Placare cu piatră despicată (garduri, soclu)

Cel mai des se placează astfel gardurile din beton, stâlpii porților, zidurile scunde din grădină și soclul casei, adică partea de jos a fațadei, chiar deasupra terenului. Soclul are cel mai mult de suferit: stropii de ploaie ajung direct pe el, iarna zăpada stă lipită de perete, iar lângă trotuar îl atacă sarea folosită împotriva poleiului. Tencuiala de aici crapă și se murdărește în câțiva ani, piatra suportă mult mai bine această solicitare.

Un lucru trebuie spus clar: piatra nu protejează singură peretele de umezeală. Soclul trebuie să aibă o hidroizolație funcțională, iar apa trebuie să se scurgă departe de el. Placajul este un strat de protecție și de aspect, nu înlocuiește hidroizolația.

Pe piață găsești două tipuri de bază:

• Piatră naturală despicată, de exemplu andezit, gresie naturală, calcar, travertin sau ardezie. Fiecare bucată e diferită, culorile sunt vii, iar suprafața se învechește frumos. Este mai grea și bucățile au grosimi diferite, așa că montajul cere mai multă muncă.
• Piatră artificială, adică elemente turnate din beton cu pigment. Este mai ușoară, bucățile au aceeași grosime și se montează mai simplu. Modelul se repetă, dar produsele de calitate se deosebesc greu de piatra naturală.

Pentru soclu și gard alege o piatră pe care producătorul sau vânzătorul o declară explicit rezistentă la îngheț și potrivită pentru exterior. Soiurile moi, care absorb multă apă, cum sunt unele calcare, se pot desface în straturi lângă sol, din cauza înghețului și a sării. Pe un soclu termoizolat, de obicei cu polistiren extrudat, se alege de regulă o piatră mai ușoară. Verifică întotdeauna ce greutate de placaj admite producătorul sistemului de termoizolație.

Faianțarul verifică mai întâi stratul suport. Acesta trebuie să fie solid, uscat, coeziv și fără praf, vopsele vechi sau mușchi. Betonul nou trebuie lăsat să se întărească suficient, de obicei în jur de patru săptămâni. Tencuiala desprinsă se dă jos, iar denivelările se corectează.

La soclu contează muchia de jos. Placajul nu ar trebui îngropat în pământ fără hidroizolație. De obicei se termină puțin deasupra terenului, iar pe lângă casă se face un trotuar de gardă sau o bandă de pietriș, ca apa să nu mai stropească peretele.

Urmează lipirea. Se folosește un adeziv flexibil pentru exterior, rezistent la îngheț, de obicei clasa C2 conform SR EN 12004, iar pentru piatră ideal cu marcajul S1. Lipirea se face pe ambele fețe: adezivul se întinde atât pe perete, cât și pe spatele pietrei, ca să nu rămână goluri sub ea. Tocmai în aceste goluri se adună apă, care îngheață iarna și desprinde piatra. Se lucrează de jos în sus, iar bucățile se amestecă din mai multe cutii, ca să nu apară pete de culoare.

Placajul se face fie cu rost, care se umple după uscarea adezivului cu mortar de rostuire pentru piatră, fie „uscat”, cu rost minim. La final, în funcție de tipul pietrei, se aplică un impregnant care reduce absorbția apei și eflorescențele. La gard este important și un capac sau o copertină pe partea de sus, altfel apa intră de sus în spatele placajului.

• O suprafață dreaptă și solidă, fără ferestre și ieșinduri, merge repede. Fiecare colț, stâlp, gol sau treaptă înseamnă multă tăiere.
• Piesele de colț: dacă pentru piatra aleasă există colțare gata făcute, colțurile ies repede și curat. Altfel, bucățile trebuie teșite și potrivite de mână.
• Piatra naturală cu grosimi diferite cere mai mult adeziv și mai multă răbdare decât piatra artificială cu grosime constantă.
• Starea stratului suport: îndepărtarea tencuielii vechi, nivelarea sau rezolvarea unui soclu umed adaugă muncă înainte să se pună prima piatră.
• Accesul și vremea: un gard viu des, un strat de flori lipit de perete sau lucrul pe căldură mare ori pe frig încetinesc totul.

• lipirea doar „în puncte”, pe câteva grămăjoare de adeziv, sub piatră rămân goluri și placajul cade după câteva ierni,
• adeziv obișnuit de interior în loc de unul flexibil, rezistent la îngheț,
• lipirea pe un suport prăfuit, ud sau înghețat, ori în plin soare, când adezivul face pojghiță înainte ca piatra să fie așezată,
• gard fără capac, apa intră în rostul de sus și în spatele placajului,
• soclu placat până în pământ, fără hidroizolație și fără scurgerea apei,
• pietre neamestecate, luate dintr-o singură cutie, iar pe perete se văd apoi fâșii de altă culoare.

Adezivul se pune în operă de obicei la temperaturi de aproximativ +5 până la +25 °C. Condițiile exacte sunt trecute de producător pe ambalaj.

Un gard scund din beton sau un zid de grădină îl poți placa și singur, dacă ai puțină răbdare și un polizor unghiular cu disc diamantat. Când tai piatra, poartă ochelari de protecție, mască de praf și antifoane.

1. Curăță gardul de praf, mușchi și bucăți desprinse, eventual spală-l și lasă-l să se usuce.
2. Întinde pietrele pe jos, lângă gard, și amestecă bucățile din mai multe cutii.
3. Întinde o sfoară sau trage o linie orizontală pentru primul rând.
4. Prepară adezivul flexibil, rezistent la îngheț, după instrucțiuni, doar cât poți folosi în timpul trecut pe ambalaj.
5. Întinde adezivul cu gletiera dințată pe gard și pe spatele pietrei.
6. Apasă piatra cu o mică mișcare de alunecare, ca adezivul să acopere tot spatele, și îndepărtează adezivul care iese pe margini.
7. Începe cu piesele de colț, apoi continuă pe suprafață, de jos în sus.
8. Taie cu polizorul bucățile de la margini și de lângă stâlpi.
9. După uscarea adezivului, umple rosturile cu mortar pentru piatră, dacă ai ales placaj cu rost.
10. Montează pe partea de sus a gardului un capac cu streașină și lăcrimar.
11. După uscarea completă, aplică impregnantul după indicațiile producătorului.

Soclul unei case termoizolate sau cu probleme de umezeală e mai bine să îl lași pe mâna unui specialist, aici o greșeală se vede pe tot peretele.

• pietrele nu sună a gol când bați ușor în ele,
• nicio bucată nu se mișcă și nu are muchii crăpate,
• culorile și formele sunt amestecate uniform, fără pete evidente,
• rosturile sunt pline, fără fisuri și fără resturi de adeziv pe fața pietrei,
• colțurile sunt curate, iar piesele de colț se leagă bine de suprafață,
• gardul are capac cu streașină, iar apa se scurge pe lângă placaj,
• muchia de jos a soclului se termină deasupra terenului, iar apa se scurge departe de casă,
• ai primit de la meșter denumirea adezivului, a mortarului de rostuire și a impregnantului folosit.