după aceea o scurgere se găsește greu, iar reparația înseamnă să spargi din nou pardoseala. Pozele cu distanțele măsurate față de pereți îți folosesc peste câțiva ani, când cineva va da găuri în pardoseală sau va schimba gresia.

În pardoseală se montează de obicei țeavă din plastic, cel mai des multistrat (plastic cu inserție de aluminiu), PEX sau PB. Țeava se trage dintr-o bucată, ideal fără nicio îmbinare de la distribuitor sau de la coloană până la calorifer. Se folosește și cuprul, dar în pardoseală trebuie protejat cu izolație sau cu un tub de protecție, ca să nu stea în contact direct cu mortarul.

Izolația țevii nu are doar rolul de a reduce pierderile de căldură. La încălzire țeava se dilată, iar învelișul moale îi lasă loc să se miște. Fără el, mortarul de deasupra șanțului poate crăpa, iar țeava poate pocni sau „lucra” audibil.

Îngroparea nu e singura variantă. Dacă faci o pardoseală nouă, țeava se poate monta adesea în stratul de izolație de sub șapa nouă, fără să tai nimic. Alteori poate merge prin perete, în spatele unui placaj din gips-carton făcut de rigipsar sau într-o plintă specială pentru instalații. Merită să compari variantele înainte să te hotărăști.

Efortul și, implicit, costul lucrării depind mai ales de următoarele:

• materialul pardoselii: betonul dur și armat se taie greu și cere scule puternice, o șapă mai veche sau mai moale merge mai ușor,
• grosimea șapei: dacă e subțire, șanțul abia încape și trebuie căutat alt traseu,
• finisajul: scosul și repusul gresiei înseamnă mai multă muncă decât lucrul pe șapă goală într-un apartament în renovare,
• lungimea și forma traseului: fiecare cot, trecere pe sub prag sau prin perete încetinește lucrul,
• accesul și mobila: o cameră locuită și mobilată înseamnă acoperire cu folie, mutat mobila și curățenie mai temeinică,
• evacuarea molozului: într-un bloc fără lift se cară pe scări.

În blocurile din panouri prefabricate, sub un strat subțire de șapă se află direct placa de beton armat. În ea nu se taie șanțuri. Dacă atingi armătura, slăbești structura de rezistență a clădirii, care îi privește pe toți locatarii. Dacă șapa nu e suficient de groasă pentru șanț, alege alt traseu sau cere sfatul unui inginer constructor.

Dacă apartamentul e racordat la termoficare sau la o centrală comună a blocului, instalația de încălzire e un sistem comun. Golirea apei și orice lucrare la coloană se stabilesc din timp cu administratorul sau cu asociația de proprietari. Dacă ai centrală proprie de apartament, circuitul e al tău, dar golirea, umplerea și proba de presiune tot de un instalator ar trebui făcute, care răspunde pentru lucrare. Lucrările zgomotoase respectă regulamentul blocului, așa că e politicos să-i anunți pe vecini dinainte.

• șanț prea puțin adânc, deasupra țevii rămâne un strat subțire de mortar și gresia crapă mai târziu,
• țeavă fără izolație, care se mișcă la schimbările de temperatură și rupe mortarul,
• îmbinare îngropată în pardoseală, deși producătorul fitingului nu permite o astfel de folosire,
• umplerea șanțului fără probă de presiune,
• tăierea unui cablu electric sau a unei țevi de apă, pentru că traseul nu a fost verificat înainte,
• trecerea peste un rost de dilatație fără tub de protecție,
• tăierea în placa de rezistență într-un bloc din panouri,
• lipsa pozelor și a măsurătorilor, așa că după câțiva ani nimeni nu mai știe pe unde trece țeava.

La tăierea betonului se formează praf fin cu cuarț, care afectează plămânii. De aceea meseriașii taie cu aspirare într-un aspirator cu filtru fin sau cu apă și poartă mască de protecție. Mobila și ușile spre celelalte camere se acoperă cu folie.

La recepție, concentrează-te mai ales pe ce nu se va mai vedea după umplere. De aceea e bine să fii de față înainte să se toarne mortarul.

• țeava e izolată pe toată lungimea și bine fixată în șanț,
• în pardoseală nu există îmbinări inutile, iar dacă există, fitingul e făcut pentru a fi îngropat,
• proba de presiune s-a făcut și presiunea nu a scăzut în timpul probei,
• ai poze ale traseului cu distanțele măsurate față de pereți,
• șanțul e umplut la nivel și mortarul nu e crăpat,
• cablurile și celelalte instalații din jur nu sunt deteriorate,
• după umplere și aerisire caloriferul se încălzește uniform și îmbinările sunt uscate,
• spațiul e curățat și molozul evacuat.