Pregătirea instalației pentru termostat smart

Nu este vorba de montajul termostatului, ci de pregătirea drumului pentru el. De regulă se fac următoarele:

• stabilirea locului termostatului în camera de referință, de cele mai multe ori sufrageria,
• montarea unei doze de aparat în perete, la înălțimea potrivită,
• pozarea unui tub de protecție flexibil (copex) de la doză până la centrală, pompa de căldură sau tabloul electric,
• tragerea cablului de comandă cu suficiente fire și cu rezervă de lungime,
• pregătirea alimentării pentru termostatele care au nevoie de ea separat,
• la încălzirea în pardoseală, pregătirea traseului pentru senzorul de pardoseală și pentru reglajul pe zone,
• marcarea capetelor cablului și notarea traseului.

Tubul de protecție are un rost practic. Dacă într-o zi cablul se deteriorează sau un termostat nou cere alt tip de cablu, îl poți scoate și înlocui fără să spargi nimic.

De ce contează atât de mult locul? Termostatul măsoară temperatura doar acolo unde stă și după ea comandă încălzirea pentru tot apartamentul sau pentru toată zona. Pus într-un loc nepotrivit, oprește centrala prea devreme sau prea târziu.

• pe un perete interior, nu pe peretele exterior, care iarna e mai rece,
• de obicei la aproximativ un metru și jumătate de la pardoseală,
• departe de calorifer, șemineu, aragaz, televizor și soarele direct,
• ferit de curentul de aer de lângă uși și ferestre,
• într-un loc pe care nu îl acoperă mobila sau perdeaua,
• la termostatele WiFi, într-un loc cu semnal bun de la routerul de acasă.

În practică se întâmplă des ca doza să fie pusă acolo unde „a rămas loc”, iar după mobilarea camerei termostatul ajunge în spatele unui dulap sau chiar lângă calorifer. De aceea merită să stabilești locul împreună cu planul mobilierului.

1. Se verifică sursa de căldură și tipul de reglaj dorit: simplă pornire și oprire, comunicare digitală cu centrala (de exemplu OpenTherm sau eBUS, în funcție de centrală) sau reglaj pe zone.
2. Se citește manualul centralei și, dacă termostatul e deja ales, și pe al lui: numărul de fire, tipul de cablu, nevoia de alimentare.
3. Se marchează locul termostatului și traseul până la centrală sau la tablou.
4. Se taie șlițurile în perete, se montează doza și se pozează tubul de protecție.
5. Se trage cablul cu rezervă de lungime la ambele capete și cu unul sau două fire libere în plus.
6. Dacă e nevoie de alimentare separată, se pregătește un circuit din tablou, cu siguranță proprie.
7. Capetele cablului se izolează și se etichetează, iar doza se închide cu un capac.
8. Se notează traseul și marcajul firelor, ideal și cu fotografii făcute înainte de tencuială.

Lucrările la instalația electrică, un circuit nou de alimentare și intervențiile în tablou le face doar un electrician autorizat ANRE. Conectarea la clemele centralei o face de obicei tehnicianul de service al centralei, și pentru a nu pierde garanția. În partea de gaz a centralei intervine întotdeauna numai un instalator autorizat pentru gaze. Dacă simți miros de gaz, ieși din locuință și sună la numărul de urgență al distribuitorului de gaze (îl găsești pe factură) sau la 112.

Termostat cu fir

Are nevoie de cablu până la centrală. Pentru simpla pornire și oprire ajung adesea două fire, dar termostatele care comunică cu centrala sau care cer alimentare au nevoie de mai multe. De aceea se trage un cablu cu mai multe fire, chiar dacă azi se conectează doar două.

Termostat wireless

Termostatul de pe perete merge pe baterii, dar lângă centrală stă un receptor care are nevoie de loc, de alimentare și de legătură cu centrala. Nici aici pregătirea nu dispare complet. Merită oricum să pui un cablu până în doză, în caz că mai târziu treci la un model cu fir.

Reglaj pe zone și încălzire în pardoseală

Fiecare zonă are termostatul ei, iar cablul merge la distribuitor sau la cutia cu unitatea de comandă. Senzorul de pardoseală se pune într-un tub de protecție în pardoseală înainte de turnarea șapei, ca să poată fi schimbat dacă se defectează. După ce șapa e turnată, nu mai poți adăuga nimic.

Cel mai simplu e la casa în roșu sau la renovare, când pereții sunt netencuiți și electricianul face oricum și restul traseelor. Mai greu, deci și mai scump, e într-un apartament finisat, unde trebuie spartă tencuiala sau faianța și refăcută apoi suprafața, ori cablul trebuie dus prin canal de cablu aparent.

Mai contează distanța dintre termostat și centrală, câți pereți și planșee traversează traseul, numărul de zone, nevoia de alimentare separată și dacă mai e loc liber în tablou. Într-un bloc racordat la termoficare, întreabă din timp administratorul sau asociația de proprietari ce posibilități de reglaj ai de fapt, pentru că acolo termostatul nu comandă o centrală proprie. Cu centrală de apartament, lucrurile sunt mult mai simple.

• termostat pe peretele exterior sau lângă o sursă de căldură,
• cablu cu exact atâtea fire câte trebuie azi, fără rezervă,
• cablu înglobat direct în tencuială, fără tub de protecție,
• cablu de comandă dus pe o distanță lungă lipit de cablurile de forță, ceea ce poate perturba semnalul,
• capete neetichetate și nicio notiță despre traseu,
• confundarea legăturilor de joasă tensiune cu cele la 230 V la conectare,
• lipsa senzorului de pardoseală, descoperită abia după turnarea șapei.

• doza e pe locul stabilit și la înălțimea potrivită,
• cablul e în tub de protecție și se mișcă în el,
• la ambele capete există suficientă rezervă de cablu,
• numărul de fire corespunde termostatului planificat și mai rămân fire libere,
• capetele sunt izolate și etichetate, iar doza e acoperită,
• electricianul a măsurat cablul și a confirmat că nu e întrerupt,
• pentru un circuit nou de alimentare ai primit de la electrician rezultatele măsurătorilor,
• ai fotografii ale traseului și o schemă scrisă a legăturilor.