Montarea gresiei în diagonală

Pregătirea suportului

Suportul trebuie să fie solid, uscat, curat și plan. Diagonala nu ascunde denivelările, ba chiar le scoate în evidență: pe liniile oblice se vede orice margine de placă ieșită peste cea vecină. Denivelările mai mari se corectează cu șapă autonivelantă, fisurile și găurile se repară, apoi se aplică o amorsă, ca adezivul să prindă bine. În baie și în zona de duș, sub gresie se pune hidroizolație.

Trasarea axelor

Acesta e pasul cel mai important. Faianțarul găsește centrul camerei și trasează două axe perpendiculare între ele, la 45° față de peretele principal. Apoi așază de obicei plăcile „pe uscat”, fără adeziv, ca să vadă cum ies tăieturile la pereți și la ușă. Scopul este ca la intrare și în locurile la vedere să nu rămână triunghiuri înguste, ci bucăți simetrice și suficient de mari.

Lipirea și așezarea plăcilor

Adezivul se întinde cu drișca zimțată mereu pe o suprafață mică, ca să apuci să pui placa înainte să facă pielița. Se lucrează de la axe spre margini. Cruciulițele sau un sistem de nivelare țin rosturile egale. La plăcile mai mari se pune adeziv și pe spatele plăcii, ca să nu rămână goluri dedesubt.

Tăierea marginilor

La pereți rezultă triunghiuri și trapeze. Se taie cu mașina de tăiat gresie sau cu un flex cu disc diamantat. Tăieturile de lângă perete sunt de obicei acoperite de plintă, dar la ușă, la cadă sau la cabina de duș trebuie să fie curate.

Chituirea și curățarea

După ce adezivul s-a întărit, de obicei după o zi, conform producătorului, se umplu rosturile cu chit. La pereți și în colțuri se lasă un rost de dilatare, care se umple apoi cu un chit elastic, de regulă siliconic. La final, gresia se spală de resturile de chit și, dacă e nevoie, rosturile sau piatra naturală se impregnează.

Diagonala arată bine mai ales la plăci pătrate de dimensiuni medii. Într-un hol îngust sau într-o baie mică de bloc, ea rupe senzația de „tunel” și spațiul pare mai larg. Funcționează bine și în camerele unde pereții nu fac exact unghi drept, situație des întâlnită la casele mai vechi. Rosturile paralele ar trăda pereții strâmbi, la cele oblice ochiul observă mult mai puțin.

E mai puțin potrivită pentru gresia de format mare. Tăieturile sunt mari, rămâne mult deșeu, iar plăcile se manevrează mai greu. La plăcile dreptunghiulare diagonala merge și ea, dar e bine să-ți imaginezi dinainte cum va arăta modelul. Dacă pardoseala continuă în camera vecină, gândește-te dacă trecerea dintre două direcții diferite, la prag, nu va deranja.

• Forma camerei: fiecare colț, nișă, coloană de instalații sau toc de ușă înseamnă tăieturi oblice în plus.
• Dimensiunea și materialul plăcilor: formatele mari, gresia porțelanată dură sau piatra naturală se taie mai încet.
• Starea suportului: dacă trebuie nivelat, reparat sau hidroizolat, apare muncă în plus și timp de uscare.
• Modelul și combinațiile: alternarea culorilor, inserțiile sau un chenar paralel cu pereții cer o planificare mai atentă.
• Consumul de material: la diagonală rezultă mai multe resturi, așa că se cumpără o rezervă mai mare decât la montajul drept.

Într-un apartament de bloc e bine să afli din timp de la administrator sau de la asociația de proprietari în ce intervale orare se pot face lucrări zgomotoase, cum ar fi tăierea plăcilor sau spargerea gresiei vechi. Vecinii vor aprecia și un anunț pus la avizier.

• Începerea de la perete: unghiul „fuge” treptat, iar în partea opusă a camerei apar tăieturi înguste și urâte.
• Unghiul neverificat: o abatere mică la început devine vizibilă după câteva rânduri.
• Prea puțin adeziv sub placă: golurile sună a gol la ciocănire, iar placa poate crăpa sub sarcină.
• Lipsa rosturilor de dilatare: gresia împinsă până în perete se poate umfla sau fisura la variațiile de temperatură.
• Rezervă prea mică: dacă se termină plăcile, un lot nou poate avea o nuanță ușor diferită.

Dacă ai mai pus gresie drept și ai răbdare, poți face și diagonala singur. Ține cont că va merge mai încet și că vei petrece mult timp tăind plăci.

1. Verifică planeitatea suportului cu un dreptar lung și corectează denivelările.
2. Curăță suportul și aplică amorsa conform instrucțiunilor producătorului.
3. Găsește centrul camerei și trasează două axe perpendiculare, la 45° față de peretele principal.
4. Așază plăcile pe uscat și mută axele astfel încât tăieturile de la intrare să iasă simetric.
5. Întinde adezivul cu drișca zimțată, pe suprafețe mici.
6. Pune prima placă exact pe axe și verifică-o cu nivela.
7. Continuă spre margini cu cruciulițe și verifică din când în când unghiul și planeitatea.
8. Taie și lipește bucățile de margine, lăsând rost de dilatare la pereți.
9. După întărirea adezivului, chituiește rosturile și spală suprafața cu un burete umed.
10. Umple rosturile de dilatare de la pereți și din colțuri cu chit elastic.

• rosturile au aceeași lățime și merg în linii oblice drepte,
• unghiul modelului este același în toată camera și se potrivește cu pragul,
• tăieturile de la intrare și din locurile la vedere sunt simetrice și curate,
• plăcile nu au margini ieșite, muchiile vecine sunt în același plan,
• la ciocănire ușoară nu sună a gol, ceea ce ar indica un gol sub placă,
• la pereți rostul de dilatare este umplut cu chit elastic,
• suprafața este curată, fără resturi de adeziv sau de chit,
• ți-au rămas câteva plăci de rezervă din același lot.